Sebastian Burduja, ministrul Energiei, invitat la podcastul „Pe Drept Cuvânt” al lui Florentin Țuca: „Cred că politica are un impact foarte mare asupra destinului unei țări”. „Acum, mai mult ca oricând, în etapa în care e România, în etapa în care e Bucureștiul, e nevoie de o nouă generație, de o nouă viziune”

Sebastian Burduja, ministru al Energiei, a fost invitat la podcastul „Pe Drept Cuvânt”, moderat de avocatul Florentin Țuca. El a vorbit despre traseul profesional, despre învățămintele culese de la mentorii săi, despre mentalitatea care l-a ajutat să prospere în mediul academic și cultural american, despre potențialul energetic al României și ce trebuie făcut pentru a-i atrage în țară pe românii plecați în străinătate. De asemenea, Sebastian Burduja ne-a mărturisit și care sunt planurile sale viitoare în politica românească, în contextul unei posibile candidaturi la funcția de primar al Bucureștiului.

Sebastian Burduja, despre…

… „revoluția” întoarcerii acasă:

E o generație interesantă, cred, cea de care aparțin, pentru că am copilărit practic în anii 90, dar avem ceva amintiri de la Revoluție. Și amintirea mea pregnantă e una foarte personală, în care i-am văzut pe părinții mei plângând. Și probabil m-a marcat lucrul ăsta, mai ales să-l văd pe tatăl meu plângând. Nu era ceva uzual, pare-se, pentru că mi-amintesc crâmpeiul acesta. Și îmi amintesc și un sentiment care ne-a cuprins și pe noi copiii atunci, că deodată ceva se schimbase în bine. Nu doar că era televizorul pornit și nu eram limitați la două ore pe zi sau cât era pe atunci, dar ceva se întâmpla și deodată lumea era cuprinsă de speranță.
Ori copilăria în anii 90 a fost marcată mai degrabă de deziluzii. De fapt, România a fost marcată de deziluzii. Privatizările eșuate, mineriadele, ezitările României în parcursul ei, firesc, înspre vest și înspre democrație. Și am rămas cu această dilemă pe care am dus-o cu mine și la facultate la Stanford: „Ce s-a întâmplat cu speranțele de la Revoluție și cum au devenit ele o sumă de deziluzii?”
(…)
Cred că politica are un impact foarte mare asupra destinului unei țări.
Per total, eu cred că astăzi trăim într-o democrație mult mai consolidată decât cea în anilor 90. Și acesta e un lucru bun.
(…) Eu m-am întors în 5 ianuarie 2016 iar România, pentru un om care revine din străinătate, poate fi neprietenoasă. Când pleci ca român în diaspora, te pui în situația de a fi între două lumi. Nu aparții societății în care aterizezi. Nu te mai simți nici pe deplin acasă, pentru că lucrurile sunt diferite: de la mâncare, până la relațiile sociale, până la toate lucrurile care te înconjoară. Și același lucru e valabil și când revii acasă. Sunt niște lucruri care necesită un proces de adaptare. De aceea eu, românilor care se gândesc să se întoarcă și mă întreabă „cum a fost pentru tine adaptarea?”, le spun: „înarmați-vă cu răbdare”.
(…) Și cu atât mai mult dacă vor să se implice în viața publică iar eu m-aș bucura să avem o generație de noi pașoptiști care, fiind conectați la mersul lumii, având un capital social, financiar, vin acasă și dau ceva societății și în zona publică, cu atât mai mult ei vor fi luați la întrebări, cum am fost luat și eu: „Ce cauți aici? Ai venit să furi?” „Înseamnă că nu te-ai adaptat în America?” Lucruri care țin de un scepticism pe care l-am dezvoltat față de clasa politică cu siguranță, dar și de o anumită atitudine care s-a perpetuat. Ea s-a mai atenuat în timp, dar încă există, de tipul: „n-ați mâncat salam cu soia”, n-ați trecut prin toate durerile transformării României de aici, de acasă.
(…) Eu cred că România oferă în primul rând dinamism: este o societate în creștere, în evoluție. Vorbesc din perspectiva unui om care a stat 12 ani de zile într-o societate așezată, dezvoltată. Nu încremenită, cum e o bună parte din Europa. America este în mișcare, a mai încetinit ritmul, apar alte puteri mondiale care încep să conteze în zona de cercetare, inovare, apropo de ce vorbeam, inovare endogenă. Dar totuși România îți dă șansa să arzi niște etape, să poți crește mai repede, să poți lăsa ceva în urma ta poate mai ușor decât într-o societate așezată, dacă ești bun, dacă te implici. Și cred că devine și o societate tot mai meritocratică. Nu e un proces ușor. Dar cred că România de azi e bazată mai mult pe merit decât România de acum 30 de ani sau 25 de ani. Așa vreau să cred. Și antreprenorii români care au reușit pe forțe proprii sunt exemple în acest sens. Nu toată lumea reușește. Dar sunt și exemple care au cucerit România și chiar au început să se extindă și pe alte piețe. Deci dinamism, oportunități. Ce nu oferă? Servicii publice, sănătate, educație în primul rând. Aici trebuie să lucrăm. Și la infrastructură.
Dar mai ales pentru un tânăr, care poate are deja o experiență de studiu și eu sper și de muncă în străinătate, să se întoarcă într-o țară în care mult mai ușor penetrează și există mobilitate verticală socio-economică (pentru că societatea e mult mai fluidă decât e într-o țară așezată) este o poveste care merită spusă.

