Ministrul Finanţelor: Nu văd 2024 ca un an în care să avem revoluţie şi reformă fiscală

 

Ministrul a explicat de ce s-a renunţat la rectificarea bugetară în acest an, precizând că nu ar fi existat un control pe cheltuieli astfel încât să poată fi atinsă ţinta de deficit, iar în lipsa controlului pe cheltuiala publică riscul de a depăşi 5,5% este destul de mare.

 

El a vorbit şi despre proiectul de buget pentru anul viitor, menţionând că săptămâna viitoare ar urma să înceapă discuţiile în Coaliţie, iar până la jumătatea lunii viitoare ar trebui aprobate limitele la ordonatorii de credite şi introduse în sistemul informatic. Decizia cu privire la trimiterea în Parlament a proiectului de buget aparţine Coaliţiei, dar ministrul Finanţelor apreciază că ar fi bine să aibă loc în decembrie. Totodată, ministrul Finanţelor crede că 2024 nu este unul cu o miză pe reforma fiscală având în vedere alegerile programate şi pledează pentru o stabilitate politică.

 

 

Marcel Boloş: Sunt întrebări destul de complexe, pentru că demersurile pe care noi le facem sunt cele care să asigure încadrarea în angajamentele pe care le avem discutate cu Comisia Europeană şi anume 5,5% din PIB până la sfârşitul anului. Sigur că noi avem în programul de convergenţă 4,4% din PIB, dar aşa cum arată perspectivele, în lipsa unor măsuri consistente, care erau prevăzute în Legea privind măsurile fiscal-bugetare şi care, din păcate, a fost aprobată şi asumată în Parlament destul de târziu, trebuie să facem toate demersurile necesare pe ceea ce înseamnă gestionarea mai eficientă a banilor publici şi să avem încadrarea în cei 5,5% din PIB până la sfârşitul anului 2023.

 

Iar în ceea ce priveşte anul 2024, având în vedere că este un an care presupune şi cheltuieli pe zona aceasta de activităţi electorale şi organizarea rundelor de alegeri pe care le are România şi ţinând cont de tot acest context al intrării în vigoare a legii cu noile măsuri fiscal-bugetare, ţinta noastră este să avem un deficit bugetar undeva între 4,5% din PIB, până la 5% din PIB. Acesta este un obiectiv pe care l-am avea în programul de convergenţă ajustat, pentru care va trebui să iniţiem demersuri cu Comisia Europeană şi să ajungem la o ajustare a deficitului bugetar, astfel încât să ne încadrăm în prevederile Tratatului de la Maastricht, respectiv 3% din PIB pentru deficitul bugetar şi 60% din PIB pentru datoria publică.

 

 

Am renunţat la rectificarea bugetară pentru că nu avem control pe cheltuieli astfel încât să ne atingem ţinta de 5,5% din PIB, aşa cum am menţionat-o. Iar în lipsa controlului pe cheltuiala publică pe care o plătim din bugetul de stat sau din celelalte bugete, riscul de a depăşi cei 5,5% este destul de mare. Şi atunci ar trebui să adaptăm mecanismele de finanţare a cheltuielilor publice la noile realităţi. Şi aici obiectivul nostru a fost acela de a avea controlul pe cheltuială şi a nu lăsa prin rectificarea bugetară. Odată o sumă aprobată unui ordonator de credite, are dreptul să efectueze şi să angajeze respectiva cheltuială şi atunci trebuie să fim foarte responsabili şi prudenţi cu astfel de cheltuieli. Pentru că şi în familie, dacă ai 100 lei, de 100 lei cheltuieşti. Nu poţi să ai 100 lei şi să cheltuieşti de 300. Acest lucru este imposibil. Aşa şi în bugetul de stat, trebuie să avem aceste reguli împreună cu autorităţile locale. Pentru că este un obiectiv de ţară angajamentul pe zona aceasta a deficitului bugetar şi noi, cu toţii, suntem interesaţi ca România să poată să-şi implementeze investiţiile pe care le are din fonduri europene. Este prioritatea absolută a României şi ratarea unei astfel de priorităţi ar arunca în blocaj un proces de modernizare al României care este unic în momentul de faţă.

