INTERVIU | Luca Niculescu (MAE): Aderarea României la OCDE va avea consecinţe pozitive pentru investiţiile străine directe

Aderarea României la Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE) va avea consecinţe pozitive asupra stimulării fluxurilor de capital pentru investiţiile străine directe şi pentru creşterea ratingului de ţară, a declarat Luca Niculescu, secretar de stat în cadrul Ministerul Afacerilor Externe şi coordonator naţional pentru procesul de aderare a României la OCDE, într-un interviu acordat miercuri AGERPRES.

În opinia secretarului de stat, o altă consecinţă a aderării va fi şi dezvoltarea pieţei de capital din România, precum şi posibilitatea de racordare facilă a ţării noastre la pieţele internaţionale din spaţiul extra-european.

*************

 

Luca Niculescu: Aderarea la OCDE reprezintă cel mai ambiţios obiectiv de ţară. Este un proiect de modernizare, un proiect de dezvoltare. Este un proiect de ţară pentru România, la care aspirăm de multă vreme.

Aş putea spune că, după aderarea la NATO şi la Uniunea Europeană, este cel mai important obiectiv pe care îl avem. Este încă o ancoră suplimentară pentru modernizarea ţării noastre, pentru întărirea statutului ei în rândul democraţiilor consolidate. Încercăm de multă vreme să aderăm la OCDE, suntem acum în plin proces de aderare, suntem pe un drum foarte bun, iar toate datele pe care le avem în clipa de faţă, toate rezultatele discuţiilor pe care le avem cu cei de la OCDE arată că drumul despre care vorbeam este unul bun. Nu este neapărat unul simplu, pentru că lucrurile mari nu sunt întotdeauna simple, dar este un drum bun pentru care există multe angajamente.

În dialogul cu OCDE nu vorbim neapărat despre negociere pentru că sunt nişte standarde pe care România şi celelalte ţări candidate trebuie să le atingă. Vorbim despre discuţii, aceasta este terminologia. Suntem într-o discuţie, într-un dialog cu OCDE. Sunt 26 de comitete care evaluează România şi care acoperă practic tot spectrul de politici publice din ţara noastră. 26 de comitete care merg de la guvernanţa publică până la digitalizare, de la agricultură la sănătate, de la protecţia mediului la pescuit. Deci, vedeţi cât de mare este această paletă pe care o acoperă? Am trecut prin 25 de evaluări în clipa de faţă şi pot să spun că ritmul este unul bun, iar ceea ce ne-am propus până acum s-a împlinit. Adică, am reuşit să încheiem evaluările în aproape jumătate dintre aceste comitete, în 12. Deci, putem considera 12 capitole încheiate. La capătul fiecărei discuţii primim un aşa-numit aviz formal. Asta înseamnă că acel capitol a fost încheiat. În clipa de faţă avem zece avize formale, dar mai aşteptăm încă două în perioada imediat următoare.

Asta înseamnă că în clipa de faţă suntem la jumătatea drumului, iar ţinta este de a încheia acest parcurs în 2026. Mai avem de încheiat puţin mai mult de jumătate dintre capitole în perioada pe care ne-am propus-o.

Există, cum aţi spus foarte bine, un comitet naţional pentru aderarea la OCDE. Acesta este prezidat de primul-ministru. Din el fac parte miniştrii şi şefii instituţiilor din toate domeniile care sunt relevante pentru aderare, pentru că în acest Comitet naţional se află miniştri, dar există şi alte instituţii care participă la procesul de aderare şi care nu sunt membre ale Guvernului, cum ar fi Banca Naţională sau ASF sau Consiliul Concurenţei. Preşedinţii acestor instituţii sunt prezenţi în acest comitet naţional.

Acest Comitet naţional este instanţa politică supremă de coordonare, dacă doriţi, şi se reuneşte de câte ori doreşte domnul prim-ministru. Asta înseamnă cam de trei-patru ori pe an, pentru a da impulsul politic de care este nevoie pentru aderarea la OCDE.

Apoi, există, aşa cum spuneaţi, acest Task Force interinstituţional pe care îl coordonează Ministerul de Externe şi în care ne reunim ori de câte ori este nevoie, la nivel de secretar de stat, de director general, pentru a vorbi despre teme şi problematici foarte concrete legate de procesul de aderare. Ne putem întâlni fie într-un format extins, care este o replică la acel Comitet naţional, fie într-un format restrâns, în funcţie de chestiunea pe care o avem de dezbătut.