… deepfake și inteligența artificială:
Mi-au furat vocea, imaginea și au încercat să-i înșele pe români. Am rămas surprins de cât de bine făcut a fost. (…) E un fenomen foarte periculos, mai ales în contextul unor alegeri, pentru că totuși rezultatul alegerilor depinde de credibilitatea exponenților și lucrurile astea te pot afecta ca persoană publică, dar sigur că pot să afecteze și românii care cad victimă unor asemenea încercări.
(…) Eu am făcut o plângere penală. Acțiunea e în curs, înțeleg că este la DIICOT. Am sesizat procurorul general și am fost informat că dosarul a fost transferat, cred, la DIICOT.
(…) Printr-un algoritm de inteligență artificială poți să păcălești lumea și acesta e un lucru periculos. Cheia, din perspectiva mea, este educația. Noi trebuie să creștem copiii noștri pregătiți pentru o lume în care să facă diferența și să aibă abilități care sunt de fapt competitive într-o lume în care inteligența artificială cu siguranță va schimba piața forței de muncă. Și astăzi, eu știu că putem înlocui teoretic șoferii cu mașini auto-pilotate. Se poate întâmpla tehnic. Nu suntem încă acolo, dar ne putem imagina că în 10, 15, 20 de ani se va ajunge acolo. Deci să te faci șofer de taxi astăzi la 18 ani, 20 de ani, probabil nu e cea mai înțeleaptă decizie. Pe partea de digitalizare, dacă nu ai un stat abuziv, dictatorial care să te controleze prin chestiunile astea, eu o văd ca pe o ușurare a vieții. Dau și un exemplu concret. Noi am făcut o aplicație de identificare digitală și ea funcționează în România: ROeID. Ce a permis ea? A permis unui român din diaspora care voia să-și plătească taxe și impozitele acasă să-și facă un cont pe ghișeu.ro. Un lucru pe care nu putea să-l facă înainte. Căci trebuia să vină la un ghișeu, să bată la ușă, să se înregistreze. Complicat. Și prefer să simplificăm viața românului pentru că iarăși mă întorc la teoria mea: o viață mai simplă înseamnă timp câștigat, înseamnă productivitate mai mare, înseamnă dezvoltare, prosperitate, o calitate a vieții mai bună.
(…) Nu cred că vor dispărea locuri de muncă, ele se vor transforma. Și nu cred că vom ajunge la o etapă în care să stăm pe canapea cu ochii în tavan și să ne plictisim. Nu e în natura omului să facă asta, așa cred eu. Sunt provocări, sunt de acord, în același timp riscurile acestea totuși depind de noi: e alegerea mea dacă devin prizonierul unei tehnologii sau nu știu să o folosesc. E alegerea mea dacă mă informez. E alegerea mea cum îmi educ copilul să fie pregătit pentru o nouă lume. Și, într-o democrație, partea bună e că puterea aparține celor mulți. Și atunci lucrurile se pot regla prin anumite prevederi, prin anumite mecanisme instituționale.