 

 

Nu le ascund, de vreme ce Fondul de rezervă bugetară se aprobă în Guvern şi de vreme ce aceste cheltuieli sunt cunoscute la fiecare şedinţă de Guvern. Mai degrabă controlăm aceste cheltuieli pentru a rămâne fermi pe angajamentele pe care le are România. Altfel, dezmăţul care ar putea avea loc prin rectificarea bugetară sau prin aceste acuze nedrepte care ni se aduc ar putea crea mari probleme României pe termen lung. Dacă acum nu am lua măsuri, anul viitor am fi acuzaţi de toată lumea că Ministerul Finanţelor n-a făcut nimic ca să nu ajungem în situaţia de suspendare a fondurilor europene. Şi sigur, aici, cu toate că sunt voci care ne critică, noi trebuie să rămânem consecvenţi pe ceea ce trebuie făcut pentru ca să ajungem pe o traiectorie normală a deficitului bugetar, pentru că deficitul bugetar înseamnă că de fapt tu cheltui mai mulţi bani decât ai. Este simplu şi acest lucru nu este acceptat pe termen lung la nivelul Uniunii Europene.

 

 

Noi alimentăm Fondul de rezervă în funcţie de necesităţile de cheltuieli pe care le avem şi de aceea o să vedeţi că de fiecare dată apar, la fiecare şedinţă de Guvern, hotărârile pe care Guvernul le are în funcţie de tipurile de situaţii pe care le avem şi sigur, alimentarea, este foarte important de reţinut, nu se face decât în funcţie de aceste necesităţi. Altfel, dacă noi alimentăm Fondul de rezervă bugetară cu întreaga sumă pe care o avem la dispoziţie, ordonatorii de credit sunt foarte dornici ca să facă cheltuieli şi peste noapte n-am mai avea niciun leu în Fondul de rezervă bugetară. Ori, nu ne putem permite acest lucru şi de aceea controlul cheltuielilor împreună cu alimentarea fondului de rezervă bugetară doar în funcţie de necesităţi sunt reguli dure, dar necesare pentru ţară, astfel încât să putem să ne continuăm obiectivele de ţară, respectiv să putem să asigurăm sustenabilitatea finanţelor publice ale României.

 

 

Noul proiect de reducere a cheltuielilor ţinteşte menţinerea cheltuielilor de funcţionare ale statului şi a celor de investiţii din bugetele proprii în limita cheltuielilor de peste an. Deci, cu alte cuvinte, dacă spre exemplu, ai plătit chirii de 100 lei pe an nu poţi să vii sub nicio formă, ca ordonator de credite, să-mi spui că în lunile noiembrie şi decembrie tu plăteşti 500 lei, că aşa scrie în contract sau nu ştiu ce alte situaţii care pot să apară. Şi, de aceea, văzând ce s-a întâmplat în cursul anilor 2022, 2021, 2020 cu aceste tipuri de cheltuieli conjuncturale, sunt cheltuielile care se nasc în lunile noiembrie şi decembrie... Şi vă dau două exemple. În anul 2022, cheltuielile de funcţionare ale autorităţilor locale, ale primăriilor, deşi au avut o medie lunară de 1,1 miliarde lei în cursul anului, în lunile noiembrie şi decembrie au ajuns la valori record de 4,3 miliarde de lei. Cum se explică să creşti o cheltuială de patru ori într-o singură lună? Pentru noi ar însemna o catastrofă din punct de vedere al deficitului bugetar. Şi îndemnul nostru şi ordonanţa asta spune: haideţi să intrăm în normalitate pentru o situaţie care este extrem de dificilă pentru ţară.

