Internship vs. stagii de practică: unde se despart cele două mecanisme și ce trebuie să știe angajatorii după modificările legislative recente
02 Martie 2026 Sonia Bălănescu (Avocat senior coordonator) și Cosmina Mieilă (Avocat colaborator) - D&B David și Baias
Acest articol își propune să clarifice, dintr-o perspectivă juridică și operațională, unde se despart cele două instrumente și ce aduc nou modificările recente privind internshipul, astfel încât organizațiile să poată lua decizii corecte și sigure.
| |
În ultima parte a anului 2025, legislația privind internshipul a trecut printr-o serie de ajustări importante, menite să clarifice modul în care organizațiile pot integra tineri în activități practice, dar și să întărească protecția celor implicați. În același timp, în practică, tot mai mulți angajatori continuă să confunde două instrumente juridice fundamental diferite: internshipul, reglementat prin Legea nr. 176/2018 privind internshipul, și stagiul obligatoriu de practică, reglementat prin Legea nr. 258/2007 privind practica elevilor și studenților.
Confuzia nu este deloc surprinzătoare. Ambele presupun activități practice desfășurate într-o organizație. Ambele implică un tânăr aflat într-un proces de formare. Ambele arată, în aparență, ca o etapă de pregătire prealabilă angajării. Totuși, dincolo de această asemănare superficială, mecanismele sunt fundamental diferite în natură, scop și modul de organizare. Iar angajatorii care nu țin cont de nuanțe se expun riscului de neconformitate, sancțiunilor sau chiar reîncadrării activității într-un raport de muncă.
Confuzia nu este deloc surprinzătoare. Ambele presupun activități practice desfășurate într-o organizație. Ambele implică un tânăr aflat într-un proces de formare. Ambele arată, în aparență, ca o etapă de pregătire prealabilă angajării. Totuși, dincolo de această asemănare superficială, mecanismele sunt fundamental diferite în natură, scop și modul de organizare. Iar angajatorii care nu țin cont de nuanțe se expun riscului de neconformitate, sancțiunilor sau chiar reîncadrării activității într-un raport de muncă.
Acest articol își propune să clarifice, dintr-o perspectivă juridică și operațională, unde se despart cele două instrumente și ce aduc nou modificările recente privind internshipul, astfel încât organizațiile să poată lua decizii corecte și sigure.
Ce s-a schimbat în 2025 pentru programele de internship
Prima modificare notabilă este creșterea limitei maxime a numărului de interni care pot desfășura activitate simultan într-o organizație-gazdă. Dacă anterior regula era de 5% din numărul total al salariaților, de la finalul anului 2025 procentul a fost majorat la 10%. Pentru angajatorii mici, cu până la 20 de salariați, limita rămâne adaptată proporției lor — cel mult doi interni simultan. Această flexibilizare marchează o recunoaștere explicită a rolului internshipului ca instrument de recrutare și formare anticipată, într-un context în care multe companii se confruntă cu deficit de personal tânăr.
A doua modificare, poate cea mai relevantă pentru participanți, este introducerea dreptului internului la zile de odihnă plătite, acordate proporțional cu durata programului. Acest drept nu poate fi transformat în bani dacă nu este folosit în perioada contractuală, ceea ce subliniază natura sa de protecție — internshipul este o etapă de învățare, nu o perioadă de acumulare de drepturi compensatorii.
Nu în ultimul rând, s-a simplificat procedura de acordare a primei de promovare a angajării, disponibilă pentru angajatorii care decid să încheie un contract individual de muncă cu persoana ce tocmai a finalizat un program de internship. În prezent, pentru acordarea primei, angajatorul trebuie să depună doar copia certificatului de internship, nu întregul dosar de documente justificative care era necesar anterior. Rămân însă neschimbate condițiile de fond: angajarea trebuie realizată în termen de 60 de zile de la finalizarea programului, iar raportul de muncă trebuie menținut 24 de luni.
Internshipul: un raport direct, cu finalitate profesională și reguli stricte
Internshipul este un raport juridic direct între persoana participantă și organizația‑gazdă. Acesta se desfășoară pe baza unui contract de internship, încheiat în formă scrisă înainte de începerea activității. Legiuitorul tratează cu severitate acest moment: un contract semnat după intrarea efectivă în activitate atrage sancțiuni consistente și poate pune sub semnul întrebării întreg programul.
Internul are dreptul la o indemnizație lunară de cel puțin 50% din salariul minim brut, calculată proporțional cu numărul de ore. Iar timpul de activitate este strict limitat: maximum 40 de ore pe săptămână (sau 30 de ore pentru minori), fără posibilitatea de a presta ore suplimentare. Activitățile pe care le poate desfășura internul sunt cele stabilite expres în fișa de internship, iar coordonarea se realizează printr-un îndrumător dedicat, cu un număr maxim de trei interni simultan.
Un element esențial, prea puțin înțeles în practică, este că internshipul nu poate substitui un contract de muncă. Dacă activitățile, responsabilitățile și programul internului reflectă, în fapt, activitatea unui salariat, ITM poate reîncadra raportul ca raport de muncă, cu toate consecințele aferente. Legea prevede chiar, în mod expres, că internshipul nu poate fi folosit pentru a evita încheierea unui contract individual de muncă, iar utilizarea abuzivă este sancționată prin nulitate.
Tot în sfera obligațiilor, organizația-gazdă trebuie să înregistreze contractul de internship în registrul electronic al agenției teritoriale pentru ocuparea forței de muncă, înainte de începerea activității. Orice modificare ulterioară trebuie raportată în termen de trei zile lucrătoare.
