CJUE pronunță o hotărâre de referință care aduce clarificări importante privind dreptul de deducere a TVA pentru serviciile intragrup. Avocații D&B David și Baias, în prim plan

Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a pronunțat în data de 12 decembrie 2024 o hotărâre în cauza C-527/23 vizând litigiul dintre autoritățile fiscale din România și Weatherford Atlas Gip, asistată de avocații D&B David și Baias, Ana Maria Iordache Partener și Mihaela Ragea, Avocat Senior.

Decizia clarifică interpretarea dreptului de deducere a TVA pentru serviciile administrative intragrup și stabilește limitele în care administrațiile fiscale pot refuza acest drept.

Cazul a avut la bază refuzul autorităților fiscale române de a recunoaște dreptul de deducere a TVA pentru serviciile administrative achiziționate de Weatherford Atlas Gip. Serviciile respective includeau consultanță financiară, juridică, IT și alte servicii administrative, achiziționate de la societăți din cadrul grupului Weatherford, cu sediul în afara României.

În urma unei inspecții fiscale, deși nu a contestat prestarea efectivă a serviciilor și nu a invocat fraude fiscale, administrația fiscală a negat dreptul de deducere a TVA achitată pentru serviciile menționate, bazându-se pe criterii de necesitate și oportunitate. În concret, refuzul dreptului de deducere a fost motivat, pe de o parte, de faptul că nu s-ar fi prezentat acte și documente din care să rezulte legătura dintre serviciile achiziționate și activitatea societății și, pe de altă parte, de faptul că din documentele analizate nu ar rezulta natura serviciului prestat, identitatea persoanelor care au prestat efectiv serviciul, intervalul de timp în care s-au realizat acestea și necesitatea prestării serviciilor menționate pentru Weatherford Atlas Gip.

În plus, autoritățile fiscale au invocat faptul că nu ar fi posibil să se stabilească existența unei legături între aceste servicii și operațiunile sale taxabile, întrucât serviciile menționate ar fi fost prestate mai multor societăți din grupul Weatherford și de ele ar fi beneficiat de fapt și alte entități din grup sau chiar grupul însuși.

În acest context, instanța națională a admis cererea Weatherford Atlas Gip de înaintare a unor întrebări preliminare, solicitând CJUE să stabilească dacă dreptul de deducere a TVA poate fi negat “în baza unei aprecieri subiective a administrației fiscale cu privire la necesitatea și oportunitatea achiziționării unor astfel de servicii, atunci când se dovedește că costurile aferente acestora fac parte din cheltuielile generale ale acestui contribuabil (...)”.

CJUE e hotărât că „Articolul 168 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări sau unei practici naționale în temeiul căreia administrația fiscală refuză beneficiul dreptului de a deduce taxa pe valoarea adăugată achitată în amonte de o persoană impozabilă cu ocazia achiziționării unor servicii de la alte persoane impozabile care fac parte din același grup de societăți, pentru motivul că aceste servicii ar fi fost prestate simultan către alte societăți ale acestui grup și că achiziționarea lor nu ar fi fost necesară sau oportună, atunci când se dovedește că serviciile menționate sunt utilizate în aval de această persoană impozabilă în scopul operațiunilor sale taxabile”

Astfel, în analiza sa, CJUE a stabilit că dreptul de deducere a TVA nu poate fi negat pe baza motivelor subiective legate de necesitatea sau oportunitatea serviciilor achiziționate, având în vedere că Directiva TVA nu condiționează exercitarea dreptului de deducere de astfel de criterii.

CJUE a stabilit totodată că TVA aferentă serviciilor administrative poate fi dedusă chiar dacă aceste servicii nu au o legătură directă și imediată cu operațiuni specifice în aval. Este suficient ca aceste costuri să facă parte din cheltuielile generale ale companiei și să contribuie la activitatea economică generală a acesteia.

Totodată, instanța europeană a statuat faptul că furnizarea simultană a serviciilor către mai mulți beneficiari este lipsită de relevanță.

Curtea a reiterat încă o dată că dreptul de deducere a TVA este un principiu fundamental al sistemului TVA al Uniunii Europene și că acesta nu poate fi limitat, cu condiția ca serviciile achiziționate să fie utilizate în scopul operațiunilor taxabile ale contribuabilului.

Important de evidențiat este faptul că CJUE a subliniat totuși importanța mijloacelor de probă necesare pentru a dovedi achiziția serviciilor în sarcina operațiunilor taxabile statuând că persoana impozabilă are obligația de a demonstra eligibilitatea pentru deducerea TVA, iar instanțele naționale trebuie să analizeze toate faptele și împrejurările relevante pentru a stabili legătura dintre serviciile achiziționate și activitățile supuse impozitării. Mai mult, CJUE atrage atenția asupra faptului că revine instanței naționale sarcina de a se asigura că cota‑parte din costurile aferente acestor servicii, suportată de persoana impozabilă, corespunde efectiv serviciilor de care aceasta din urmă a beneficiat în scopul operațiunilor sale taxabile.

Hotărârea CJUE din cauza C-527/23  consolidează principiul neutralității fiscale si reprezintă un pas important în clarificarea dreptului de deducere a TVA aferent serviciilor intragrup. Aceasta reafirmă principiul neutralității fiscale, având un impact semnificativ asupra modului în care administrațiile fiscale analizează condițiile acordării dreptului de deducere a TVA și  subliniază rolul esențial al instanțelor naționale în aplicarea corectă a Directivei TVA, având în vedere circumstanțele specifice fiecărui caz.