€ 4.9771 USD 1.1577
BizLawyer
Cum este modelat, ce sistem de valori capătă și cum gândește un tânăr școlit într-un mediu internațional. Povestea fabuloasă a lui Tudor Enea, avocatul cu două facultăți făcute ‘afară’, care s-a întors acasă pentru a da o mână de ajutor în repornirea Romaniei. “Ne-am confruntat cu așa numitul ‘sistem’ ce învinge toți expații care se întorc. Fără perseverență, sacrificii și dorința de schimbare, nu putem face țara, piața muncii și mediul academic primitoare pentru diasporă”
02 Martie 2022 Ștefania Enache
Tudor lucrează ca avocat în cadrul Băiculescu & Asociații, o firmă înființată cu ani în urmă de Vasile Băiculescu, un alt profesionist pe care generațiile de astăzi ar trebui să-l aibă ca model.
Tudor Enea crede cu tărie că cea mai scumpă resursă a României este poporul său, iar generațiilor de acum le revine sarcina de a se implica activ în redresarea țării, în dezvoltarea ei.Argumentul economic, invocat de toți cei care preferă să lucreze peste hotare, nu ar mai avea nicio valoare dacă specialiștii români ar alege ca ei să ofere mai întâi, pentru ca apoi să primească tot ceea ce au nevoie de la țara în care s-au născut.Tudor a conștientizat acest lucru, așa că, după finalizarea studiilor în străinătate, a revenit acasă pentru a-și pune profesia de avocat în slujba oamenilor. Pregătirea academică de care a beneficiat îi permitea să-și dezvolte o carieră în orice colț din această lume, dar pentru el a fost mai important să se întoarcă în locul natal și să pună umărul la progresul României.
Face asta zi de zi, ca avocat în cadrul Băiculescu & Asociații, o firmă înființată de Vasile Băiculescu, un alt profesionist pe care generațiile de astăzi ar trebui să-l aibă ca model.
Întâlnirea dintre Tudor și fondatorul casei de avocatură în care profesează nu a fost întâmplătoare, poveștile celor doi reliefând un adevăr pe care mulți îl ignoră și anume că atunci când faci ceea ce îți place, nimic nu este greu, iar munca devine parte din tine.
Tokyo a deschis pofta academică. Studii în mai multe instituții internaționale
Dorința lui Tudor Enea de a cunoaște și alte sisteme de învățământ a încolțit în mintea sa încă din copilărie. De altfel, participa constant, de la vârsta de 12 ani, la diferite tabere școlare internaționale, în Marea Britanie, Ungaria și Germania.
Studiile liceale le-a început la Colegiul Național din Iași, cel mai vechi liceu din zona Moldovei.
Imediat după finalizarea clasei a IX-a a avut șansa de a participa la o școală de vară pentru limba japoneză în Tokyo, acolo unde a stat o lună. A fost scânteia care a aprins focul dorinței de a încerca o altă formă de dezvoltare academică, personală și culturală, o dezvoltare care să implice lumea din afara granițelor României.
„Această experiență mi-a creat o poftă academică de a descoperi și alte sisteme de învățământ, nu numai pe cel românesc. Astfel, după ce m-am întors în România, am început să fac research pentru a vedea ce opțiuni sunt pentru a studia în străinătate. Am optat pentru un semestru în Germania. Acolo am fost la două licee diferite, primul a fost în Bunde - Gymnasium am Markt, iar al doilea a fost în Aachen- Maria Montessori Gesamtschule. În perioada pe care am petrecut-o în Bunde, am aflat despre un program de Bacalaureat Internațional în Marea Britanie, bacalaureat recunoscut la nivel mondial. În acest context am decis ca, în loc să mă întorc la Colegiul Național, să mă înscriu în acest program. Așa am ajuns la Impington Village College (I.V.C.) 6th form, un liceu internațional din Cambridgeshire. Acolo am avut parte de o experiență internațională, înconjurat de elevi din diferite părți ale lumii și de diferite oportunități pentru dezvoltare profesională, culturală și personală. La Impington am făcut parte din „Student Council”, am ajutat la organizarea unor evenimente ale liceului și am fost și ambasador al I.V.C. la târguri școlare. La unul dintre evenimente a participat și Prințul moștenitor Charles. Este vorba despre o conferință Holocaust Educational Trust. De asemenea, m-am implicat în diferite schimburi culturale cu licee din Germania, Spania și Franța”, povestește tânărul.
Anii petrecuți la studii în Germania și Marea Britanie i-au dat șansa de a interacționa cu sisteme noi de învățământ, sisteme care i-au oferit oportunitatea să-și aleagă curricula. Astfel că, de la profilul Matematică Informatică spre care se îndreptase la începutul liceului, s-a mutat la un profil Uman, care se potrivea mult mai bine cu dorințele sale.
Opiniile unor profesioniști care ocupă poziții de top în departamentele juridice ale unor companii importante, pe platforma www.in-houselegal.ro. Urmărește temele dezvoltate de avocați sau membri ai comunității In-houseLegal și propune subiecte.
S-a focusat pe istorie și psihologie, acestea fiind și cursurile intensive de la Bacalaureatul Internațional. „Atunci când m-am înscris la Impington Village College, am avut oportunitatea de a studia Drepturile Omului, acesta fiind un curs dedicat la care se susține examenul de Bacalaureat. Totuși, nu pot spune că am avut o conexiune cu domeniul Dreptului din liceu. Am terminat liceul cu gândul că voi absolvi o licență cu specializare dublă – psihologie și business, acestea fiind ariile care mă interesau atunci. Dacă nu aș fi ales domeniul juridic după ce am terminat prima facultate, probabil, că aș fi ales o carieră în bussiness sau psihologie”, completează Tudor.
În timpul liceului marea sa dorință era să treacă examenul de Bacalaureat cu o notă cât mai mare.
După absolvire, a aplicat pentru un program de licență dublă pe business și psihologie la University of St. Andrew’s și la University of Glasgow, dar, pe ultima sută de metri, a descoperit un program nou din Regatul Țărilor de Jos. Este vorba despre „Liberal Arts and Sciences”, dezvoltat de Erasmus University Rotterdam.
„Am studiat atent ce înseamnă o licență de „Liberal Arts and Sciences” și am văzut oportunitatea de a face parte din istoria academică a Universitității Erasmus Rotterdam, fiind parte din prima generație de studenți a Facultății Erasmus University College. În continuare îmi doream să fac o specializare dublă pentru licență, psihologie și business, însă, la sfârșitul primului an de facultate, mi-am descoperit pasiunea pentru Drept”, menționează tânărul.
Dacă își continua planurile inițiale și nu descoperea Dreptul, probabil că, în acest moment, era implicat fie în zona de business, fie lucra ca psiholog. Cele două specializări pe care le dorea la licență erau recunoscute de către The British Psychological Society și îi ofereau o paletă largă de alegeri.
„În timpul așa numitei vacanțe de iarnă a trebuit cu toții să alegem două module opționale la care să participăm. Astfel, eu am ales modulul de „Thinking like a lawyer”, iar faptul că am avut ca profesor un avocat extraordinar la modulul de introducere m-a ajutat să dezvolt o pasiune pentru Drept. Discuțiile cu dr. Harm Kloosterhuis și cu dr. Virginie Servant - Miklos m-au ajutat în a lua decizia de a opta pentru o carieră în Drept”, argumentează tânărul.
Cea care l-a convins să termine licența de „Liberal Arts and Sciences” cu o specializare în Dreptul Internațional mai întâi, iar apoi să opteze pentru încă o licență în Drept la Kent Law School a fost dr. Virginie Servant- Miklos.
„Decizia de a urma a doua facultate în Drept și de a nu lăsa prima facultate a venit după discuțiile cu dr. Servant-Miklos. Ea m-a convins să continui prima licență și să îmi aleg module cât mai variate din diferite domenii (psihologie, sociologie, filozofie, economie, medicină, teologie etc) pentru a avea aptitudinile și cunoștiințele de a explora problemele legale din mai multe perspective și de a găsi soluții sau argumente inovative ce nu țin neapărat de domeniul juridic, dar care pot complementa argumentele juridice”, susține Tudor.
Dr. Servant-Miklos a fost și cea care i-a îndreptat pașii către o instituție de învățământ din U.K., datorită faptului că ea era alumn al Kent Law School. În acest context, i-a sugerat o licență aici deoarece pentru o mare parte din module se aplica metoda „Problem Based Learning” (P.B.L.).
Un al doilea motiv pentru care tânărul român a ales să studieze la Kent Law School l-a constituit renumele facultății, aceasta fiind constant în clasamentele de top 20 la nivelul U.K. și top 100 la nivel mondial. Desigur că și alumnii notorii ai instituției de învățământ, precum Edmund Boyo (Managing Partner al Clifford Chance), l-au făcut pe Tudor să se îndrepte către Kent Law School.
Un sistem de învățământ flexibil, bazat pe corectitudine
Programul de licență de la la Erasmus University College a durat trei ani, iar Tudor punctează că a optat pentru această instituție de învățământ datorită faptului că i s-a dat libertatea de a-și alege singur materiile și specializarea pe care și-a dorit să o urmeze.
În primul an, toți studenții au avut de urmat o curriculă strictă, dar în vacanțele de iarnă și de vară li s-a oferit posibilitatea de a alege module opționale dintr-o listă mare și variată.