Practica elevilor și studenților: un mecanism educațional cu arhitectură complet diferită
În contrast cu internshipul, practica obligatorie este un mecanism eminamente educațional, integrat în procesul de învățământ. În acest caz, există întotdeauna trei actori: elevul sau studentul, instituția de învățământ (în calitate de organizator) și partenerul de practică. Practica se realizează în baza unui contract‑cadru între instituția de învățământ și partener, conform planului de învățământ și programului analitic stabilite de instituție.
Activitățile desfășurate de participant trebuie să fie relevante pentru specializarea acestuia, iar evaluarea finală aparține exclusiv instituției de învățământ. Programul practicii trebuie organizat astfel încât activitatea să nu depășească ora 20:00, iar instruirea SSM/PSI revine partenerului de practică.
Concluzie: cum alegi corect și cum eviți riscurile
Alegerea corectă între internship și practică nu este doar o formalitate juridică, ci o decizie strategică pentru organizație. Dacă scopul este verificarea cunoștințelor teoretice ale elevilor și studenților, soluția corectă este practica. Dacă obiectivul este formarea profesională și evaluarea în vederea unei posibile angajări, atunci instrumentul adecvat este internshipul, cu respectarea tuturor condițiilor specifice.
| Publicitate pe BizLawyer? |
![]() ![]() |
| Articol 450 / 10934 | Următorul articol |
| Publicitate pe BizLawyer? |
![]() |
BREAKING NEWS
ESENTIAL
Bondoc și Asociații SCA a obținut anularea unei executări silite într-o cauză cu implicații juridice relevante. Ioana Katona (Partener) și Horea Ile (Associate), în prim plan
Ameropa a lucrat tot cu avocații PNSA în tranzacția prin care a vândut activele Azomureș către Romgaz, pentru 69 milioane de euro. Echipa pluridisciplinară, coordonată de partenerul Bogdan C. Stoica
Mușat & Asociații, desemnată Romania Law Firm of the Year la LMG Life Sciences Awards EMEA 2026
Un portofoliu de peste trei miliarde de euro și patru proiecte strategice conturează una dintre cele mai relevante expresii ale complexității din energia românească | De vorbă cu Oana Ijdelea, coordonatoarea Ijdelea & Asociații despre punctele de fricțiune în dezvoltarea proiectelor energetice, arhitectura juridică transformată într-un veritabil factor de competitivitate și echipa în care mai multe specializări juridice funcționează integrat
Ana Popa, de la primii ani ca avocat stagiar, la rolul de Counsel în practica de Litigii a RTPR: o poveste despre statornicie profesională, implicare directă în mandate dificile și convingerea că excelența în avocatură se construiește prin consecvență, talent și responsabilitate | „Diferența dintre un avocat bun și unul excepțional o face talentul și vocația pentru această profesie. Ceea ce îi permite să rămână în linia întâi este reputația construită în timp, care este strâns legată de încrederea pe care o inspiră clienților”
Filip & Company a asistat Christian Tour în cadrul ofertei publice inițiale și al listării la Bursa de Valori București | Echipa a fost coordonată de Olga Niță (partener)
RTPR asistă EMSA Capital în tranzacția de exit din Aplast
Urmează o perioadă de tranziție critică pentru piața achizițiilor publice din România, marcată de presiuni simultane din direcții multiple. Creșterea cheltuielilor de apărare va genera un volum semnificativ de proceduri complexe, cu specificități juridice pe care puțini practicieni le stăpânesc în detaliu | De vorbă cu Manuela Guia, coordonatoarea GNP Guia Naghi & Partners, despre noile zone de sofisticare juridică și câteva măsuri prin care ar putea crește transparența și viteza procedurilor fără a afecta calitatea evaluării
Florian Nițu (PNSA), singurul avocat din România aflat în cursa pentru titlul „CEE Partner of the Year” la ”Legal 500 Central and Eastern Europe Awards 2026” - nu doar într-un an mai bun, ci după două decenii de consecvență în excelență: „Avocatul a devenit, în fapt, un ‘integrator’ în proiectele complexe, responsabil de alinierea componentelor juridice, comerciale și operaționale ale unei tranzacții. Clientul este azi un partener strategic, sofisticat și continuu implicat în gestionarea serviciului avocațial”
Schoenherr și Legal Ground, în linia întâi a unei tranzacții cu mai multe clase de active prin care Piraeus își restrânge expunerea reziduală din România | Un portofoliu cu credite, leasinguri, participații de risc, garanții și active imobiliare a pus avocații în fața unui mandat aflat la intersecția dintre M&A, banking & finance și real estate
Mandatele sofisticate, în care soluțiile juridice trebuie dublate de înțelegerea mecanismelor economice, confirmă forța practicii de Insolvență & Restructurare a ZRVP, evidențiată în Tier 1 de Legal 500 | Alexandru Iorgulescu (Partener): ”Pot spune că specific practicii noastre sunt mandatele complexe ce reclamă soluții inovatoare, unde lucrăm adesea pe drumuri ‘neumblate’ și în care problemele de dreptul insolvenței se întrepătrund cu cele civile, societare, administrativ-fiscale”
Ritm alert, tranzacții de referință și expertiză recunoscută | Practica de Energie & Resurse Naturale a RTPR, Tier 1 în Legal 500, gestionează integrat mandate care combină M&A, finanțări verzi, autorizare și reglementare, oferind clienților internaționali și locali suport în proiecte cu miză ridicată. De vorbă cu partenerul Bogdan Cordoș despre tendințele anului 2026, interesul investitorilor și mandatele relevante
Citeste pe SeeNews Digital Network
-
BizBanker
-
BizLeader
- in curand...
-
SeeNews
in curand...









RSS