 

Al doilea exemplu este cel legat de investiţii. Deci, tu tot timpul anului n-ai făcut investiţii, nu vorbesc de investiţiile europene, nu vorbesc de investiţiile din PNRR, vorbesc de investiţiile care se fac cu destul de multă uşurinţă din bugetul chiar de stat, dar şi din bugetele locale, când, deşi ai o medie lunară de 1,4 miliarde lei, la sfârşitul anului ajunge la 5 miliarde de lei. Deci, pentru noi astfel de situaţii, studiindu-le în 2021, în 2020, văzând ce se întâmplă, sigur că m-am îngrijorat foarte mult, ca ministru al Finanţelor, şi am propus ca aceste măsuri să le implementăm tocmai pentru ca angajamentele noastre să nu devină din 5,5% să ne trezim că avem deficitul bugetar de 7% - 8%. Eu l-am considerat un obiectiv de ţară important pentru ca să securizăm, aşa cum am precizat, anul viitor, când este an important şi din punct de vedere electoral, dar şi din punct de vedere al continuării proiectelor de investiţii. Ce ar însemna ca fondurile pentru PNRR să fie întrerupte un an de zile, când noi avem deadline de finalizare a PNRR-ului pe 31 august 2026? Atunci am fi rămas fără termen de implementare suficient la proiecte şi am fi aruncat în aer şansa noastră de a moderniza ţara.

 

 

Apocalipsa aceasta fiscală şi acum văd că şi apocalipsa aceasta pe energie, în perioada aceasta în care s-a aprobat Legea privind măsurile fiscal-bugetare şi erau în pelerinaj la autorităţile statului cei care erau nemulţumiţi, nu cred că este întotdeauna de bun augur. Eu înţeleg fenomenul şi înţeleg faptul că toată lumea vrea pe bugetul de stat să finanţeze toate cheltuielile, dar noi am impus o regulă extrem de simplă, că toţi banii care vin în Fondul de tranziţie bugetară, împreună cu banii din Fondul de solidaritate, merg pe compensarea de facturi. Şi trebuie să ştie furnizorii de energie că aşa cum au avut preţuri triplate şi crescute exponenţial în perioada de criză şi s-au complăcut în a avea acele....sigur o să fiu criticat că au şi plătit impozit pe profit corespunzător, da, este adevărat, dar au fost în perioada în care au avut aceste profituri. În continuare avem o diferenţă uriaşă între preţul din contractele de furnizare pe care le-au încheiat şi preţul la bursă, care a scăzut simţitor. Şi unde există mulţi bani, există şi multă dorinţă de a câştiga şi mai mulţi bani. Ceea ce este un demers firesc, îl înţeleg, dar trebuie să avem orânduială în cheltuielile pe care le are statul, pentru că această cheltuială nu este o cheltuială uşoară pe stat şi nu este una care să se rezume la sute de milioane de lei. Ea este de ordinul miliardelor, poate chiar şi zecilor de miliarde de lei şi de aceea această regulă, pentru moment, o păstrăm. Să vedem cum se vor derula mecanismele în continuare pe piaţa energiei.

 

Oricum, domnul prim-ministru şi împreună cu domnul viceprim-ministru au dispus să aibă un dialog cu toţi factorii implicaţi în piaţa energiei şi probabil vor urma şi măsuri de ajustare a acestor mecanisme, pentru că este nedrept ca această cheltuială acum să se întoarcă în bugetul de stat, în condiţiile în care preţul pe bursă a scăzut simţitor şi nu este corect ca mai apoi acest preţ din contracte să se regăsească şi în economia naţională. Gândiţi-vă că agenţii economici toţi se plâng la unison că plătesc preţuri uriaşe la energie, preţuri pe care le au prevăzute în contracte, şi acestea sunt componentă importantă în costul de producţie. Ori nu putem să avem pretenţia unei evoluţii a preţurilor, mai ales la bunurile de consum, descrescătoare dacă noi în continuare facem presiune pe costurile de producţie.