… capsula timpului „România 2118” inaugurată la Alba Iulia cu ocazia centenarului, la împlinirea a 100 de ani de la Mare Unire:
Mi-am pus problema cum putem marca momentul respectiv. Am dorit să fie la Alba Iulia. Este și în memoria fetiței mele și când se va deschide scrisoarea mea, am scris ceva și despre ea. Și mi-am dorit să dăm o imagine celor care vor sărbători 200 de ani de la Marea Unire despre cum eram noi în România anului 2018. Și am reușit cu cooptarea unui număr de personalități. Unele dintre ele nu mai sunt cu noi, din păcate, și cred că e cu atât mai emoționant demersul. Ivan Patzaichin, ca să dau doar un exemplu. Și a fost un moment foarte frumos și există această sferă în cetatea Alba Carolina. Și pe 1 decembrie 2118 cei care vor mai fi acolo vor putea vedea acele epistole.

… creștere economică, tranziția spre energia verde și viitorul energetic al României:
Creșterea economică e produsul a doi factori: populație și productivitate. Nu putem determina creșterea populației, este foarte greu să umbli la pârghiile demografice, dar putem umbla la pârghia productivității. Și ce înseamnă să ai un popor productiv? Înseamnă, în primul rând, să ai un popor liber, să facilitezi accesul oamenilor la oportunități, să pui cât mai puține opreliști în calea exprimării sau unei creativități a fiecărui individ și să reușești de fapt să generezi inovare endogenă, cum se spune. Pe termen scurt și mediu, nu avem soluția aceasta decât foarte punctual în domenii ultra-nișate în care România are un cuvânt de spus, laserele de mare putere, de exemplu. Dar pe termen lung, noi trebuie să ne propunem să generăm produsele și serviciile care schimbă viitorul lumii.
Deci plecând de la premisa asta, mă îngrijorează tendințele de constrângere a noastră. Cred că sunt exagerări, inclusiv în zona energiei. Se vorbește de energie verde, dar nu se vorbește despre energie sigură. Degeaba avem panouri fotovoltaice cu toții sau centrale eoliene, dacă atunci când apăsăm pe întrerupător nu se aprinde becul. Ori pentru asta e nevoie de producție în bandă, care nu poate să fie decât cărbune, gaz (combustibil tot fosil, e adevărat de vreo trei ori mai puțin poluant decât cărbunele), energie nucleară (și aici sunt voci pro și contra, dar România a ales bine acum mulți ani de zile să fie pro) și cam atât. Hidrogen - one day, nu suntem încă acolo, costă foarte mult. Deci nu se poate tranziție doar verde. Trebuie să fie și o tranziție sigură și o tranziție dreaptă.
(…)
Noi trebuie să ne asumăm, cu mult curaj, rolul de lider. (…) România are resurse, România are specialiști extraordinari în sectorul nuclear, în tot spațiul sectorului energetic. România are o infrastructură care livrează energie, suntem net exportatori după mulți ani. Am devenit, anul trecut, net exportatori de energie electrică. România are gazele din Marea Neagră și vom fi producătorul numărul unu de gaze din Uniunea Europeană în 2027. Și România are niște miliarde de euro pe care am reușit să le deblocăm în ultimele luni și să pornim proiecte, să reușim să finanțăm noi capacități în centrale în cogenerare, parcuri solare, parcuri eoliene, legea offshore în Marea Neagră, care va aduce niște miliarde de euro în proiecte de centrale eoliene în largul Mării Negre. Toate lucrurile acestea pentru mine sunt o revoluție energetică. Ele înseamnă și locuri de muncă, înseamnă pe termen mediu și lung, când încep să se finalizeze proiectele, o factură mai mică pentru România acasă, o factură mai mică pentru companiile românești, deci o competitivitate în plus pentru toată economia și înseamnă și un cuvânt mai greu de spus în geopolitica și în relațiile internaționale.

