Chisăliţă: Noile oferte la gaze naturale, valabile de la 1 aprilie, înseamnă că piaţa de furnizare revine la marje ridicate

Potrivit sursei citate, în acest context, marjele comerciale se lărgesc şi înseamnă, în realitate, o anvelopă de risc.

"Dacă în prezent vedem marje de ordinul 4%, pentru 2026 apar oferte care sugerează echivalentul unor marje care urcă spre circa 22%. Sigur, o parte din această 'marjă' este, în realitate, o anvelopă de risc: costuri de dezechilibru, pierderi, finanţare, neîncasări, incertitudini. Dar o parte devine clară, unii furnizori nu mai aleargă după volum, ci după profit curat şi previzibil. Iar când preţul final creşte, apare inevitabil şi efectul fiscal. TVA nu 'se schimbă' procentual, însă ca sumă în factură creşte direct proporţional cu baza. Aşadar, o creştere a preţului final cu 32% duce şi la o creştere cu aproximativ 32% a sumelor plătite ca TVA. Pentru consumator, asta înseamnă un lucru simplu, nu doar că plăteşte mai mult furnizorului, dar plăteşte mai mult şi statului. Factura devine mai grea din ambele direcţii", menţionează Chisăliţă.

Totodată, datele de pe piaţa gazului pentru anul 2026 arată un preţ de 0,16 lei/kWh pe BRM, faţă de 0,127 lei/kWh pe TTF, o diferenţă de circa 26%, "care sugerează că România continuă să internalizeze un 'premiu' de preţ faţă de hub-ul european, fie din motive de lichiditate, structură de piaţă, constrângeri interne, fie din costuri şi risc perceput, fie din lăcomie". 

"Gazul nu este doar o marfă separată; în Europa, el rămâne unul dintre reperele principale pentru preţul marginal al electricităţii. Cu alte cuvinte, acest spread se poate vedea în lanţ, chiar dacă nu explică integral creşterile mari din retailul de energie electrică. Ce e important de înţeles este că aceste oferte pentru 2026 nu arată neapărat o explozie de cost real al gazelor, ci mai degrabă o schimbare de paradigmă, furnizorii preţuiesc viitorul ca pe o perioadă în care 'ieftin' înseamnă 'periculos'. Iar consumatorul se află în mijlocul unei pieţe unde preţul nu reflectă doar kilowattul/oră, ci şi frica de instabilitate, dorinţa de profit şi libertatea comercială. În final, intervalul 0,32 - 0,41 lei/kWh nu e doar o diferenţă de 9 bani. Este o diferenţă de model economic. Unii furnizori vor cotă, alţii vor marjă şi selecţie. Pentru consumatori, asta înseamnă că, în 2026, cel mai important lucru nu va fi gazul - ci lipsa de atenţie la ofertă", notează specialistul.

Reprezentantul AEI exemplifică situaţia şi prin faptul că, pentru client, noile oferte vor însemna, de fapt, plăţi mai mari pentru un apartament cu două camere (între 150 şi 1.500 lei/an), respectiv pentru o casă, de la 300 la 3.000 lei/an

"Această situaţie se datorează în primul rând modului în care (nu) a fost gestionată pregătirea eliminării plafonului la gaze. Aceste oferte dacă erau făcute treptat, obligatoriu, lună de lună în ultimul an, fără presiunea blocării tranzacţiilor pe BRM în ultimele luni, fără 'continuăm"', 'nu continuăm' plafonarea care au tras în sus preţul gazului marfă în România, cu obligarea publicării marjei comerciale a furnizorului pe factură, cu un angajament clar 'dăm surplusul de TVA, din creşterea preţului din ultimii ani înapoi consumatorului', am fi avut preţuri corecte în România şi acestea trebuiau să fie mai mici decât preţul plafonat. Viteza cu care se vor realiza contractele pentru 1 aprilie 2026, din cauza tuturor acestor analize peste analize, care au creat artificial această criză de timp, îi împinge pe români să 'înghită' aceste preţuri prin semnarea tacită a contractelor fără să ştie pe ce preţuri, la gaze", avertizează Dumitru Chisăliţă.