 

 

Noi avem 3.373 de contribuabili de la care încasăm lunar 15 miliarde de lei. Media lunară ajunge la 30-33 de miliarde de lei, cu excepţia lunilor în care încasăm impozitul pe profit, când această medie pe care am menţionat-o este depăşită. Cei 3.373 de contribuabili au organizate anual inspecţii fiscale, undeva în jur de 260 de inspecţii fiscale. Dacă faceţi un calcul simplu, 3.373 împărţit la 260 înseamnă că unui contribuabil mare îi vine rândul la inspecţie fiscală o dată la 10 ani. Nu putem să avem un management, oricât de mult ne-am dori să avem rezultate în zona colectării mai bune a impozitelor şi taxelor, dacă sunt astăzi mari contribuabili care n-au avut parte de inspecţie fiscală niciodată. Şi atunci se pune problema acestei descentralizări şi a altor modificări pe care le avem, pentru că nici Direcţia Mari Averi nu are rezultate care să fie semnificative pentru activitatea pe care o desfăşoară şi de aceea, în cursul acestei săptămâni, mai precis sâmbătă, vom avea discuţia cu Agenţia Naţională de Administrare Fiscală pentru reorganizarea activităţii şi pentru partea de digitalizare. Pentru că noi suntem într-un blocaj cu întregul proces de digitalizare şi în acelaşi timp avem structura şi capacitatea administrativă a ANAF destul de slăbită. Şi rezultatele nu pot să apară ca un miracol peste noapte. Buna colectare de care noi tot vorbim sau combaterea evaziunii fiscale, de care iarăşi vorbim foarte mult, acestea nu dau rezultate dacă nu luăm aceste măsuri de substanţă pentru regândirea aparatului administrativ-fiscal.

 

 

De săptămâna viitoare vor începe discuţiile în Coaliţie. Noi trebuie să avem aceste limite la ordonatorii de credite aprobate până cel târziu la mijlocul lunii noiembrie pentru ca să se poată introduce în programul informatic pe care îl avem la dispoziţie. Şi sigur, aici decizia va fi luată în Coaliţia de guvernare când va fi trimis bugetul în Parlament. Bine ar fi dacă acest lucru s-ar întâmpla în luna decembrie, pentru că anul viitor este an electoral, care după aceea va naşte pasiuni pe zona aceasta a aprobării legii bugetului de stat pe anul 2024. Şi, sigur, noi, pentru că ne dorim să ajustăm Programul de convergenţă al României, vom avea două realităţi în faţă. Prima va fi cea de la sfârşitul anului 2023, când în loc de 4,4% vom avea 5,5% (deficit bugetar, n.r.). Şi a doua realitate va fi cea din deficitul bugetar pe care o vom regăsi în noua lege a bugetului de stat. Şi atunci, dacă 5,5% am închis bugetul pe anul 2023 cu deficitul bugetar, este limpede că nu putem avea un deficit bugetar mai mare în 2024, ci trebuie să fie cu cel puţin 0,5 puncte procentuale (mai mic - n.r). Deci, cum am menţionat, între 4,5% şi 5,5% şi uşor-uşor să intrăm într-o traiectorie de ajustare bugetară, fiindcă este foarte greu pentru orice ministru de Finanţe. Gândiţi-vă că în 2020 eram la 9,2% din PIB şi fără niciun fel de măsură fiscală adiţională complementară, să ajungi la 3%, cum eram înainte, este absolut imposibil şi trebuie să fim foarte pragmatici şi realişti din acest punct de vedere.

