Obligația purtării măștii de protecție la locul de muncă de către angajați. Ce poate face angajatorul în cazul în care unul sau mai mulți salariați refuză purtarea acesteia?

Astfel, aceasta obligație a fost prevăzută inițial în Hotărârea Comitetului Național pentru Situații de Urgență nr. 24/2020 privind aprobarea instituirii stării de alertă la nivel național și a măsurilor de prevenire și control al infecțiilor, în contextul situației epidemiologice generate de virusul SARS-CoV-2, ce a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 395 din data de 15 mai 2020, intrând în vigoare la aceeași dată, însă a fost abrogată ulterior, la 17 mai 2020, prin Hotărârea Guvernului nr. 394/2020.

Hotărârea CNSU nr. 24/2020 a prevăzut în mod clar că, începând cu data de 15 mai 2020, în spaţiile comerciale, mijloacele de transport în comun, la locul de muncă şi în alte spaţii închise se instituie obligativitatea purtării măştii, astfel încât nasul şi gura să fie acoperite. 

HG nr. 394/2020 privind declararea stării de alertă și măsurile care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19 a dispus instituirea stării de alertă în România pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 18 mai 2020, deci până în 16 mai 2020, inclusiv.

Printre altele, HG nr. 394/2020 prevede și că, în spațiile publice închise, spațiile comerciale, mijloacele de transport în comun și la locul de muncă se instituie obligativitatea purtării măștii de protecție, în condițiile stabilite prin ordinul comun al ministrului sănătății și ministrului afacerilor interne, emis în temeiul art. 13 și art. 71 alin. (2) din Legea nr. 55/2020.

Obligația purtării măștii de protecție la locul de muncă a fost reluată și în Ordinul ministrului muncii și al protecției sociale și al ministrului sănătății nr. 3577/831/2020, unde s-a prevăzut și obligația pentru angajații din sectorul public și privat de a respecta toate instrucțiunile prevăzute în planul de prevenire și protecție și instrucțiunile proprii de securitate și sănătate în muncă întocmite de către angajator pentru prevenirea răspândirii coronavirusului SARS CoV-2, dar și în Ordinul ministrului economiei, energiei și mediului de afaceri si al ministrului sănătății nr. 1731/832/2020 privind măsurile pentru prevenirea contaminării cu noul coronavirus SARS CoV-2 și pentru asigurarea desfășurării activităților în condiții de siguranță sanitară în domeniul economiei, pe durata stării de alertă, care în Anexa nr. 2 – Recomandari privind activitatea în birourile cu spații comune în sistem deschis (open space), prevede obligația directă pentru angajați de a purta masca de protecție (medicală/nonmedicală).

Nu în ultimul rând, a fost publicat ulterior în 22 mai 2020 și Ordinul ministrului sănătății și al ministrului afacerilor interne nr. 874/81/2020 privind instituirea obligativității purtării măștii de protecție, a triajului epidemiologic și dezinfectarea obligatorie a mâinilor pentru prevenirea contaminării cu virusul SARS-CoV-2 pe durata stării de alertă, care prevede că, în funcție de evaluarea riscului, efectuată de medicul de medicina muncii al unității, pot exista unele excepții de la purtarea obligatorie a măștii în spațiile publice închise, în spațiile comerciale și la locul de muncă, și anume: a) angajatul este singur în birou; b) persoana suferă de boli care afectează capacitatea de oxigenare; c) persoana desfășoară activități fizice intense și/sau în condiții de muncă solicitante (temperaturi ridicate, umiditate crescută etc.); d) prezentatorii TV și invitații acestora, cu condiția respectării distanței de 3 metri între persoane; e) vorbitorii în public, în spații interioare, cu condiția respectării distanței de 3 metri între aceștia și alte persoane, doar în cazul în care nu se află mai mult de 16 persoane în incintă; și f) copiii cu vârsta mai mică de 5 ani.

Președintele României a anunțat public în data de 9 iunie 2020 ca se dorește prelungirea stării de alertă și ulterior datei de 16 iunie 2020, cu menținerea obligativității purtării măștii de protecție în spațiile menționate în actele normative indicate mai sus, deci se pune problema pentru angajatori ce vor face în situația în care, fie se întorc la locul de muncă și sunt angajați care refuză purtarea măștii de protecție, fie s-au întors deja, angajații au purtat până acum masca de protecție, dar refuză sa o mai facă în continuare.

Purtarea măștii de protecție în mod continuu timp de 8 ore nu este deloc ușoară, iar angajații pot invoca ca nu pot lucra astfel, că nu respiră în mod corespunzător, ca nu sunt bolnavi, deci nu este niciun pericol.

Ce se poate face în astfel de cazuri?

Cu titlu general, recomand pregătirea unor norme interne cu privire la regulile ce trebuie respectate de angajați, conform dispozițiilor legale și măsurilor dispuse de organele abilitate pe durata stării de alertă, dar nu numai, ci pe perioada cât va dura pandemia de Covid-19. Aceste norme interne trebuie comunicate tuturor angajaților, anexate Regulamentului Intern al companiei, ca parte integrantă din acesta si trebuie să conțină sancțiuni pentru nerespectarea fără fundament și cu rea intenție a acestor dispoziții legale obligatorii. Apreciez că, modificarea și completarea Regulamentului Intern cu astfel de reguli și consecințe ale nerespectării acestora poate fi un demers mai complicat pentru multe companii, de aceea anexarea unui set de norme interne Regulamentului Intern, întocmite în baza prevederilor legale mai-sus menționate și adaptate situației fiecărei companii, reprezintă o opțiune mai rapidă și mai facilă.

În final, trebuie să fie real și transparent pentru toți angajații că angajatorul are obligații clare potrivit dispozițiilor Ordinului nr. 3577/831/2020, anume: a) să reinstruiască în domeniul securității și sănătății în muncă toți lucrătorii care au stat la domiciliu în perioada stării de urgență, șomaj tehnic, telemuncă, muncă la domiciliu etc; b) să afișeze la intrare și în cele mai vizibile locuri din unitate regulile de conduită obligatorie pentru angajații și pentru toate persoanele care intră în spațiul organizat de angajator, cu privire la prevenirea îmbolnăvirilor cu coronavirusul SARS-CoV-2; c) să informeze angajații, prioritar prin mijloace electronice, cu privire la riscurile de infectare și de răspândire a virusului, cu privire la măsurile de protecție și la regulile de distanțare socială care se aplică în cadrul unității, precum și cu privire la regulile pentru gestionarea situațiilor în care angajații sau alte persoane care au acces la locul de muncă prezintă simptome ale infectării cu coronavirului SARS-CoV-2; d) să informeze angajații cu privire la precauțiunile universal valabile, dar și să e) să revizuiască instrucțiunile proprii de securitate și sănătate în muncă, conform prevederilor Ordinului și să le aducă la cunoștința angajaților.

De asemenea, potrivit dispozițiilor Ordinului nr. 874/81/2020, angajatorul are obligația contactării medicului de medicina muncii, ce va face evaluarea de risc şi va stabili condiţiile purtării măştii pentru angajaţi, în funcție de problemele medicale ale fiecăruia, de organizarea spațiului de lucru, dar și de natura activității desfășurate.

În plus însă, actele normative indicate conțin obligații exprese pentru toți angajații. Or, nerespectarea unei obligații legale de către angajat ce poate provoca o paguba angajatorului său sau pune în pericol sănătatea proprie sau a colegilor nu poate rămâne nesancționată. Pentru a evita însă acțiuni ulterioare ale salariaților în instanță împotriva deciziilor de sancționare disciplinară, trebuie ca angajatorul să se asigure prin normele interne pregătite că salariații înțeleg ca aceste reguli sunt obligatorii, iar nerespectarea acestora poate atrage aplicarea de sancțiuni disciplinare, dar și suportarea eventualelor amenzi pe care le-ar primi angajatorul de la organele de control, în cazul când salariații nu respectă obligațiile legale, iar angajatorul este sancționat în locul acestora.

În mod concret, în cazul unui salariat care nu respecta obligația purtării măștii de protecție sau orice altă dispoziție legală obligatorie, recomand în primă fază o discuție cu salariatul respectiv, purtata de reprezentantul Departamentului de Resurse Umane, de un reprezentant din managementul firmei sau de managerul direct. I se va explica salariatului ca sunt nu mai puțin de patru acte normative care prevăd această obligație, iar dacă nu are un motiv întemeiat pentru refuz, va fi cercetat disciplinar. Dacă salariatul invocă aparent aplicarea unei excepții de la purtarea măștii de protecție – de exemplu, o boală care afectează capacitatea de oxigenare, diagnosticată anterior sau nu, se va stabili o întrevedere cu medicul de medicina muncii, pentru ca acesta sa întreprinda verificările necesare în acest sens. Derogarea de la purtarea măștii de protecție se va obține prin medicul de medicina muncii și/sau medicul specialist, dacă într-adevar se confirmă că salariatul are o boală ce îi afectează capacitatea de oxigenare a organismului.

Dacă însă, salariatul nu este teoretic bolnav, iar aparenta neoxigenare a organismului creează atacuri de panică și afectează concret capacitatea de muncă a salariatului respectiv, se va analiza intern posibilitatea izolării acestuia singur în birou pentru a nu interacționa cu ceilalți salariați sau, în măsura în care este posibil, desfășurarea activității în regim de telemuncă pentru o perioadă determinată, ce poate fi prelungită, în caz de nevoie.

Pentru acel salariat care refuză fără motiv întemeiat să poarte masca de protecție, se poate declanșa cercetarea disciplinară, urmare a căreia se pot aplica diverse sancțiuni disciplinare, începând cu avertismentul scris, sancțiunea cea mai ușoară, la prima abatere, și culminând cu concedierea salariatului, în cazul unor abateri repetate, insubordare clară, rea-voință și sfidare a angajatorului și legiuitorului. Evident, măsura concedierii trebuie aplicată în cazuri extreme, rolul acestor măsuri fiind de a proteja populația, nu de a face rău, însă este evident că, angajatorul nu poate accepta un comportament insubordonat continuu al angajatului care poate produce consecințe grave cu privire la îmbolnăvirea celorlalți salariați, care la rândul lor se pot întoarce împotriva angajatorului, în sensul că acesta din urmă nu a luat măsurile necesare și a acceptat tacit comportamentul periculos al unui salariat care încalcă regulile.

Care sunt sancțiunile încălcării acestor obligații?

Sancțiunea instituită de legiuitor pentru încălcarea acestor obligații este prevăzută în Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, în vigoare din 18 mai 2020. Astfel, se sancționează nerespectarea măsurii de protecţie a vieţii şi pentru limitarea efectelor tipului de risc produs asupra sănătăţii persoanelor, inclusiv instituirea carantinei sau a izolării la domiciliu, cu amendă de la 500 Lei la 2.500 Lei, aplicabilă însă doar persoanelor fizice.

Sancțiunea pentru angajatori nu este una clară în legislația specifică măsurilor adoptate în contextul pandemiei Covid-19, însă apreciez ca inspectorii de muncă pot verifica actualizarea și adaptarea regulilor de sănătate și securitate în muncă, dar și adoptarea de către angajatori a măsurilor necesare ca angajații să respecte regulile sanitare, și pot sancționa contravențional companiile, chiar daca nu direct în temeiul dispozițiilor Legii nr. 55/2020, ci în baza altor acte normative.

În final, obligația generală a angajatorului de a asigura securitatea şi sănătatea lucrătorilor în toate aspectele legate de muncă este prevăzută în Legea nr. 319/2006 privind sănătatea și securitatea în muncă, iar încălcarea obligațiilor exprese din acest act normativ de către angajator este sancționată de inspectorii de la Inspecția Muncii cu amenzi contravenționale care pot ajunge și la 10.000 Lei, pentru o singură faptă.

Astfel, în cadrul responsabilităţilor sale, angajatorul are obligaţia să ia măsurile necesare pentru asigurarea securităţii şi protecţia sănătăţii lucrătorilor săi, prevenirea riscurilor profesionale, informarea şi instruirea lucrătorilor, asigurarea cadrului organizatoric şi a mijloacelor necesare securităţii şi sănătăţii în muncă. Mai specific, angajatorul este obligat să elaboreze instrucţiuni proprii, în spiritul prezentei legi, pentru completarea şi/sau aplicarea reglementărilor de securitate şi sănătate în muncă, ţinând seama de particularităţile activităţilor şi ale locurilor de muncă aflate în responsabilitatea lor, dar și să asigure şi să controleze cunoaşterea şi aplicarea de către toţi lucrătorii a măsurilor prevăzute în planul de prevenire şi de protecţie stabilit, precum şi a prevederilor legale în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.

În consecință, recomand abordarea încălcării de către salariați a obligațiilor legale cu mare atenție și seriozitate, atât din perspectiva sancționării angajatorului de către organele de control, cât și din perspectiva „taxării” acestuia de către alți salariați, care se supun pericolului infectării cu noul Corona virus.