„Am colegi care și-au ales finanțe, colegi care au ales cursuri de medicină, cursuri de IT, limbi sau filozofie. Din anul II ni s-a dat oportunitatea să ne alegem noi câteva module, iar din anul III ne-am ales noi toate modulele pe care ni le doream pentru a ne specializa pe ce doream. Astfel, am urmat cursuri de Drepturile Omului, Drept Internațional, Drept Financiar și Drept European, pentru a da câteva exemple de module”, detaliază Tudor.
Nu doar flexibilitatea sistemului de învățământ l-a determinat pe tânărul român să aleagă să studieze la Erasmus University College. Un alt factor important în decizia sa a fost faptul că facultatea era nouă și astfel a avut oportunitatea de a face parte din istoria fondatoare a unei facultăți ce s-a ridicat rapid în rating-uri. „Universitatea din care face parte facultatea a fost listată în top 100 de către Times Higher Education, Quacquarelli Symonds și Financial Times. Eu și colegii mei suntem primii alumni, am fost în total 85 de studenți, iar în momentul de față, facultatea are aproximativ 650 de studenți. Deși la început fusese metaforic faptul că îmi doream să fac parte din istoria facultății, acest lucru a devenit literalmente prin faptul că toți 85 de studenți avem semnăturile noastre pe o placă comemorativă în facultate”, argumentează avocatul.
Înainte de a se muta la Rotterdam nu știa prea multe despre oraș și despre Regatul Țărilor de Jos, iar toate cunoștințele sale au fost dobândite la fața locului.
O mare parte din informațiile legate de Regatul Țărilor de Jos și Olanda au fost asimilate în anul I de facultate, deoarece tânărul a aplicat pentru a face parte din echipa de marketing a instituției de învățământ și a fost ambasador la diferite târguri naționale și internaționale.
În ceea ce privește sistemul educațional de la Erasmus University College, Tudor indică faptul că este unul bazat pe metoda „Problem Based Learning” (P.B.L.), astfel că studenții participă atât la seminare, cât și la clase „practice” în cadrul cărora li se dau o situație/problemă/challenge pe care ei au misiunea de a o discuta.
„Modul în care funcționează această metodă este următorul: unul dintre studenți este numit chair – acesta/aceasta este persoana care trebuie să mențină discuția dintre studenți și să o dirijeze; unul dintre studenți este numit scribe – acesta trebuie să ia notițe detaliate despre ceea ce se discuta și restul studenților analizează și argumenteaă problemele care le sunt date. Desigur că aveam și un coordonator/profesor cu noi, însă rolul acestuia nu era unul de a preda, ci doar de a corecta direcția discuției sau de a pune întrebări critice care să creeze un dialog între studenți. Uneori erau discuții aprinse între noi, deoarece fiecare student din grupă avea altă părere, uneori eram mai toți de acord (iar în aceste momente coordonatorul/profesorul ne punea întrebări sau ne explica anumite situații unde nu mai exista consens). La sfârșitul seminarelor, noi, studenții, formulam anumite întrebări pe care să le pregătim pentru următorul seminar, iar dacă unele întrebări nu erau bune/clare sau erau pe lângă subiect, ne sugera coordonatorul/profesorul o întrebare. Problemele ce ne erau prezentate nu erau doar teoretice, ci erau probleme reale și complexe pentru care nu există un răspuns alb-negru. Țin minte cum la un modul despre Media și Știri am ajuns să discutăm despre definiția terorismului și conceptul de terorist în modern-media și cum ar fi incorectă aplicarea conceptelor moderne/curente la altă perioadă, deoarece se ignoră esența și zeitgeist-ul vremurilor și poate duce la o interpretare sau prezentare greșită a unor evenimente sau persoane. Deși aveam o curriculă, nu aveam o listă cu ce materiale specifice ar trebui să studiem pentru fiecare modul. Unul dintre primele module la facultate a fost un modul de research în care am fost învățați cum să cautăm surse academice, cum să folosim portalurile academice, cum să citim diferitele articole, să facem peer-review și să scriem academic. După ce am făcut acest curs, nu am mai primit nicio îndrumare legată de cum să cautăm materialele de pe care să învățăm. Uneori aveam de citit o carte ca și „core reading” pentru unele module, dar acestea nu erau îndestulătoare pentru discuțiile și problemele din cadrul seminarelor, așa că trebuia să căutăm din propria inițiativă mai mult și să descoperim articole ce se leagă de subiectele ce urmau a fi discutate”, explică Tudor.
Tudor Enea a finalizat Erasmus University College cu un GPA de 3.0 și cu o diplomă de merit pentru participarea în programul de leadership al universității, un program pentru studenții de top.
„La Kent Law School am terminat cu 2:1, ce ar fi echivalentul unui 9 în România. Licența a fost una fast-track, în loc să studiez trei sau patru ani am studiat numai doi ani. Aveam mai multe module pe semestru decât colegii care erau pe programul de licență normală. Astfel, în primul meu an, am făcut cursuri și de anul I și cursuri de anul II, iar când am trecut în anul II am făcut cursuri de anul III și IV pentru a putea atinge numărul de credite necesare. Un lucru care m-a impresionat în anii terminali la prima licență (și pe toată perioada la a doua) este că la fiecare curs/modul se punea accentul pe faptul că sursele trebuie să fie cât mai noi sau curente. Nu se accepta ca o sursă (fie că e vorba despre o carte, un articol academic sau un documentar) să fie mai veche de cinci ani, decât dacă nu s-a mai publicat nimic în domeniu despre topicul în cauză. De asemenea, am fost uimit cât de mult accent pe pune pe corectitudine. La ambele facultăți am fost învățat cum să fac referințe și să nu plagiez, deoarece fiecare eseu sau proiect era verificat de un robot care dădea un procentaj de plagiere la final. Acest procentaj era calculat pe mai mulți factori ce nu ne-au fost explicați, fix pentru a nu putea să fentăm robotul. Robotul știu că putea calcula procentajul de plagiere incluzând și referințele în calcul, astfel, pentru fiecare eseu sau proiect, procentajul de plagiere putea fi oriunde între 5% și 20%”, povestește tânărul.
Cea mai importantă resursă a României este poporul său
Chiar dacă mediul internațional i s-a potrivit foarte bine, Tudor a decis încă din momentul în care era în anul doi de studiu la facultatea din Rotterdam că, după finalizarea etapelor academice, se va întoarce să muncească în România.
„Consider că România este o țară frumoasă care are nevoie de ajutorul specialiștilor. Cred că dacă toți tinerii pleacă din cauza argumentului economic, atunci țara se va deteriora din ce în ce mai mult. România a dat lumii multe personalități de renume și multe invenții. Cea mai scumpă resursă a acestei țări este poporul. Mulți români au făcut lucruri minunate afară și au ajutat diferite domenii să avanseze. Dacă ar avea oportunitatea, sunt sigur că ei ar face aceste lucruri și în țară. Însă mulți se dau bătuți după mai puțin de un an de muncă în România din cauza unor factori precum: salariile, oportunitățile de dezvoltare, birocrația etc. Acest lucru este cauzat, în opinia mea, de faptul că mare parte dintre oameni doresc să vadă rezultate pe termen scurt. Dacă nu avem această satisfacție că merge ceva din prima, nu mai încercăm. Ne-am confruntat cu așa numitul „sistem” ce învinge toți expații care se întorc. Din păcate, fără perseverență, sacrificii și dorința de a face o schimbare, nu putem face țara, piața muncii și mediul academic unul primitor pentru diasporă. Eu m-am întors în speranța că, și cu „puținul” pe care îl fac, poate voi convinge și pe alții să facă la fel, și astfel, încetul cu încetul, vom face să fie bine și în România, nu numai în străinătate”, declară Tudor Enea.
Tânărul avocat mărturisește faptul că viața i-a dovedit că este foarte dinamică, iar planurile au obiceiul să se schimbe foarte rapid. Crede însă cu tărie în zicala: „oamenii care nu au un plan de viitor, trăiesc în trecut”. „Îmi doresc să evoluez și să mă maturizez în continuare, iar din perspectivă profesională, îmi doresc să susțin cauze în fața Curții Europene a Drepturilor Omului”, mai spune Tudor.
Mulți dintre cei care se îndreaptă către o instituție de învățământ din domeniul Dreptului o fac pentru că au impresia că o profesie juridică le va asigura un anumit standard financiar. Tudor este de părere că o astfel de preconcepție este una toxică.
„Cunosc avocați care fac minimul și cunosc avocați care sunt foarte înstăriți, dar imaginea care ne-a fost creată de către seriale, filme și presă este una falsă pe care tinerii nu trebuie să o accepte așa cum le este prezentată. Banii nu au fost un catalizator pentru mine în alegerea pe care am făcut-o. Cred că tinerii care își doresc să profeseze domeniul juridic ar trebui să aibă multă răbdare inclusiv atunci când vine vorba de partea financiară, întrucât odată cu evoluția și maturizarea profesională va veni și bunăstarea”, apreciază avocatul.
El are și un sfat pentru generațiile mai tinere, subliniind că este important în viață să faci ceea ce îți place.