 

 

Anul viitor nu este un an cu o miză pe reforma fiscală sub nicio formă. Este în schimb un an în care avem din nou o realitate în faţă şi nu mă feresc să spun acest lucru. Această realitate se cheamă cererea de plată numărul IV pe care România va trebui să o depună pentru Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă. Acea cerere de rambursare sau de plată, cum îi spunem noi, are reforma fiscală în ea cuprinsă. Reforma fiscală care s-a scris în Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă de predecesorii noştri este mult mai dură decât legea privind măsurile fiscal-bugetare. Am spus şi nu mă feresc să spun că sunt trei măsuri propuse de raportul Băncii Mondiale. Aici discutăm de: 1.impozitul progresiv, 2. o cotă unică de TVA şi 3. unificarea cotei de CASS cu impozitul pe venit. Lucruri care sunt cunoscute în spaţiul public şi nu sunt o noutate. Deci, aici Coaliţia de guvernare va trebui să decidă asupra politicii fiscale. Dar nu văd anul 2024 ca un an în care să avem revoluţie şi reformă fiscală. Este un an în care avem nevoie de linişte, de stabilitate politică, de coeziune socială şi să se poată desfăşura alegerile aşa cum sunt ele prevăzute şi de abia după aceea reforma fiscală să redevină de actualitate, fiindcă şi gândirea unei reforme fiscale anul viitor va fi foarte dificilă şi exploatată electoral în toate campaniile electorale. Şi nu cred că avem nevoie de o forfotă politică pentru reforma fiscală, pentru că este vorba de viitorul nostru şi este vorba de o politică fiscală care trebuie foarte bine gândită şi elaborată, într-o perioadă în care românii nu sunt foarte bogaţi, sunt săraci, şi într-o perioadă în care avem nevoie de dezvoltare economică şi să nu facem din politica fiscală să fie un duşman al dezvoltării economice.

 

 

Acum noi mai avem trei categorii de măsuri pe care inevitabil trebuie să le luăm. Sunt, dacă vreţi, continuarea măsurilor din pachetul de măsuri fiscal-bugetare, dar acestea sunt mai multe măsuri de disciplină fiscală. Nu discutăm de impozite şi taxe noi. Exclus acest lucru. Discutăm de măsuri de disciplină fiscală, evitarea fragmentării afacerilor, evitarea optimizărilor fiscale, o mai bună aşezare a impozitului pe profit. Deci sunt măsuri oarecum de consolidare fiscală care sunt cuprinse în acest pachet de măsuri. Apoi, sigur, inevitabil trebuie să luăm măsurile care vor sta la baza fundamentării bugetului de stat pentru anul 2024. Acestea, şi acest pachet de măsuri va trebui să îl luăm până la trimiterea legii în Parlament, legii bugetului de stat pe anul 2024, şi desigur, cum am spus, al treilea pachet de măsuri este cel care priveşte reforma fiscală, dar nu îl văd conturat în anul 2024, mai degrabă în primele luni ale anului 2025.

 

 

Măsurile în ceea ce priveşte taxa pe valoare adăugată şi combaterea evaziunii fiscale, pentru că aici fenomenul cu care ne confruntăm este acela de evitare a declarării şi ulterior a imposibilităţii colectării taxei pe valoarea adăugată....fenomenele sunt cele care se ştiu: utilizarea firmelor fantomă pentru ca să se poată evidenţia tranzacţiile acestea fictive şi ulterior lichidarea judiciară a companiilor, în condiţiile în care sunt creanţe consistente ale bugetului de stat puse în pericol. Acesta este un fenomen pe care va trebui să îl stăpânim bine şi să fim foarte pragmatici şi realişti pentru ceea ce înseamnă combaterea evaziunii fiscale. Şi avem, sigur, activităţile acestea economice ilicite pe care noua lege, intrând în vigoare...de la cuantumul amenzilor până la actualizarea faptelor contravenţionale, un fel de radiografie a activităţilor economice ilicite care va ajuta foarte mult taxa pe valoare adăugată. Ea depinde foarte mult de consum. E un impozit pe consum pe care îl suportă consumatorul final şi de aici, de la faptul că-l suportă consumatorul final, până la activităţile economice ilicite şi ulterior afectările acestea pe care le avem prin intermediul şi utilizarea societăţilor fantomă dau serioase bătăi de cap pentru ceea ce înseamnă colectarea TVA-ului. Şi aţi văzut că suntem pe ultimul loc în Uniunea Europeană la TVA-ul care este neîncasat. Deci valoarea pe care o avem neîncasată de 9 miliarde de euro. Nu ştiu cât sunt de veridice acele informaţii şi dacă chiar 9 miliarde de euro e valoarea finală. Însă pot să vă spun că este un impozit care depăşeşte 110 miliarde lei în momentul de faţă încasare la bugetul de stat. Cel care ne sprijină, alături de CAS şi CASS, pentru ca principalele servicii publice ale statului să poată fi finanţate. Ar pune în pericol toată funcţionarea aparatului de stat dacă n-am putea încasa şi n-am avea un control eficient asupra acestor venituri care se virează la bugetul de stat şi bugetul asigurărilor sociale.