Cum spuneam, acesta este condus de Ministerul de Externe. Avem o colaborare excelentă cu Secretariatul General al Guvernului şi cu Cancelaria premierului şi în fiecare minister există o structură dedicată şi în fiecare instituţie despre care vorbeam există câte un punct focal dedicat aderării la OCDE. Deci, există oameni în fiecare instituţie care se ocupă de aderarea la OCDE.

Foaia de Parcurs este un document cadru care stabileşte termenii, care stabileşte condiţiile, care stabileşte etapele procesului de aderare. Practic, este un document care ne ghidează în alinierea legislaţiei, în alinierea politicilor interne la standardele organizaţiei. După cum spuneam, suntem evaluaţi de 26 de comitete sectoriale. Mă întrebaţi care este opinia mea? Eu v-aş spune opinia colegilor de la OCDE, acelora din comitetele OCDE, că avansăm într-un ritm susţinut şi că am făcut progrese notabile în multe domenii.

Pot să vă dau câteva exemple de comitete pe care le-am închis deja, dintre cele despre care vorbeam. Politica de dezvoltare regională, protecţia consumatorului, politica digitală, industria siderurgică, industria navală, concurenţă, politica socială, muncă şi ocupare sau educaţie sunt câteva dintre capitolele pe care le-am închis deja, dar procesul evident că nu se va încheia decât atunci când vom finaliza toate aceste 26 de comitete ale OCDE. Sunt optimist că suntem pe drumul cel bun.

Este o întrebare pentru care nu ştiu cât timp avem la dispoziţie, pentru că, într-adevăr, 2004 a fost data în care am depus pentru prima oară candidatura.

Demararea propriu-zisă a fost întârziată din diferite motive. Pe de o parte, sigur că au existat provocări legate de performanţele economice şi administrative ale României. Pe de altă parte, au existat însă mulţi factori externi, independenţi de noi, care au întârziat acest proces. Adică, e greu de făcut un rezumat, dar aş spune că sunt unele motive care ţin de procese de extindere care începuseră deja şi care nu fuseseră terminate, de o dinamică a OCDE privind extinderea cu ţări europene versus extinderea cu ţări din afara Uniunii Europene, de o anumită dezbatere, care exista şi în OCDE, cum există şi în alte organizaţii internaţionale, aprofundarea acquisului OCDE faţă de extinderea organizaţiei. Apoi a existat o dezbatere internă în OCDE care a stabilit ce condiţii trebuie o ţară să îndeplinească pentru a putea să depună candidatura la OCDE şi au existat patru criterii: unitatea de viziune, statutul de jucător semnificativ pe piaţa internaţională, beneficiul reciproc şi considerente globale. Dar această dezbatere internă a luat şi ea câţiva ani. Toate aceste elemente au făcut ca discuţia să nu înceapă în 2004, cum ne-am fi dorit, şi să înceapă mai târziu. Dar, este foarte, foarte bine că a început.

S-au mai adăugat două acum câteva luni, Indonezia şi Thailanda. Aş începe cu ceea ce ne aduce împreună. Toate aceste state au în comun dorinţa de aderare la OCDE, de a-şi moderniza economia de piaţă, de a-şi consolida instituţiile, de a-şi moderniza felul în care guvernează ţara, de a fi mai deschise către alte state şi către alte economii. Asta arată, încă o dată, că OCDE rămâne o organizaţie foarte, foarte atractivă. Gândiţi-vă că sunt opt state în clipa de faţă aflate în procesul de aderare.

Apoi, vorbeaţi despre diferenţe? Sigur că sunt diferenţe, există grade diferite de dezvoltare economică între statele noastre, există un context geografic diferit. Unele ţări sunt din Europa, altele din America Latină, altele, Indonezia şi Thailanda, sunt din Asia de Sud-Est, deci există diferenţe între noi. Experienţa ne-a arătat că ţările din Europa reuşesc poate mai uşor să treacă unele examene ale OCDE, pentru că noi, fiind deja membri ai Uniunii Europene, o parte din acquisul comunitar se regăseşte în standardele OCDE. Până la urmă drumul este al fiecăruia. Chiar dacă am început împreună şase state, cărora li s-au adăugat alte alte două, asta nu înseamnă că vom intra în acelaşi timp. Fiecare va adera pe baza propriilor merite. În ceea ce priveşte România, sper ca această aderare să se producă mai devreme decât mai târziu.