„Liceenilor din anul terminal le recomand să urmărească interviuri sau Q&A-uri cu persoanele din domeniile care le plac. Să adreseze întrebări persoanelor din domeniul juridic, dacă au o astfel de oportunitate, fiindcă nu există o întrebare greșită. Întrebați ce le place la profesia lor, ce nu le place, care au fost momentele preferate, care au fost momentele pe care le-au regretat, momentele în care s-au simțit invincibili și momentele în care s-au simțit neputincioși. Consider că orice tânăr de liceu ar trebui să știe aceste lucruri pentru a-și forma o părere corectă despre profesia în care și-ar dori să acceadă. Timpul este cea mai prețioasă resursă a voastră și trebuie să îl valorificați în așa fel încât să fiți voi mulțumiți/fericiți. Dacă sunteți studenți, vă sugerez să faceți module în domenii cât mai vaste pentru a descoperi ce vă place și la ce sunteți talentați. Odată ce ați descoperit acest lucru, specializațivă pe această nișă. O carieră frumoasă ți-o faci când simți tu că ești fericit. Dacă îți place domeniul în care lucrezi, nu ai să simți că lucrezi. Când te specializezi în ceea ce îți place, nu simți neapărat că lucrezi, ci că te dezvolți în continuare și afli lucruri noi”, punctează Tudor.
Din experiența proprie, dezvăluie că atunci când suntem la început de drum, unii se pot simți „impostori”. Se vor gândi „cum am reușit să ajung eu aici, printe acești oameni care știu ceea ce fac, când eu nu știu nimic”. Pentru cei aflați într-o astfel de situație, avocatul are următorul mesaj: sunteți unde trebuie!
Recunoște că atunci când a început să lucreze ca avocat s-a simțit „impostor”, deoarece a fost de părere că tot ceea ce știa el cu o diplomă în drept englezesc și cu șase luni de învățat Drept românesc pentru a se pregăti pentru admiterea în Barou nu era suficient. „La început este normal să ne fie frică și să ne pară că ai noștri colegi sunt deja experți în ceea ce fac, iar noi suntem o problemă fiindcă nu știm nimic. Dar să nu vă lăsați acaparați de acest sentiment! Sunteți exact unde trebuie și meritați să fiți acolo! Este o diferență de la cer la pământ între teoria din facultate și practica reală de la serviciu. Primul an va fi un an în care veți uita tot ceea ce ați învățat teoretic pentru a învăța ce înseamnă practic. Singurul sfat pe care îl pot da pentru o carieră frumoasă este să vă placă ceea ce faceți. Dacă plecați din acest punct, o să descoperiți tot felul de oportunități și veți fi memorabili”, mai spune Tudor Enea.
Tânărul avocat activează astăzi în cadrul firmei Băiculescu & Asociații, unde a ajuns dintr-o întâmplare fericită, care l-a ajutat să-l cunoască pe fondatorul acestei case de avocatură. „Ne-am intersectat, la un eveniment dedicat dreptului penal. Domnul Băiculescu era unul dintre speakeri pe tema corupției și i-am adresat câteva întrebări, ca de la un student pasionat de drept la un practician în domeniu. Am mai ținut legătura după, iar în momentul în care am trecut admiterea în Barou, l-am contactat pentru a vedea dacă ar putea dumnealui să îmi fie avocat îndrumător pe perioada stagiaturii. În cadrul SCA Băiculescu și Asociații am avut și am în continuare diferite oportunități pentru dezvoltare pe plan personal, dar mai ales profesional în sensul aprofundării cunoștiințelor juridice și de specializare pe diferite domenii. Acestea fiind cele mai importante aspecte pentru mine”, subliniază Tudor.
Principalele avantaje ale apartenenței la firma cu care colaborează acum sunt încrederea, deoarece are încredere în colegi și ei au încredere în el, flexibilitatea, înțelegerea și oportunitatea de a crește atât profesional, cât și personal.
SCA Băiculescu și Asociații este o firmă dinamică, în care activează șase avocați care abordează proiecte din diferite domenii, în special în zona Dreptului penal – „white collar crimes”. „Întrucât ne dorim ca, în timp, să furnizăm servicii cât mai complete clienților noștri, în prezent lucrăm la dezvoltarea unui departament de Drept civil – litigii și arbitraje. Ceea ce ne definește pe noi este faptul că suntem 100% dedicați proiectelor și clienților noștri. Noi oferim un on-hands approach cu toată echipa noastră, iar fiecare dintre noi are un background diferit ce ne ajută să vedem problemele legale din mai multe perspective pentru a găsi soluții elegante”, explică avocatul.
El mai spune că zilele sale de lucru nu seamănă unele cu altele, fiind extrem de dinamice și de interesante în același timp. „În funcție de proiectele în care sunt implicat, progamul poate să se schimbe de la o zi la alta. Există situații când clienții noștri au percheziții domiciliare, iar atunci trezirea la 6 dimineața face parte din programul nostru obișnuit. De altfel, în zona de practică a Dreptului penal, nu există siguranța unui program stabil. De multe ori nu știm când se va termina ziua de lucru, însă cât sunt în teren sunt 100% dedicat muncii. Pot să am în calendar o perioadă care să pară calmă și că voi fi în principal la birou, numai că în seara de dinainte sau în dimineața următoare să descopăr că trebuie să fiu în teren pentru a-i apăra drepturile unui client, pentru a asista la o percheziție sau pentru a lua parte la o audiere. Tocmai de aceea munca în zona Dreptului penal este una dinamică și, zic eu, extrem de interesantă. În cadrul Băiculescu și Asociații suntem antrenați să tratăm fiecare caz în parte ca fiind unul special. Cred că acesta reprezintă unul din atuurile noastre. Astfel, fiecare proiect în parte este tratat cu maximă importanță și celeritate. Pe parcursul carierei am constatat faptul că sunt atras de dosarele care implică fapte de corupție, datorită complexității acestora și totodată de dosarele privind protecția dreptului de proprietate prin prisma Dreptului penal”, precizează profesionistul.
În cazul lui Tudor, importantă este și munca, dar importanți sunt și oamenii cu care lucrezi. „Trebuie să fim eficienți în ceea ce facem, degeaba muncim 16 ore pe zi, dacă muncim mult și fără rezultat. Dacă ești eficient, nu contează cât stai și cât muncești, atâta timp cât serviciul pe care îl oferi este calitativ. Desigur că aici contează și cu cine lucrezi. Pentru a fi eficient trebuie să ai și colegi care să îți ofere suportul. Trebuie să vă ajutați, să fiți înțelegători, deoarece suntem oameni și nu roboți. Fiecare are problemele sale personale, pe care în mod normal nu le aduce la muncă, doar că uneori se poate ca o problemă personală să interfereze cu capacitatea de muncă, iar atunci ai nevoie de ajutorul colegilor. Este normal ca o parte din meserie să se fure, pentru că nu se poate ca să ai tot timpul îndrumătorul sau colegii lângă tine. Trebuie să iei decizii pe moment atunci când ești în teren, la o audiere sau în instanță. Astfel înveți din deciziile pe care le iei, mai vezi ce fac colegii în instanțe, mai discuți cu alții despre ce au făcut ei. În orice meserie „furi” de la cei care au mai multă experiență. Și nu trebuie să ne temem de greșeli, fiindcă numai cine nu muncește nu greșește. Și greșeala este o experiență, dar este important să învățăm din ea ca să nu o mai repetăm. Iar pentru a putea ajunge cu bine în punctul de mai sus (adică să iei decizii singur) trebuie să ai parte de o colaborare bună cu superiorii și colegii. Trebuie să aveți încredere unii în alții, deoarece dacă aceasta nu există, nu există nici team-work, iar suportul va dispărea ușor-ușor.Valorile firmei sunt importante. Dacă nu te regăsești în firma la care lucrezi s-ar putea să ajungi la unul din două scenarii: ai să ajungi să îți urăști munca și avocatura în general sau ai să acumulezi stres și dezamăgiri care îți vor afecta calitatea muncii. Din păcate sunt multe persoane care nu lucrează în firma pentru care și-ar dori. Dar uneori poți descoperi că firma la care ți-ai dori să lucrezi nu împărtășește același valori ca și tine. Astfel cred că ar trebui să ne ghidăm profesional după valorile noastre și să găsim locuri care ni le împărtășesc. Dacă nu, revin la ceea ce am spus la întrebarea „de ce m-am întors”, trebuie să facem noi schimbarea”, detaliază avocatul intervievat de BizLawyer.
Piața avocaturii, văzută de un tânăr avocat la început de drum
Tudor este de părere că munca, dedicarea și calitatea serviciului oferit sunt factorii care definesc piața avocaturii din România și avocatura în general. Astfel, în funcție de acești trei factori crede că se poate spune dacă unui avocat îi este ușor sau greu să reziste în vârf într-o astfel de piață. „Unii poate că vor spune că este greu, fiindcă le ia multe ore de muncă să asigure calitatea serviciului lor. Alții poate vor spune că este ușor fiindcă iubesc ceea ce fac, chiar dacă este o muncă continuă și obositoare. Desigur că există factori obiectivi pentru a putea judeca cine este în vârf și cine nu, însă referitor la cât de ușor sau greu este, acest lucru ține de fiecare și cum își vede fiecare avocat munca. Din experiența mea, suntem până la urmă, o profesie liberală unde fiecare trebuie să își găsească clienți și să își ofere cele mai bune servicii disponibile. Într-o astfel de piață, extrem de dinamică, cred că este greu să reziști în vârf. Pe piața avocaturii din România au început să apară tot mai multe societăți de avocați care furnizează servicii excelente și cred că este dificil să ajungă în vârf, dar cred că este mult mai greu să reziste la acest nivel. Am observat în ultima perioadă că există o tendință a societăților de avocați din România de a se extinde și în alte state, membre sau nu ale UE, ceea ce arată o maturizare a acestei piețe și a societăților din România”, precizează tânărul.
Din punctul său de vedere, talentul poate fi învățat, iar prin exercițiu poate fi dus la nivel de artă. „Modul în care văd eu talentul este precum un pas în fața celorlalți într-un anumit domeniu, fie că este în penal, fie că este în proprietate intelectuală, ca să dau exemple pe drept. Dacă persoana talentată nu continuă să se dezvolte pe sine și să își aprofundeze cunoștiințele, atunci acel talent nu va conta la nimic până la urmă, deoarece cei care nu erau talentați vor persevera prin muncă și aprofundare”, argumentează Tudor.
De asemenea, subliniază că inovația este un subiect delicat în lumea avocaturii. Prin noile tehnologii ale informațiilor, avocatura se mută din ce în ce mai mult în mediul online, iar unii își fac griji că pe viitor domeniul va dispărea, deoarece vor exista roboței care vor scrie plângeri, memorii, adrese care au o rată de succes mare și clienții nu vor mai avea nevoie de avocați.
„Eu nu cred că este cazul, nu cred că asta este inovația în avocatură. Ca să termin cu această frică de viitor pentru profesie pe care o au unii, menționez că tuturor acestor „roboți” le lipsește factorul uman, ei nu pot să distingă faptul că anumite detalii mici pot fi baza argumentului câștigător. Părerea mea este că inovația în avocatură este eficiență și eleganță. Într-o speță recentă (Taylor Swift v Big Machine Records and Scooter Braun), inovația reiese din soluția simplă pentru recăpătarea drepturile asupra propriilor creații intelectuale. Ca să elaborez, o melodie are mai multe tipuri de drepturi de proprietate intelectuală, nu numai unul. Cel care a scris versurile are dreptul la creația sa, compozitorul are asupra compoziției musicale, iar producătorul are drepturi asupra înregistrării cântecului. În cazul de față, inovația a venit dintr-o soluție cunoscută de către avocații specializați în I.P., dar care era greu de pus în practică - reinterpretarea. Domnișoara Swift a reînregistrat și reinterpretat cântecele. Nu trebuie să fie o copie carbon, deoarece ar fi probleme de copyright infringement în cazul acesta. Așa că soluția a fost o reinterpretare modernă a tuturor cântecelor de pe cele șase albume pe care dânsa le-a produs cu Big Machine Records. Astfel, prin modificări minore dar importante, domnișoara Swift a putut să recapete drepturile depline asupra creațiilor sale.Toată explicația de mai sus este una simplistă, după cum ar recunoaște și colegii ce sunt experți în I.P., dar ideea de bază este aceeași. Inovația în speța de față vine din faptul că s-a optat pentru o soluție simplă și elegantă, eficientă din toate punctele de vedere. Marea problemă până la momentul reînregistrării fusese faptul că mulți artiști nu doreau să facă acest lucru, deoarece cântecele lor au deja un renume și sunt recunoscute. Dar, din câte se poate vedea, aceste soluții pot fi foarte lucrative când funcționează, având în vedere că cele șase albume reînregistrate și reinterpretate s-au vândut foarte bine și sunt în Charts. Așa cum am și exemplificat, talentul în evoluția unui avocat reprezintă un mic procent. Însă talentul nu ține numai de latura juridică. Munca noastră este mai mult decât o simplă consultanță. De multe ori noi trebuie să ne sfătuim clienții, să fim un confident și să avem spirit de observație și analiză, și să avem și simț de business, fiindcă până la urmă avocatura este o afacere. Astfel, poți poate să te bazezi pe talent în folosirea unor skill-uri (de exemplu oratorice), dar să fie necesar să muncești pe brânci pentru a putea scrie un apel bun. Dacă ar fi să ne raportăm la realitate, putem vedea că nu se poate să fii talentat doar în „avocatură”. Trebuie să te descurci și să muncești cu mai multe abilități, multe care nici nu țin de domeniul juridic per se, pentru a evolua ca avocat”, detaliază profesionistul.
Tudor nu crede că există cicluri de vârstă corespunzătoare etapelor carierei. El a observat în instanță și pe teren că există stagiari de toate vârstele, nu numai tineri absolvenți de 24 ani.
În S.C.A. Băiculescu & Asociații nu este o ierarhie per se ce trebuie respectată, deoarece se pornește de la ideea că sunt cu toții colegi. Sunt colegi la birou și sunt și colegi ai Baroului, deoarece sunt cu toții membri aceluiași Barou.
De altfel, avocatul consideră că avansarea în carieră nu trebuie să țină de cicluri de vârstă corespunzătoare, ci de muncă, abilitatea de a lua decizii, puterea de a-și asuma propriile decizii și impactul acestora.
„După cum am spus și mai devreme, nu cred că un obiectiv ar trebui să fie venitul. Sincer, nu cred nici că postul ar trebui să fie un obiectiv pentru un tânăr avocat la început de drum. Consider că pentru început ar trebui să își facă cunoștiințe de bază practice (cum să formulezi o plângere, cum să te descurci la arhivă, cum să faci o pledoarie în instanță, etc.) După ce are aceste cunoștiințe, ar trebui să se implice în spețe cât mai diverse, pe cât posibil, pentru a-și face o bază juridică practică (câteva spețe de drept civil, să înființeze o societate, câteva spețe de penal), deoarece cu cea teoretică iese din facultate. După ce a atins aceste două obiective, tânărul avocat ar trebui să decidă în ce zonă dorește să se specializeze. Acest lucru poate fi făcut printr-un master, o acreditare, cursuri extra etc. Postul sau funcția vin odată cu munca depusă și cred că obiectivul major ar trebui să fie dezvoltarea profesională. În cazul în care avocatul se identifică cu valorile societății în cadrul căreia lucrează, evoluția este una normală și ar trebui să vină de la sine”, a conchis avocatul intervievat de BizLawyer.
Face asta zi de zi, ca avocat în cadrul Băiculescu & Asociații, o firmă înființată de Vasile Băiculescu, un alt profesionist pe care generațiile de astăzi ar trebui să-l aibă ca model.
Întâlnirea dintre Tudor și fondatorul casei de avocatură în care profesează nu a fost întâmplătoare, poveștile celor doi reliefând un adevăr pe care mulți îl ignoră și anume că atunci când faci ceea ce îți place, nimic nu este greu, iar munca devine parte din tine.
Tokyo a deschis pofta academică. Studii în mai multe instituții internaționale
Dorința lui Tudor Enea de a cunoaște și alte sisteme de învățământ a încolțit în mintea sa încă din copilărie. De altfel, participa constant, de la vârsta de 12 ani, la diferite tabere școlare internaționale, în Marea Britanie, Ungaria și Germania.
.jpg)
Studiile liceale le-a început la Colegiul Național din Iași, cel mai vechi liceu din zona Moldovei.
Imediat după finalizarea clasei a IX-a a avut șansa de a participa la o școală de vară pentru limba japoneză în Tokyo, acolo unde a stat o lună. A fost scânteia care a aprins focul dorinței de a încerca o altă formă de dezvoltare academică, personală și culturală, o dezvoltare care să implice lumea din afara granițelor României.
„Această experiență mi-a creat o poftă academică de a descoperi și alte sisteme de învățământ, nu numai pe cel românesc. Astfel, după ce m-am întors în România, am început să fac research pentru a vedea ce opțiuni sunt pentru a studia în străinătate. Am optat pentru un semestru în Germania. Acolo am fost la două licee diferite, primul a fost în Bunde - Gymnasium am Markt, iar al doilea a fost în Aachen- Maria Montessori Gesamtschule. În perioada pe care am petrecut-o în Bunde, am aflat despre un program de Bacalaureat Internațional în Marea Britanie, bacalaureat recunoscut la nivel mondial. În acest context am decis ca, în loc să mă întorc la Colegiul Național, să mă înscriu în acest program. Așa am ajuns la Impington Village College (I.V.C.) 6th form, un liceu internațional din Cambridgeshire. Acolo am avut parte de o experiență internațională, înconjurat de elevi din diferite părți ale lumii și de diferite oportunități pentru dezvoltare profesională, culturală și personală. La Impington am făcut parte din „Student Council”, am ajutat la organizarea unor evenimente ale liceului și am fost și ambasador al I.V.C. la târguri școlare. La unul dintre evenimente a participat și Prințul moștenitor Charles. Este vorba despre o conferință Holocaust Educational Trust. De asemenea, m-am implicat în diferite schimburi culturale cu licee din Germania, Spania și Franța”, povestește tânărul.
Anii petrecuți la studii în Germania și Marea Britanie i-au dat șansa de a interacționa cu sisteme noi de învățământ, sisteme care i-au oferit oportunitatea să-și aleagă curricula. Astfel că, de la profilul Matematică Informatică spre care se îndreptase la începutul liceului, s-a mutat la un profil Uman, care se potrivea mult mai bine cu dorințele sale.
Opiniile unor profesioniști care ocupă poziții de top în departamentele juridice ale unor companii importante, pe platforma www.in-houselegal.ro. Urmărește temele dezvoltate de avocați sau membri ai comunității In-houseLegal și propune subiecte.
Drumul către Drept
S-a focusat pe istorie și psihologie, acestea fiind și cursurile intensive de la Bacalaureatul Internațional. „Atunci când m-am înscris la Impington Village College, am avut oportunitatea de a studia Drepturile Omului, acesta fiind un curs dedicat la care se susține examenul de Bacalaureat. Totuși, nu pot spune că am avut o conexiune cu domeniul Dreptului din liceu. Am terminat liceul cu gândul că voi absolvi o licență cu specializare dublă – psihologie și business, acestea fiind ariile care mă interesau atunci. Dacă nu aș fi ales domeniul juridic după ce am terminat prima facultate, probabil, că aș fi ales o carieră în bussiness sau psihologie”, completează Tudor.
În timpul liceului marea sa dorință era să treacă examenul de Bacalaureat cu o notă cât mai mare.
După absolvire, a aplicat pentru un program de licență dublă pe business și psihologie la University of St. Andrew’s și la University of Glasgow, dar, pe ultima sută de metri, a descoperit un program nou din Regatul Țărilor de Jos. Este vorba despre „Liberal Arts and Sciences”, dezvoltat de Erasmus University Rotterdam.
„Am studiat atent ce înseamnă o licență de „Liberal Arts and Sciences” și am văzut oportunitatea de a face parte din istoria academică a Universitității Erasmus Rotterdam, fiind parte din prima generație de studenți a Facultății Erasmus University College. În continuare îmi doream să fac o specializare dublă pentru licență, psihologie și business, însă, la sfârșitul primului an de facultate, mi-am descoperit pasiunea pentru Drept”, menționează tânărul.
Dacă își continua planurile inițiale și nu descoperea Dreptul, probabil că, în acest moment, era implicat fie în zona de business, fie lucra ca psiholog. Cele două specializări pe care le dorea la licență erau recunoscute de către The British Psychological Society și îi ofereau o paletă largă de alegeri.
„În timpul așa numitei vacanțe de iarnă a trebuit cu toții să alegem două module opționale la care să participăm. Astfel, eu am ales modulul de „Thinking like a lawyer”, iar faptul că am avut ca profesor un avocat extraordinar la modulul de introducere m-a ajutat să dezvolt o pasiune pentru Drept. Discuțiile cu dr. Harm Kloosterhuis și cu dr. Virginie Servant - Miklos m-au ajutat în a lua decizia de a opta pentru o carieră în Drept”, argumentează tânărul.
Cea care l-a convins să termine licența de „Liberal Arts and Sciences” cu o specializare în Dreptul Internațional mai întâi, iar apoi să opteze pentru încă o licență în Drept la Kent Law School a fost dr. Virginie Servant- Miklos.
„Decizia de a urma a doua facultate în Drept și de a nu lăsa prima facultate a venit după discuțiile cu dr. Servant-Miklos. Ea m-a convins să continui prima licență și să îmi aleg module cât mai variate din diferite domenii (psihologie, sociologie, filozofie, economie, medicină, teologie etc) pentru a avea aptitudinile și cunoștiințele de a explora problemele legale din mai multe perspective și de a găsi soluții sau argumente inovative ce nu țin neapărat de domeniul juridic, dar care pot complementa argumentele juridice”, susține Tudor.
Dr. Servant-Miklos a fost și cea care i-a îndreptat pașii către o instituție de învățământ din U.K., datorită faptului că ea era alumn al Kent Law School. În acest context, i-a sugerat o licență aici deoarece pentru o mare parte din module se aplica metoda „Problem Based Learning” (P.B.L.).
Un al doilea motiv pentru care tânărul român a ales să studieze la Kent Law School l-a constituit renumele facultății, aceasta fiind constant în clasamentele de top 20 la nivelul U.K. și top 100 la nivel mondial. Desigur că și alumnii notorii ai instituției de învățământ, precum Edmund Boyo (Managing Partner al Clifford Chance), l-au făcut pe Tudor să se îndrepte către Kent Law School.
.png)
Un sistem de învățământ flexibil, bazat pe corectitudine
Programul de licență de la la Erasmus University College a durat trei ani, iar Tudor punctează că a optat pentru această instituție de învățământ datorită faptului că i s-a dat libertatea de a-și alege singur materiile și specializarea pe care și-a dorit să o urmeze.
În primul an, toți studenții au avut de urmat o curriculă strictă, dar în vacanțele de iarnă și de vară li s-a oferit posibilitatea de a alege module opționale dintr-o listă mare și variată.
„Am colegi care și-au ales finanțe, colegi care au ales cursuri de medicină, cursuri de IT, limbi sau filozofie. Din anul II ni s-a dat oportunitatea să ne alegem noi câteva module, iar din anul III ne-am ales noi toate modulele pe care ni le doream pentru a ne specializa pe ce doream. Astfel, am urmat cursuri de Drepturile Omului, Drept Internațional, Drept Financiar și Drept European, pentru a da câteva exemple de module”, detaliază Tudor.
Nu doar flexibilitatea sistemului de învățământ l-a determinat pe tânărul român să aleagă să studieze la Erasmus University College. Un alt factor important în decizia sa a fost faptul că facultatea era nouă și astfel a avut oportunitatea de a face parte din istoria fondatoare a unei facultăți ce s-a ridicat rapid în rating-uri. „Universitatea din care face parte facultatea a fost listată în top 100 de către Times Higher Education, Quacquarelli Symonds și Financial Times. Eu și colegii mei suntem primii alumni, am fost în total 85 de studenți, iar în momentul de față, facultatea are aproximativ 650 de studenți. Deși la început fusese metaforic faptul că îmi doream să fac parte din istoria facultății, acest lucru a devenit literalmente prin faptul că toți 85 de studenți avem semnăturile noastre pe o placă comemorativă în facultate”, argumentează avocatul.
Înainte de a se muta la Rotterdam nu știa prea multe despre oraș și despre Regatul Țărilor de Jos, iar toate cunoștințele sale au fost dobândite la fața locului.
O mare parte din informațiile legate de Regatul Țărilor de Jos și Olanda au fost asimilate în anul I de facultate, deoarece tânărul a aplicat pentru a face parte din echipa de marketing a instituției de învățământ și a fost ambasador la diferite târguri naționale și internaționale.
În ceea ce privește sistemul educațional de la Erasmus University College, Tudor indică faptul că este unul bazat pe metoda „Problem Based Learning” (P.B.L.), astfel că studenții participă atât la seminare, cât și la clase „practice” în cadrul cărora li se dau o situație/problemă/challenge pe care ei au misiunea de a o discuta.
„Modul în care funcționează această metodă este următorul: unul dintre studenți este numit chair – acesta/aceasta este persoana care trebuie să mențină discuția dintre studenți și să o dirijeze; unul dintre studenți este numit scribe – acesta trebuie să ia notițe detaliate despre ceea ce se discuta și restul studenților analizează și argumenteaă problemele care le sunt date. Desigur că aveam și un coordonator/profesor cu noi, însă rolul acestuia nu era unul de a preda, ci doar de a corecta direcția discuției sau de a pune întrebări critice care să creeze un dialog între studenți. Uneori erau discuții aprinse între noi, deoarece fiecare student din grupă avea altă părere, uneori eram mai toți de acord (iar în aceste momente coordonatorul/profesorul ne punea întrebări sau ne explica anumite situații unde nu mai exista consens). La sfârșitul seminarelor, noi, studenții, formulam anumite întrebări pe care să le pregătim pentru următorul seminar, iar dacă unele întrebări nu erau bune/clare sau erau pe lângă subiect, ne sugera coordonatorul/profesorul o întrebare. Problemele ce ne erau prezentate nu erau doar teoretice, ci erau probleme reale și complexe pentru care nu există un răspuns alb-negru. Țin minte cum la un modul despre Media și Știri am ajuns să discutăm despre definiția terorismului și conceptul de terorist în modern-media și cum ar fi incorectă aplicarea conceptelor moderne/curente la altă perioadă, deoarece se ignoră esența și zeitgeist-ul vremurilor și poate duce la o interpretare sau prezentare greșită a unor evenimente sau persoane. Deși aveam o curriculă, nu aveam o listă cu ce materiale specifice ar trebui să studiem pentru fiecare modul. Unul dintre primele module la facultate a fost un modul de research în care am fost învățați cum să cautăm surse academice, cum să folosim portalurile academice, cum să citim diferitele articole, să facem peer-review și să scriem academic. După ce am făcut acest curs, nu am mai primit nicio îndrumare legată de cum să cautăm materialele de pe care să învățăm. Uneori aveam de citit o carte ca și „core reading” pentru unele module, dar acestea nu erau îndestulătoare pentru discuțiile și problemele din cadrul seminarelor, așa că trebuia să căutăm din propria inițiativă mai mult și să descoperim articole ce se leagă de subiectele ce urmau a fi discutate”, explică Tudor.
Tudor Enea a finalizat Erasmus University College cu un GPA de 3.0 și cu o diplomă de merit pentru participarea în programul de leadership al universității, un program pentru studenții de top.
„La Kent Law School am terminat cu 2:1, ce ar fi echivalentul unui 9 în România. Licența a fost una fast-track, în loc să studiez trei sau patru ani am studiat numai doi ani. Aveam mai multe module pe semestru decât colegii care erau pe programul de licență normală. Astfel, în primul meu an, am făcut cursuri și de anul I și cursuri de anul II, iar când am trecut în anul II am făcut cursuri de anul III și IV pentru a putea atinge numărul de credite necesare. Un lucru care m-a impresionat în anii terminali la prima licență (și pe toată perioada la a doua) este că la fiecare curs/modul se punea accentul pe faptul că sursele trebuie să fie cât mai noi sau curente. Nu se accepta ca o sursă (fie că e vorba despre o carte, un articol academic sau un documentar) să fie mai veche de cinci ani, decât dacă nu s-a mai publicat nimic în domeniu despre topicul în cauză. De asemenea, am fost uimit cât de mult accent pe pune pe corectitudine. La ambele facultăți am fost învățat cum să fac referințe și să nu plagiez, deoarece fiecare eseu sau proiect era verificat de un robot care dădea un procentaj de plagiere la final. Acest procentaj era calculat pe mai mulți factori ce nu ne-au fost explicați, fix pentru a nu putea să fentăm robotul. Robotul știu că putea calcula procentajul de plagiere incluzând și referințele în calcul, astfel, pentru fiecare eseu sau proiect, procentajul de plagiere putea fi oriunde între 5% și 20%”, povestește tânărul.
|
Sunt importanți oamenii de care de înconjori Perioada studiilor în străinătate l-a ajutat pe Tudor să își dezvolte mai multe abilități esențiale pentru profesie, cum ar fi managementul timpului, cercetarea și argumentarea. De asemenea, prima facultate l-a ajutat enorm pe plan profesional deoarece a avut oportunitatea să studieze cât mai multe materii, lucru care îi este de folos în momentul de față pentru a înțelege mai bine unele spețe și pentru a găsi argumente complementare care să susțină argumentele sale juridice. Ca român printre străini s-a simțit tot timpul în largul său, deoarece a făcut mereu parte dintr-un mediu internațional. „Personal am avut un singur moment în care am știut că sunt discriminat, însă acesta a fost înainte de studenție. Culmea este că a avut loc în Marea Britanie, doar că nu am fost discriminat de către britanici, ci de către italieni. Ca student însă, nu am avut nicio situație în care să fiu discriminat. Acest lucru se datorează faptului că, în ambele comunități unde am fost student (Rotterdam și Canterburry), viața academică este una internațională. Eram 85 de studenți la Rotterdam și proveneam din 40 de țări, de pe trei continente. La Kent nici nu am să încerc să fac o estimare a câte naționalități erau, dar știu că mai toate aveau propriile lor comitete/cluburi sociale unde fiecare se putea înscrie. În comisia studențească a românilor din Canterburry, de exemplu, făceam ieșiri și evenimente culturale ca să nu mai simțim dorul de casă. Aveam și membri internaționali care doreau să cunoască cultura noastră sau chiar să învețe limba. Eu eram și membru al comitetului canadienilor, deși nu am tangențe cu Canada. Din experiența mea, pot spune că modul în care se va simți studentul român ține foarte mult de persoanele cu care se înconjoară. Cu toții suntem expați într-un alt stat în situația aceea și există un fel de camaraderie în comunitatea internațională, deoarece ne ajutăm unul pe altul. Asta nu înseamnă că dacă un student român stă doar în comunitatea românească va fi discriminat. Este mai ușor să ceri ajutor când vorbești aceeași limbă cu persoanele de la care pretinzi ajutorul”, argumentează Tudor. |
.png){kind=spacer} Intră pe portalul de concurență pentru mai multe articole referitoare la proiectele avocaților din această arie de practică |
Cea mai importantă resursă a României este poporul său
Chiar dacă mediul internațional i s-a potrivit foarte bine, Tudor a decis încă din momentul în care era în anul doi de studiu la facultatea din Rotterdam că, după finalizarea etapelor academice, se va întoarce să muncească în România.
„Consider că România este o țară frumoasă care are nevoie de ajutorul specialiștilor. Cred că dacă toți tinerii pleacă din cauza argumentului economic, atunci țara se va deteriora din ce în ce mai mult. România a dat lumii multe personalități de renume și multe invenții. Cea mai scumpă resursă a acestei țări este poporul. Mulți români au făcut lucruri minunate afară și au ajutat diferite domenii să avanseze. Dacă ar avea oportunitatea, sunt sigur că ei ar face aceste lucruri și în țară. Însă mulți se dau bătuți după mai puțin de un an de muncă în România din cauza unor factori precum: salariile, oportunitățile de dezvoltare, birocrația etc. Acest lucru este cauzat, în opinia mea, de faptul că mare parte dintre oameni doresc să vadă rezultate pe termen scurt. Dacă nu avem această satisfacție că merge ceva din prima, nu mai încercăm. Ne-am confruntat cu așa numitul „sistem” ce învinge toți expații care se întorc. Din păcate, fără perseverență, sacrificii și dorința de a face o schimbare, nu putem face țara, piața muncii și mediul academic unul primitor pentru diasporă. Eu m-am întors în speranța că, și cu „puținul” pe care îl fac, poate voi convinge și pe alții să facă la fel, și astfel, încetul cu încetul, vom face să fie bine și în România, nu numai în străinătate”, declară Tudor Enea.
Tânărul avocat mărturisește faptul că viața i-a dovedit că este foarte dinamică, iar planurile au obiceiul să se schimbe foarte rapid. Crede însă cu tărie în zicala: „oamenii care nu au un plan de viitor, trăiesc în trecut”. „Îmi doresc să evoluez și să mă maturizez în continuare, iar din perspectivă profesională, îmi doresc să susțin cauze în fața Curții Europene a Drepturilor Omului”, mai spune Tudor.
Voluntariat la un centru pentru cauze pro bono. Modelul său - judecătorul Frank Caprio
În perioada în care a fost student la Kent Law School, tânărul a făcut voluntariat la Kent Law Clinic, un centru pentru cauze pro bono unde studenții, academicienii și avocații oferă un serviciu public pentru cei care nu și-l permit.
În cadrul clinicii, a avut posibilitatea de a interacționa cu tot felul de spețe, din domenii diferite, dar preponderent din sfera Dreptului penal și din Dreptul familiei.
„Mediul în sine a fost unul profesional și uman, deoarece ni s-a spus din instructajul inițial că trebuie să fim oameni înainte de orice. Trebuie să avem puterea să îi ascultăm pe cei care vin, deoarece de multe ori aceștia doresc să fie ascultați și să nu fie ignorați, și nu trebuie să avem prejudecăți indiferent de situație sau persoană. Deși au existat o multitudine de momente interesante, experiența a fost per total una minutată. Am avut și momente în care am simțiț o căldură sufletească datorită persoanelor care veneau la clinică și plecau cu speranța că vor reuși să își rezolve problemele cu bine sau cu mulțumirea că au fost ascultați”, subliniază avocatul.
Tudor îl consideră pe judecătorul Frank Caprio un model, deoarece acesta judecă atât cu legea, cât și cu inima. „În profesiile juridice și mai ales în cea de avocat mi se pare important faptul că trebuie să avem răbdare, energie și să ne ascultăm clienții. Cu toții știm carte în acest domeniu, deoarece cu toții avem o licență în drept și suntem membri ai unui barou, dar mi se pare că de multe ori uităm să fim oameni și uităm faptul că noi lucrăm cu oameni. Statutul de suspect, inculpat, reclamant, pârât nu ne face mai puțin oameni, iar unul dintre lucrurile care ne definește ca oameni este faptul că greșim. Pentru mulți clienți este primul contact cu legea, fie pe zona de civil, fie pe zona de penal, iar dacă noi avem o atitudine rece și nepăsătoare, aceștia vor avea impresia că suntem niște rechini care vor să facă doar bani”, susține tânărul profesionist.
Avocatul firmei Băiculescu & Asociații se declară fericit de fiecare dată când clientul iese cu un zâmbet din instanță sau de la Parchet/Poliție. „Au existat numeroase situații în care, deși aveam indicii că urmează să ne fie reținut și/sau propus la arestare preventivă clientul, am reușit să convingem organele de urmărire penală că nu se impune o reținere sau o propunere de arestare preventivă. Momentul în care ieși pe aceeași ușă cu clientul oferă cel mai mare grad de satisfacție profesională și reprezintă o încununare a efortului profesional depus până atunci”, este de părere tânărul.
În perioada în care a fost student la Kent Law School, tânărul a făcut voluntariat la Kent Law Clinic, un centru pentru cauze pro bono unde studenții, academicienii și avocații oferă un serviciu public pentru cei care nu și-l permit.
În cadrul clinicii, a avut posibilitatea de a interacționa cu tot felul de spețe, din domenii diferite, dar preponderent din sfera Dreptului penal și din Dreptul familiei.
„Mediul în sine a fost unul profesional și uman, deoarece ni s-a spus din instructajul inițial că trebuie să fim oameni înainte de orice. Trebuie să avem puterea să îi ascultăm pe cei care vin, deoarece de multe ori aceștia doresc să fie ascultați și să nu fie ignorați, și nu trebuie să avem prejudecăți indiferent de situație sau persoană. Deși au existat o multitudine de momente interesante, experiența a fost per total una minutată. Am avut și momente în care am simțiț o căldură sufletească datorită persoanelor care veneau la clinică și plecau cu speranța că vor reuși să își rezolve problemele cu bine sau cu mulțumirea că au fost ascultați”, subliniază avocatul.
Tudor îl consideră pe judecătorul Frank Caprio un model, deoarece acesta judecă atât cu legea, cât și cu inima. „În profesiile juridice și mai ales în cea de avocat mi se pare important faptul că trebuie să avem răbdare, energie și să ne ascultăm clienții. Cu toții știm carte în acest domeniu, deoarece cu toții avem o licență în drept și suntem membri ai unui barou, dar mi se pare că de multe ori uităm să fim oameni și uităm faptul că noi lucrăm cu oameni. Statutul de suspect, inculpat, reclamant, pârât nu ne face mai puțin oameni, iar unul dintre lucrurile care ne definește ca oameni este faptul că greșim. Pentru mulți clienți este primul contact cu legea, fie pe zona de civil, fie pe zona de penal, iar dacă noi avem o atitudine rece și nepăsătoare, aceștia vor avea impresia că suntem niște rechini care vor să facă doar bani”, susține tânărul profesionist.
Avocatul firmei Băiculescu & Asociații se declară fericit de fiecare dată când clientul iese cu un zâmbet din instanță sau de la Parchet/Poliție. „Au existat numeroase situații în care, deși aveam indicii că urmează să ne fie reținut și/sau propus la arestare preventivă clientul, am reușit să convingem organele de urmărire penală că nu se impune o reținere sau o propunere de arestare preventivă. Momentul în care ieși pe aceeași ușă cu clientul oferă cel mai mare grad de satisfacție profesională și reprezintă o încununare a efortului profesional depus până atunci”, este de părere tânărul.
Nu banii trebuie să ghideze pașii spre profesie
Mulți dintre cei care se îndreaptă către o instituție de învățământ din domeniul Dreptului o fac pentru că au impresia că o profesie juridică le va asigura un anumit standard financiar. Tudor este de părere că o astfel de preconcepție este una toxică.
„Cunosc avocați care fac minimul și cunosc avocați care sunt foarte înstăriți, dar imaginea care ne-a fost creată de către seriale, filme și presă este una falsă pe care tinerii nu trebuie să o accepte așa cum le este prezentată. Banii nu au fost un catalizator pentru mine în alegerea pe care am făcut-o. Cred că tinerii care își doresc să profeseze domeniul juridic ar trebui să aibă multă răbdare inclusiv atunci când vine vorba de partea financiară, întrucât odată cu evoluția și maturizarea profesională va veni și bunăstarea”, apreciază avocatul.
El are și un sfat pentru generațiile mai tinere, subliniind că este important în viață să faci ceea ce îți place.
„Liceenilor din anul terminal le recomand să urmărească interviuri sau Q&A-uri cu persoanele din domeniile care le plac. Să adreseze întrebări persoanelor din domeniul juridic, dacă au o astfel de oportunitate, fiindcă nu există o întrebare greșită. Întrebați ce le place la profesia lor, ce nu le place, care au fost momentele preferate, care au fost momentele pe care le-au regretat, momentele în care s-au simțit invincibili și momentele în care s-au simțit neputincioși. Consider că orice tânăr de liceu ar trebui să știe aceste lucruri pentru a-și forma o părere corectă despre profesia în care și-ar dori să acceadă. Timpul este cea mai prețioasă resursă a voastră și trebuie să îl valorificați în așa fel încât să fiți voi mulțumiți/fericiți. Dacă sunteți studenți, vă sugerez să faceți module în domenii cât mai vaste pentru a descoperi ce vă place și la ce sunteți talentați. Odată ce ați descoperit acest lucru, specializațivă pe această nișă. O carieră frumoasă ți-o faci când simți tu că ești fericit. Dacă îți place domeniul în care lucrezi, nu ai să simți că lucrezi. Când te specializezi în ceea ce îți place, nu simți neapărat că lucrezi, ci că te dezvolți în continuare și afli lucruri noi”, punctează Tudor.
Din experiența proprie, dezvăluie că atunci când suntem la început de drum, unii se pot simți „impostori”. Se vor gândi „cum am reușit să ajung eu aici, printe acești oameni care știu ceea ce fac, când eu nu știu nimic”. Pentru cei aflați într-o astfel de situație, avocatul are următorul mesaj: sunteți unde trebuie!
Recunoște că atunci când a început să lucreze ca avocat s-a simțit „impostor”, deoarece a fost de părere că tot ceea ce știa el cu o diplomă în drept englezesc și cu șase luni de învățat Drept românesc pentru a se pregăti pentru admiterea în Barou nu era suficient. „La început este normal să ne fie frică și să ne pară că ai noștri colegi sunt deja experți în ceea ce fac, iar noi suntem o problemă fiindcă nu știm nimic. Dar să nu vă lăsați acaparați de acest sentiment! Sunteți exact unde trebuie și meritați să fiți acolo! Este o diferență de la cer la pământ între teoria din facultate și practica reală de la serviciu. Primul an va fi un an în care veți uita tot ceea ce ați învățat teoretic pentru a învăța ce înseamnă practic. Singurul sfat pe care îl pot da pentru o carieră frumoasă este să vă placă ceea ce faceți. Dacă plecați din acest punct, o să descoperiți tot felul de oportunități și veți fi memorabili”, mai spune Tudor Enea.
Oportunități de dezvoltare în cadrul firmei Băiculescu & Asociații
Tânărul avocat activează astăzi în cadrul firmei Băiculescu & Asociații, unde a ajuns dintr-o întâmplare fericită, care l-a ajutat să-l cunoască pe fondatorul acestei case de avocatură. „Ne-am intersectat, la un eveniment dedicat dreptului penal. Domnul Băiculescu era unul dintre speakeri pe tema corupției și i-am adresat câteva întrebări, ca de la un student pasionat de drept la un practician în domeniu. Am mai ținut legătura după, iar în momentul în care am trecut admiterea în Barou, l-am contactat pentru a vedea dacă ar putea dumnealui să îmi fie avocat îndrumător pe perioada stagiaturii. În cadrul SCA Băiculescu și Asociații am avut și am în continuare diferite oportunități pentru dezvoltare pe plan personal, dar mai ales profesional în sensul aprofundării cunoștiințelor juridice și de specializare pe diferite domenii. Acestea fiind cele mai importante aspecte pentru mine”, subliniază Tudor.
Principalele avantaje ale apartenenței la firma cu care colaborează acum sunt încrederea, deoarece are încredere în colegi și ei au încredere în el, flexibilitatea, înțelegerea și oportunitatea de a crește atât profesional, cât și personal.
SCA Băiculescu și Asociații este o firmă dinamică, în care activează șase avocați care abordează proiecte din diferite domenii, în special în zona Dreptului penal – „white collar crimes”. „Întrucât ne dorim ca, în timp, să furnizăm servicii cât mai complete clienților noștri, în prezent lucrăm la dezvoltarea unui departament de Drept civil – litigii și arbitraje. Ceea ce ne definește pe noi este faptul că suntem 100% dedicați proiectelor și clienților noștri. Noi oferim un on-hands approach cu toată echipa noastră, iar fiecare dintre noi are un background diferit ce ne ajută să vedem problemele legale din mai multe perspective pentru a găsi soluții elegante”, explică avocatul.
El mai spune că zilele sale de lucru nu seamănă unele cu altele, fiind extrem de dinamice și de interesante în același timp. „În funcție de proiectele în care sunt implicat, progamul poate să se schimbe de la o zi la alta. Există situații când clienții noștri au percheziții domiciliare, iar atunci trezirea la 6 dimineața face parte din programul nostru obișnuit. De altfel, în zona de practică a Dreptului penal, nu există siguranța unui program stabil. De multe ori nu știm când se va termina ziua de lucru, însă cât sunt în teren sunt 100% dedicat muncii. Pot să am în calendar o perioadă care să pară calmă și că voi fi în principal la birou, numai că în seara de dinainte sau în dimineața următoare să descopăr că trebuie să fiu în teren pentru a-i apăra drepturile unui client, pentru a asista la o percheziție sau pentru a lua parte la o audiere. Tocmai de aceea munca în zona Dreptului penal este una dinamică și, zic eu, extrem de interesantă. În cadrul Băiculescu și Asociații suntem antrenați să tratăm fiecare caz în parte ca fiind unul special. Cred că acesta reprezintă unul din atuurile noastre. Astfel, fiecare proiect în parte este tratat cu maximă importanță și celeritate. Pe parcursul carierei am constatat faptul că sunt atras de dosarele care implică fapte de corupție, datorită complexității acestora și totodată de dosarele privind protecția dreptului de proprietate prin prisma Dreptului penal”, precizează profesionistul.