 

 

Dacă le luăm aşa, toată lumea se referă la impozitul pe cifra de afaceri. Aici, sigur, noi am avut în vedere ca pragul acesta de 50 de milioane de euro să nu afecteze firmele mici, pentru că acolo probabilitatea de a se transfera în costuri este destul de mare. Şi atunci, practic ca să nu afectăm marea masă a companiilor şi în felul acesta să se declanşeze un proces inflaţionist ca urmare a transferului pe costuri a acestei taxe - impozit pe cifra de afaceri, cel mai corect ca denumire- sigur, aici, la firmele de peste 50 de milioane de euro, sunt multe discuţii pe acest domeniu, inclusiv asupra faptului că cei care ar avea o rată a profitabilităţii sub 3% ar fi cei mai impactaţi şi aici ar fi presiune pe transferul asupra costurilor. Eu aş merge pe implementare pe o perioadă de timp a acestei taxe, acestui impozit pe cifra de afaceri şi să vedem care sunt rezultatele şi măsura în care cu adevărat sunt afectate în general întreprinderile şi companiile care sunt plătitoare de impozit pe cifra de afaceri, dar sub nicio formă nu cred că am discuta de un transfer asupra ratelor la bănci şi să avem aici surpriza de a înregistra o creştere a costului cu finanţarea la bănci.

 

Şi chiar nu mă gândesc deloc la petrol şi gaze naturale, unde noi ne uităm şi în performanţa economică pe care ei o înregistrează şi vedem profiturile consistente şi ar fi nedrept faţă de consumatori dacă acesta ar fi un prilej de creştere a preţului la combustibil sau măsuri care ar perturba activitatea economică a statului român. Deci, din acest punct de vedere, cred că riscul acesta inflaţionist şi al transferului asupra costurilor ar trebui să fie unul mediu. Să nu discutăm de un risc iminent. Nu ar fi justificat, dar niciodată în astfel de situaţii nu poţi să spui niciodată şi să vedem cum se vor derula mecanismele de implementare. Oricum, e o centură de siguranţă financiară a statului fără de care sustenabilitatea financiară este foarte, foarte greu de asigurat.

 

 

Acum, fără niciun control, sponsorizările şi donaţiile, care sunt de la momentul la care s-a pus în aplicare mecanismul de sponsorizare de peste 8 miliarde de lei, să nu ai niciun control pe 8 miliarde de lei... Gândiţi-vă că aceştia sunt banii care ar completa foarte bine nevoile de finanţare pentru salariile profesorilor sau foarte bine nevoile de finanţare pentru creşterea pensiilor la pensionari. Deci, noi lăsăm aceşti bani pentru ca în continuare activităţile filantropice şi sociale să se poată desfăşura, dar asta nu înseamnă că nu dau socoteală pentru bani. Este cel puţin o datorie morală ca să prezinte un raport asupra modului în care folosesc aceşti bani. Şi nu cred că astăzi, dacă cineva aude că ai 8 miliarde de lei pentru donaţii şi sponsorizări şi Comisia Europeană vede aceste sume fără niciun control, nu cred că e de bun augur şi nu cred că nu ne-ar împinge Comisia de la spate încât asupra acestor sume să avem nu numai control, dar şi să le reducem simţitor.