„Trilogia” elitelor de facto din România (III) – Motivele principale reale pentru care ponderea competenței și eticii este deficitară și ce e de făcut (continuare)

(b)    abordări de „tabere”, (i) concentrate pe rezultatul imediat de putere, nu pe rezultate și principii de termen mai lung și (ii) bazate mai mult pe “loialități” cointeresate economic decât pe merit;

(c)    pe fondul obsesiei “controlului”, evoluții (inclusiv culturale și generaționale) ale elitelor de facto în procent mult mai mare în cadrul acelorași segmente, cu schimburi reciproce cu sectorul privat mult mai limitate decât în alte țări. Acest lucru e contraproductiv în sine într-o economie de piață pentru că grosul experienței economice și de viață se întâmplă natural în afara aparatului de stat.

Desigur, și rotații/schimburi de personal între sectorul public și cel privat au propriile complexități, dar experiența altor țări arată că un nivel mult mai mare de deschidere decât la noi (măcar la nivel de dialog larg, onest și de substanță) e util societății. În România s-a oscilat prea des între “cvasigrupuri infracționale” și a nu vorbi real mai nimic sau chiar a nu te întâlni “să nu se interpreteze” (favorizând, astfel, tot circuite oculte și manipulări).

(d)    O dificultate frecventă de a privi lucrurile non-partizan/din afara “ringului de box” pentru a identifica cele mai bune variante pentru interesul general real al României.