În cazul lui Tudor, importantă este și munca, dar importanți sunt și oamenii cu care lucrezi. „Trebuie să fim eficienți în ceea ce facem, degeaba muncim 16 ore pe zi, dacă muncim mult și fără rezultat. Dacă ești eficient, nu contează cât stai și cât muncești, atâta timp cât serviciul pe care îl oferi este calitativ. Desigur că aici contează și cu cine lucrezi. Pentru a fi eficient trebuie să ai și colegi care să îți ofere suportul. Trebuie să vă ajutați, să fiți înțelegători, deoarece suntem oameni și nu roboți. Fiecare are problemele sale personale, pe care în mod normal nu le aduce la muncă, doar că uneori se poate ca o problemă personală să interfereze cu capacitatea de muncă, iar atunci ai nevoie de ajutorul colegilor. Este normal ca o parte din meserie să se fure, pentru că nu se poate ca să ai tot timpul îndrumătorul sau colegii lângă tine. Trebuie să iei decizii pe moment atunci când ești în teren, la o audiere sau în instanță. Astfel înveți din deciziile pe care le iei, mai vezi ce fac colegii în instanțe, mai discuți cu alții despre ce au făcut ei. În orice meserie „furi” de la cei care au mai multă experiență. Și nu trebuie să ne temem de greșeli, fiindcă numai cine nu muncește nu greșește. Și greșeala este o experiență, dar este important să învățăm din ea ca să nu o mai repetăm. Iar pentru a putea ajunge cu bine în punctul de mai sus (adică să iei decizii singur) trebuie să ai parte de o colaborare bună cu superiorii și colegii. Trebuie să aveți încredere unii în alții, deoarece dacă aceasta nu există, nu există nici team-work, iar suportul va dispărea ușor-ușor.Valorile firmei sunt importante. Dacă nu te regăsești în firma la care lucrezi s-ar putea să ajungi la unul din două scenarii: ai să ajungi să îți urăști munca și avocatura în general sau ai să acumulezi stres și dezamăgiri care îți vor afecta calitatea muncii. Din păcate sunt multe persoane care nu lucrează în firma pentru care și-ar dori. Dar uneori poți descoperi că firma la care ți-ai dori să lucrezi nu împărtășește același valori ca și tine. Astfel cred că ar trebui să ne ghidăm profesional după valorile noastre și să găsim locuri care ni le împărtășesc. Dacă nu, revin la ceea ce am spus la întrebarea „de ce m-am întors”, trebuie să facem noi schimbarea”, detaliază avocatul intervievat de BizLawyer.
Piața avocaturii, văzută de un tânăr avocat la început de drum
Tudor este de părere că munca, dedicarea și calitatea serviciului oferit sunt factorii care definesc piața avocaturii din România și avocatura în general. Astfel, în funcție de acești trei factori crede că se poate spune dacă unui avocat îi este ușor sau greu să reziste în vârf într-o astfel de piață. „Unii poate că vor spune că este greu, fiindcă le ia multe ore de muncă să asigure calitatea serviciului lor. Alții poate vor spune că este ușor fiindcă iubesc ceea ce fac, chiar dacă este o muncă continuă și obositoare. Desigur că există factori obiectivi pentru a putea judeca cine este în vârf și cine nu, însă referitor la cât de ușor sau greu este, acest lucru ține de fiecare și cum își vede fiecare avocat munca. Din experiența mea, suntem până la urmă, o profesie liberală unde fiecare trebuie să își găsească clienți și să își ofere cele mai bune servicii disponibile. Într-o astfel de piață, extrem de dinamică, cred că este greu să reziști în vârf. Pe piața avocaturii din România au început să apară tot mai multe societăți de avocați care furnizează servicii excelente și cred că este dificil să ajungă în vârf, dar cred că este mult mai greu să reziste la acest nivel. Am observat în ultima perioadă că există o tendință a societăților de avocați din România de a se extinde și în alte state, membre sau nu ale UE, ceea ce arată o maturizare a acestei piețe și a societăților din România”, precizează tânărul.
Din punctul său de vedere, talentul poate fi învățat, iar prin exercițiu poate fi dus la nivel de artă. „Modul în care văd eu talentul este precum un pas în fața celorlalți într-un anumit domeniu, fie că este în penal, fie că este în proprietate intelectuală, ca să dau exemple pe drept. Dacă persoana talentată nu continuă să se dezvolte pe sine și să își aprofundeze cunoștiințele, atunci acel talent nu va conta la nimic până la urmă, deoarece cei care nu erau talentați vor persevera prin muncă și aprofundare”, argumentează Tudor.
De asemenea, subliniază că inovația este un subiect delicat în lumea avocaturii. Prin noile tehnologii ale informațiilor, avocatura se mută din ce în ce mai mult în mediul online, iar unii își fac griji că pe viitor domeniul va dispărea, deoarece vor exista roboței care vor scrie plângeri, memorii, adrese care au o rată de succes mare și clienții nu vor mai avea nevoie de avocați.
„Eu nu cred că este cazul, nu cred că asta este inovația în avocatură. Ca să termin cu această frică de viitor pentru profesie pe care o au unii, menționez că tuturor acestor „roboți” le lipsește factorul uman, ei nu pot să distingă faptul că anumite detalii mici pot fi baza argumentului câștigător. Părerea mea este că inovația în avocatură este eficiență și eleganță. Într-o speță recentă (Taylor Swift v Big Machine Records and Scooter Braun), inovația reiese din soluția simplă pentru recăpătarea drepturile asupra propriilor creații intelectuale. Ca să elaborez, o melodie are mai multe tipuri de drepturi de proprietate intelectuală, nu numai unul. Cel care a scris versurile are dreptul la creația sa, compozitorul are asupra compoziției musicale, iar producătorul are drepturi asupra înregistrării cântecului. În cazul de față, inovația a venit dintr-o soluție cunoscută de către avocații specializați în I.P., dar care era greu de pus în practică - reinterpretarea. Domnișoara Swift a reînregistrat și reinterpretat cântecele. Nu trebuie să fie o copie carbon, deoarece ar fi probleme de copyright infringement în cazul acesta. Așa că soluția a fost o reinterpretare modernă a tuturor cântecelor de pe cele șase albume pe care dânsa le-a produs cu Big Machine Records. Astfel, prin modificări minore dar importante, domnișoara Swift a putut să recapete drepturile depline asupra creațiilor sale.Toată explicația de mai sus este una simplistă, după cum ar recunoaște și colegii ce sunt experți în I.P., dar ideea de bază este aceeași. Inovația în speța de față vine din faptul că s-a optat pentru o soluție simplă și elegantă, eficientă din toate punctele de vedere. Marea problemă până la momentul reînregistrării fusese faptul că mulți artiști nu doreau să facă acest lucru, deoarece cântecele lor au deja un renume și sunt recunoscute. Dar, din câte se poate vedea, aceste soluții pot fi foarte lucrative când funcționează, având în vedere că cele șase albume reînregistrate și reinterpretate s-au vândut foarte bine și sunt în Charts. Așa cum am și exemplificat, talentul în evoluția unui avocat reprezintă un mic procent. Însă talentul nu ține numai de latura juridică. Munca noastră este mai mult decât o simplă consultanță. De multe ori noi trebuie să ne sfătuim clienții, să fim un confident și să avem spirit de observație și analiză, și să avem și simț de business, fiindcă până la urmă avocatura este o afacere. Astfel, poți poate să te bazezi pe talent în folosirea unor skill-uri (de exemplu oratorice), dar să fie necesar să muncești pe brânci pentru a putea scrie un apel bun. Dacă ar fi să ne raportăm la realitate, putem vedea că nu se poate să fii talentat doar în „avocatură”. Trebuie să te descurci și să muncești cu mai multe abilități, multe care nici nu țin de domeniul juridic per se, pentru a evolua ca avocat”, detaliază profesionistul.
Tudor nu crede că există cicluri de vârstă corespunzătoare etapelor carierei. El a observat în instanță și pe teren că există stagiari de toate vârstele, nu numai tineri absolvenți de 24 ani.
În S.C.A. Băiculescu & Asociații nu este o ierarhie per se ce trebuie respectată, deoarece se pornește de la ideea că sunt cu toții colegi. Sunt colegi la birou și sunt și colegi ai Baroului, deoarece sunt cu toții membri aceluiași Barou.
De altfel, avocatul consideră că avansarea în carieră nu trebuie să țină de cicluri de vârstă corespunzătoare, ci de muncă, abilitatea de a lua decizii, puterea de a-și asuma propriile decizii și impactul acestora.
„După cum am spus și mai devreme, nu cred că un obiectiv ar trebui să fie venitul. Sincer, nu cred nici că postul ar trebui să fie un obiectiv pentru un tânăr avocat la început de drum. Consider că pentru început ar trebui să își facă cunoștiințe de bază practice (cum să formulezi o plângere, cum să te descurci la arhivă, cum să faci o pledoarie în instanță, etc.) După ce are aceste cunoștiințe, ar trebui să se implice în spețe cât mai diverse, pe cât posibil, pentru a-și face o bază juridică practică (câteva spețe de drept civil, să înființeze o societate, câteva spețe de penal), deoarece cu cea teoretică iese din facultate. După ce a atins aceste două obiective, tânărul avocat ar trebui să decidă în ce zonă dorește să se specializeze. Acest lucru poate fi făcut printr-un master, o acreditare, cursuri extra etc. Postul sau funcția vin odată cu munca depusă și cred că obiectivul major ar trebui să fie dezvoltarea profesională. În cazul în care avocatul se identifică cu valorile societății în cadrul căreia lucrează, evoluția este una normală și ar trebui să vină de la sine”, a conchis avocatul intervievat de BizLawyer.