După cum spuneam, există această ţintă ambiţioasă pentru 2026, care a fost fixată de prim-ministru şi de toţi liderii politici. Important e să existe un consens naţional pentru aderarea la OCDE. Este o ţintă ambiţioasă. Este o ţintă care poate fi realizată cu condiţia ca efortul bun de până acum să continue în acelaşi ritm.

Există, după cum spunem, 26 de comitete care ne evaluează. Tematicile pe care le pomeniţi se regăsesc în mai multe dintre ele. România trebuie să internalizeze cam 270 de instrumente ale OCDE. Dintre acestea, o bună parte, cam o treime aş spune, au legătură şi cu politicile de mediu, cum ar fi creşterea eficienţei energetice, cum ar fi biodiversitatea, cum ar fi combaterea poluării.

Sincer, prin statutul pe care îl are România de membru al Uniunii Europene, noi respectăm deja şi aplicăm multe dintre jaloanele OCDE din perspectiva protecţiei mediului înconjurător. Am susţinut şi o evaluare parţială la acest capitol. Am fost evaluaţi parţial anul trecut şi această evaluare a fost una de succes şi sperăm ca acest capitol să fie încheiat până la finalul acestui an. Am primit şi o serie de recomandări prioritare în domeniul mediului, care abordează câteva teme importante, cum ar fi îmbunătăţirea performanţei de mediu a administraţiei publice, creşterea eficienţei energetice a locuinţelor individuale. Suntem în plin proces de punere în aplicare a acestor recomandări.

Apoi, România participă la cele mai recente, la cele mai dinamice programe ale OCDE. De exemplu, unul dintre ele se numeşte Forumul inclusiv privind abordările pentru reducerea emisiilor de carbon. Este o platformă la care România a aderat încă de la început, chiar dacă nu suntem membri ai OCDE, dar putem adera deja la multe dintre instrumentele CDE şi unde suntem foarte activi. Este o oportunitate de a realiza un schimb de experienţă şi de cele mai bune practici cu state membre şi partenere ale organizaţiei. Este un domeniu care ne preocupă, care preocupă şi OCDE. Gândiţi-vă că anul trecut a fost lansat studiul economic al OCDE pentru România. Erau două părţi mari, una privea dezvoltarea economică şi a societăţii în general, iar celălalt capitol, al doilea, era dedicat decarbonizării economiei, sprijinind efortului României de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră. Sunt subiecte aflate în inima procesului nostru de aderare, asupra cărora ne aplecăm cu foarte mare atenţie.

E o temă foarte bună, pentru că noi, de multe ori, vorbim despre procesul de aderare, de reformele pe care trebuie să le facem. OCDE este o organizaţie, cum se zice acum în noul jargon internaţional, cu "outreach" global, cu impact global. Este o organizaţie care are un impact global şi care îşi proiectează nu numai imaginea, ci şi acţiunile, dincolo de cele 38 de state ale OCDE. Haideţi să ne gândim la testele Pisa, de exemplu. Nu este un program adoptat şi gândit de ţările OCDE, se aplică în mult mai multe state decât cele ale organizaţiei.

România este foarte activă din acest punct de vedere. Ne-am dat seama încă înainte să începem procesul de aderare cât de important este să participăm la programele OCDE din regiune. Participăm cu contribuţii voluntare şi cu experţi la programe din Republica Moldova, evident, din Ucraina - am fost printre primii care am contribuit la constituirea unui birou OCDE în Ucraina - ţări din Balcanii de Vest. De asemenea, suntem implicaţi acolo prin parteneriatul, prin noua strategie a României pentru Africa. De asemenea, ca urmare a acestei strategii, am decis să ne implicăm şi în parteneriatul OCDE-Africa. Există un centru regional OCDE la Istanbul în care România este prezentă, eu fac parte din Comitetul consultativ al centrului. Mai sunt şi alte iniţiative la care participăm. Este un semnal puternic din partea noastră că ne asumăm de pe acum statutul de viitor membru al organizaţiei şi că suntem, până la urmă, şi un partener regional de încredere.

Vorbiţi cu cineva care a trăit deja câteva zeci de misiuni de evaluare, de când am început procesul de aderare. Noi spunem că am început în iunie 2022, pentru că atunci am primit acea Foaie de Parcurs care ne indica jaloanele. De atunci am primit, undeva, între 40 şi 50 de misiuni. Chiar săptămâna trecută am avut două misiuni OCDE la Bucureşti, una pe buna guvernanţă, cealaltă pe nişte chestiuni legate de taxare. Sunt misiuni foarte tehnice, de câte ori vin aici, au zeci de întâlniri.

Vorbeam despre consensul naţional care există cu privire la OCDE, un consens pe care l-am putut regăsi şi la aderarea la NATO sau la Uniunea Europeană. Cam aşa este şi acum: simt că toată societatea doreşte aderarea la OCDE. Şi la aceste misiuni sunt întâlniri cu reprezentanţii instituţiilor, dar şi cu reprezentanţii societăţii civile, ai mediului academic, ai mediului de business, care este unul dintre principalii susţinători ai aderării României la OCDE. De fapt, după cum ziceam, au foarte, foarte multe întâlniri.

Aceste misiuni vor continua. Acum suntem într-o fază în care misiunile încep să se încheie. Experţii români sunt cei care se duc la Paris, experţii şi politicienii români, membrii Guvernului se duc la sediul OCDE pentru a se prezenta la aceste evaluări, pentru a da aceste examene, dacă pot să mă exprim aşa. Vor fi foarte, foarte multe interacţiuni şi în acest an, evident, pentru că vrem să ne apropiem de finalul procesului de aderare.

Da, în mod sigur, aderarea la OCDE este un puternic indicator de încredere pentru parteneri. Vor fi consecinţe foarte pozitive pentru stimularea fluxurilor de capital pentru investiţiile străine directe în România, iar extensia practică a acestei încrederi se va traduce, inclusiv, aşa cum spuneaţi, prin creşterea rating-ului de ţară.

O altă consecinţă va fi şi dezvoltarea pieţei de capital din România, posibilitatea de a ne racorda mai lesne la pieţe internaţionale din spaţiul extra-european. Deci, da, răspunsul este categoric da.

E întotdeauna foarte greu să vorbeşti despre tine şi prefer să recunoască alţii eventualele merite. Este clar totuşi, că, din moment ce mă ocup de aderarea la OCDE şi am făcut-o şi în calitate de ambasador la Paris, nu ştiu câte merite, dar responsabilităţi sigur am. Vreau să le mulţumesc tuturor celor care lucrează la acest proiect, care, încă o dată, este de importanţă capitală pentru România. Nu există în clipa de faţă un proiect mai solid, mai consistent, în care să fie implicată societatea românească. Sper din toată inima şi am convingerea de fapt, că 2026 va fi anul în care România va intra în OCDE.

Vă felicit, pentru că AGERPRES, dar şi Club România, au realizat două volume despre aderarea României la OCDE. Primul este o culegere de texte în care au scris mulţi oameni care se pricep la OCDE, din România, din afara României. Există şi o prefaţă a lui Mathias Cormann, secretarul general al OCDE. Pe cel de-al doilea mi-a făcut o mare plăcere să-l descopăr. Este o culegere a informaţiilor difuzate mai ales de AGERPRES despre drumul României către OCDE, începând chiar cu 2004, cu momentul în care România a depus cererea de aderare.

Ne putem întreba: de ce am depus în 2004 şi am revenit şi în 2012 şi în 2016 şi 2017 şi am reînnoit cererea de aderare? Nu era nevoie să o facem, se ştia că vrem acolo. Dar, e bine, din când în când, să o confirmi. Este un lucru foarte bun în cazul României. De obicei, cei care veneau şi reluau dorinţa României de a adera la OCDE erau prim-miniştrii României. Atunci când veneau la Paris, făceau o vizită şi la OCDE, unde se află sediul organizaţiei. Or, aceşti prim-miniştri aparţineau tuturor forţelor politice.

În cei 20 ani, câţi s-au împlinit de la depunerea primei solicitări, până când am început procesul, au fost diferite formaţiuni care au avut prim-miniştri şi pentru OCDE a fost un semnal puternic că este un proiect susţinut de toată clasa politică din România. Acest lucru a fost important atunci, este foarte important şi acum, când suntem în plin proces de aderare.