…candidatura la Primăria Capitalei:
Nu am vânat niciodată funcții. Nu mi-am desenat în minte un parcurs care să însemne: acum sunt aici, peste un an ajung acolo. Eu am venit în România la nimic. Am făcut un partid politic nou, de la zero, fără resurse, fără acces în media, fără nimic. Și am muncit pe brânci cu o gașcă de oameni nebuni, în mare măsură noi pașoptiști, care au venit acasă pentru un vis și am continuat pe un traseu. Am avut și acea doză de noroc, cred, care a venit tot din această muncă în care ne-am prezentat ca o alternativă la tot ceea ce a însemnat o clasă politică învechită, îmbâcsită, cu excepțiile de rigoare. Și cred că acum, mai mult ca oricând, în etapa în care e România, în etapa în care e Bucureștiul, e nevoie de o nouă generație, de o nouă viziune. Ce înseamnă o mare capitală europeană? Cum ar trebui să arate? Cum ar trebui să arate un trafic gestionat cu algoritmi de inteligență artificială? Nu vorbim de semaforizare inteligentă, despre așa ceva vorbeam acum 20 de ani. Sunt soluții complet noi. Ce înseamnă reabilitarea unui sistem de termoficare cu drone cu termoviziune, ca să identifici precis punctele în care se intervine, pentru a nu schimba, alandala, câțiva kilometri de țeavă? Și multe alte exemple. Ce înseamnă o fabrică de unicorni, așa cum are Lisabona, reușind să creeze un super hub de start-up-uri pe care l-am văzut. Și chiar îmi doresc, e visul meu să-l facem și la București, pentru că avem și resursă umană și chiar și capital. Ar fi nedrept ca eu să mă uit la mine în oglindă și să îmi spun că stau pe margine privind un oraș care se face praf, an după an, complet blocat, cu un fenomen al drogurilor scăpat de sub control. Nu există părinte cu care am vorbit și care are copii în școală sau în liceu și să nu-mi spună că cea mai mare frică sunt drogurile. Cu violență, cu oameni care sunt bătuți în Centrul Vechi.
Lucrurile acestea nu au voie să se întâmple într-un oraș civilizat. Și atunci, în momentul în care mi-am asumat președinția filialei PNL București, mi-am asumat și această bătălie. Dacă se va ajunge acolo sau va fi o variantă mai bună, colegii mei vor lua cea mai bună decizie, sunt convins. Dar cert e că așa nu mai putem continua. Orașul e un haos. Și e mare păcat.
(…) Îi bat măr pe cei doi principali competitori. Sunt optimist, sunt încrezător în bucureșteni. Din toate discuțiile, dar am avut și cercetări sociologice care arată foarte clar că bucureștenii, două treimi dintre ei vor clar o schimbare. Și avantajul meu sau atuul pe care îl am este că eu pot să arăt ce am făcut în fiecare poziție publică în care am fost și am rapoarte de activitate publice cu subiect și predicat și am conștiința împăcată că am lăsat ceva în urmă. Cei care au mai fost primari la București, din păcate nu prea au ce să arate, pentru că altfel n-am fi cu orașul în haos. Și atunci cred că ar merita să încercăm și altceva.

Interviul integral cu Sebastian Burduja este disponibil aici: