Buju, Stanciu și Asociații: Propunerea privind conducerea sub influența drogurilor este rudimentar reglementată și nefundamentată științific. Droguri, alcool și paranoia legislativă: când legea devine pericol public

Propunerea de modificare a Codului penal privind conducerea sub influența alcoolului sau a drogurilor este absurdă și nefundamentată științific, avertizează avocații societății de avocatură Buju, Stanciu și Asociații. Astfel, legea incriminează subiectiv cetățenii români, putând fi condamnați la închisoare, deși nu reprezintă niciun pericol real. În plus, legea nu are scop educativ pentru reducerea numărului de accidente, ci punitiv, conducând doar la creșterea numărului de dosare penale, mai consideră specialiștii. Astfel, nouă propunere transformă o idee bună, cum este siguranța rutieră, într-o aplicare haotică a legii, cu eventuale dosare penale inutile și riscul sistemic de condamnări absurde.

Iată de ce noua propunere nu pare fundamentată științific

Specialiștii Buju, Stanciu și Asociații au găsit mai multe lacune în lege, deși legislația modernă ar trebui să se bazeze pe claritate și previzibilitate. Mai exact, această inițiativă legislativă introduce sintagma grosieră „droguri în sânge”, fără a preciza dacă se referă la substanțe active (care afectează conduita unui șofer) sau la metaboliți inactivi (urme de substanțe care pot rămâne săptămâni în organism, fără niciun efect comportamental). Astfel, în opinia specialiștilor în drept penal, un pacient care ia anxiolitice prescrise poate fi condamnat la fel ca un consumator de metamfetamină.

O lege lipsită de rafinament legislativ

„Țări cu legislații mai avansate, precum Germania sau Canada, stabilesc praguri precise pentru fiecare substanță, bazate pe studii științifice care corelează nivelul unei substanțe cu afectarea reflexelor. România, în schimb, a optat pentru o definiție rudimentară, lipsită de orice nuanță științifică, care poate incrimina inclusiv persoanele care au consumat medicamente pentru anxietate sau canabis cu o săptămână înainte, fără a fi sub influența acestuia. Rezultatul? O aplicare haotică a legii, cu dosare penale inutile și riscul sistemic de condamnări absurde. Orice act normativ care nu apelează la rigoare științifică și la principiile clasice ale dreptului penal riscă să devină o caricatură legislativă, mai aproape de creația unui artist naiv decât de lucrarea fină a unui legiuitor matur.

În loc să folosească analizele toxicologice, cum inspirat a decis ÎCCJ, pragurile științifice și o rețea de măsuri educative și de prevenție, legiuitorul, într-un aparent război rece interinstituțional, preferă să trateze cu ciocanul o problemă care necesită privită cu lupa. Prin această atitudine, nu doar că este ratată ținta reală – reducerea accidentelor rutiere –, ci se nasc și probleme grave de echitate, previzibilitate și costuri sociale”, explică Victor Buju, avocat specializat în Drept penal și partener fondator Buju, Stanciu și Asociații.

Toleranța individuală, o variabilă neglijabilă

Toleranța la substanțe variază enorm de la o persoană la alta. Un consumator ocazional de canabis poate fi afectat puternic, în timp ce un consumator cronic poate avea THC rezidual fără a fi afectat. Jurisdicțiile moderne analizează și semnele comportamentale ale afectării, nu doar nivelul substanței.

Propunerea legislativă pare, în acest punct, preocupată doar de depistarea prezenței „drogurilor în sânge”, deși capacitatea de reacție și atenția nu sunt același lucru la fiecare persoană. O asemenea abordare binară – „e substanță detectată, e infracțiune” – nu doar că face să dispară orice nuanță științifică, dar demonstrează o lipsă evidentă de interes pentru realitățile medicale și fiziologice.

Proporționalitatea pedepselor: de la principiu la derapaj legislativ

O lege penală trebuie să se sprijine pe un principiu esențial: pedeapsa să fie proporțională cu pericolul social reprezentat de fapta incriminată. Prin această propunere, sancțiunile pentru conducerea sub influența alcoolului sau a drogurilor escaladează până la pedepse de 3-7 ani de închisoare, ajungând să rivalizeze cu infracțiuni în mod tradițional mult mai grave, cum ar fi vătămările corporale grave și chiar tâlhăria, pentru care se prevede aceeași plajă de pedepse.

“Disproporția este șocantă și sugerează mai degrabă un exercițiu de putere, menit să impresioneze publicul, decât o intervenție rațională în materie penală. Nu negăm gravitatea conducerii sub influență, însă o lege care pedepsește la același nivel un șofer cu o alcoolemie de puțin peste 0,80 g/l și pe un infractor care provoacă intenționat suferințe fizice grave își pierde logica echilibrului pe care dreptul penal trebuie să îl aibă în toate formele sale”, completează avocatul Victor Buju.

Legea nu face distincție între substanțe și nu se bazează pe precizie

O altă slăbiciune majoră rezidă în faptul că acest proiect legislativ ignoră, cu desăvârșire, diferențele între diferite tipuri de substanțe cu efect psihoactiv. În numeroase state occidentale, legile fac diferența între drogurile care afectează imediat reflexele (alcool, cocaină, amfetamine) și cele care, prin natura lor, pot rămâne detectabile în organism mult după dispariția oricărei influențe reale (canabis, benzodiazepine).

România alege o abordare de o natură rudimentară dezonorantă: „droguri = pericol”, fără distincții, fără praguri, fără logică. Practic, un pacient care ia anxiolitice prescrise poate fi condamnat la fel ca un consumator de metamfetamină.

În plus, o lege penală modernă se bazează pe proceduri de testare precise, pe dreptul la contraprobă și pe confirmarea rezultatelor prin analize de laborator. În practică, testele rapide utilizate de poliție (cum ar fi cele de tip Dräger) pot produce un număr îngrijorător de rezultate fals-pozitive sau fals-negative, iar în alte țări, un astfel de test trebuie oricum coroborat cu o analiză toxicologică riguroasă.

Noua lege nu menționează sub nicio formă aceste garanții procedurale. Practic, dacă un test rapid dă un fals pozitiv, șoferul este automat transformat într-un infractor.

Legea, concentrată pe sancțiuni, nu pe educație

Un act normativ care își propune reducerea accidentelor rutiere ar trebui, în mod firesc, să includă nu doar o creștere a pedepselor, ci și o serie de măsuri alternative: programe de educație rutieră și prevenție, facilități de transport public (inclusiv pe timp de noapte), campanii de conștientizare și, eventual, politici de sprijin și consiliere pentru consumatorii problematici de alcool sau droguri.

Propunerea în discuție ignoră cu nonșalanță toate aceste aspecte, preferând să rezume totul la sancțiuni punitiv-penale. Chiar și un novice în materie de politici publice știe că doar a înăspri cadrul sancționator, fără a exista condiții pentru a elimina cauza principală, nu va produce efecte remarcabile. E mult mai probabil să asistăm la același număr de accidente, urmat însă de o avalanșă de dosare penale.

Impactul asupra sistemului judiciar și penitenciar

O altă consecință inevitabilă a acestei inițiative este supraaglomerarea sistemului judiciar și a penitenciarelor. Introducerea unor pedepse atât de dure și a unei definiții confuze a „drogurilor în sânge” va spori, în mod artificial, numărul de dosare penale.

Instanțele vor fi asaltate de cazuri în care va conta mai mult prezența minimă a unor substanțe, decât gradul efectiv de pericol pe care îl reprezenta șoferul. Într-un final, numeroase persoane pot ajunge în detenție, deși, în realitate, nu ar fi constituit un risc semnificativ pentru traficul rutier.

Am văzut cum, sub masca „siguranței rutiere”, s-a imaginat un proiect de lege care ratează să ofere claritate, să fie proporțional și să țină cont de criterii științifice elementare. Siguranța rutieră merită, fără îndoială, toată atenția. Însă, pentru a crea un cadru legal eficient și echitabil, e nevoie de rigoare, consultare științifică și capacitatea de a distinge între nuanțe. În secolul nostru, nu ne mai permitem să reducem totul la alb și negru.

Buju Stanciu și Asociații este o societate de avocatură de business orientată spre soluții personalizate și pragmatice pentru fiecare client. Echipa oferă consultanță juridică în domenii tradiționale precum dreptul societar, proprietatea intelectuală și litigii, dar și în sectoare inovatoare, inclusiv tehnologii emergente precum inteligența artificială și blockchain. Firma de avocați este membră a Interlegal și Legal Network International, colaborând cu firme de avocatură reputate la nivel internațional, pentru a asigura cea mai bună calitate a serviciilor profesionale. Din 2025, Buju, Stanciu & Asociații este membră a rețelei internaționale Exsus Global, reprezentând un pas important în extinderea serviciilor societății. Prin acest parteneriat, firmele din România vor avea acces la o rețea extinsă de specialiști internaționali, beneficiind de expertiză juridică, financiară și de business adaptată nevoilor lor.