Cine decide dacă părțile rămân la instanță sau dacă pleacă la arbitraj nu este niciodată instanța, pentru că vorbim de o excepție de ordine relativă, ci pârâtul, pentru că el este cel care se poate opune apelării la instanța de judecată.

”El poate spune ”nu, stop joc”, avem clauză compromisorie, nu sunt de acord cu soluționarea în fața instanței de judecată, trimiteți-ne la arbitraj. Atenție, fiind o chestiune de nulitate relativă, excepția trebuie invocată prin întâmpinare și în termenul prevăzut sub sancțiunea decăderii”, arată  Alina Tugearu, Partener Zamfirescu Racoți Vasile & Partners (ZRVP), în această pastilă a Di...