Trei elemente cheie de luat în considerare în primele etape ale migrării către cloud: efectuarea unei analize inițiale, alegerea tehnologiei potrivite și optimizarea costurilor

Atunci când este utilizată în maniera potrivită, tehnologia poate transforma modul în care organizațiile își desfășoară activitatea. Tehnologiile emergente, precum cele legate de serviciile de tip cloud, generează provocări pentru organizații care țin atât de tipul soluțiilor folosite, cât și de multiplele paliere care conectează tehnologiile emergente.

Modalitate potrivită de a răspunde acestor provocări este prin activarea mai multor niveluri de arhitectură cloud. Dar nu există o rețetă universală, deoarece procesul de transformare a unui business cu ajutorul tehnologiei cloud necesită mai mult decât simpla sa adoptare, el presupune construirea unei strategii și cunoaștere a imaginii de ansamblu a infrastructurii de tehnologie înainte de inițiere. Sunt trei pași pe care companiile trebuie să îi ia în considerare înainte de a lua orice decizie cu privire la migrarea către cloud.

Primul pas: efectuarea analizei inițiale

Pregătirea terenului pentru a avea certitudinea că migrarea către cloud va aduce beneficiile scontate businessului este primul pas. Prin urmare, organizațiile trebuie să gândească dincolo de scenariul „lift and shift", care presupune găzduirea unei aplicații și a datelor asociate acesteia în cloud fără o regândire în prealabil a arhitecturii. Companiile ar trebui să acorde mai multă atenție revizuirii opțiunilor de migrare către cloud prin maparea mediilor existente (as is) și efectuarea unei proiecții a costurilor totale aferente tehnologiei pe o perioadă între trei și cinci ani, cu scopul de a determina rentabilitatea investiției în raport cu așteptările, deoarece infrastructura este doar o piesă a puzzle-ului. În caz contrar, o abordare de tip siloz nu va oferi beneficiile dorite businessului.

Al doilea pas: alegerea tehnologiei potrivite

Organizațiile trebuie să ia în considerare utilizarea tehnologiilor de tip cloud versatile și care le permit o abordare adaptată nevoilor lor atunci când decid să migreze.

Modelul cloud de tip hibrid, care presupune rularea aplicațiilor în cloud-uri interconectate publice, private și oferite de mai mulți furnizori, partajând date și armonizând procesele pentru a efectua activitatea dorită, ar putea fi o altă opțiune pentru organizațiile care vor să își dezvolte și mai mult strategiile existente pentru zona de cloud. Pentru companiile din industriile puternic reglementate, nevoia de a avea acces rapid la date critice și tehnologii primare este de înțeles din perspectiva asigurării independenței, mai exact din perspectiva gestionării riscului de concentrare a tehnologiei, a riscurilor de externalizare înlănțuite sau a preferințelor diferiților furnizori. Cu toate acestea, cloud-ul de tip hibrid oferă o serie de beneficii care nu pot fi puse la îndoială, precum reducerea riscurilor menționate mai sus, folosirea unei arhitecturi mai complexe sau pur și simplu creșterea disponibilității prin distribuția geografică sau aplicarea unor politici unificate și fiabile de continuitate a afacerii.

Pentru o procesare mai complexă a datelor, un scenariu de tip multi-cloud, indiferent de locurile în care sunt găzduite, va oferi șanse mai mari de recuperare în caz de risc și o rezistență îmbunătățită a sistemelor datorită caracteristicilor încorporate în serviciile de tip cloud oferite de furnizori (hyperscalers), consolidate de cele mai bune practici dezvoltate de-a lungul anilor și de experiență dobândită prin prisma colaborării cu alte organizații ale căror procese sunt găzduite în cloud. Potrivit celei mai recente ediții a studiului Deloitte Future of Cloud Survey, o astfel de abordare poate oferi și mai multe beneficii, printre care facilitarea accesului la mai multe opțiuni în ceea ce privește serviciile de tip cloud (85%), recalibrarea aplicațiilor și a procesării datelor la apariția unor nevoi crescute (84%), asigurarea unui flexibilități sporite și a unei pârghii de negociere pentru noile fluxuri de lucru migrate (83%). Pe scurt, optarea pentru un scenariu multi-cloud permite organizației să utilizeze cele mai bune servicii și produse oferite de fiecare furnizor în parte. Unii dintre aceștia oferă companiilor posibilitatea de a lucra cu mai mulți colaboratori, aspect care sprijină accelerarea procesului de implementare și oferă soluții pentru cele mai exigente nevoi.

Pentru a gestiona complexitatea unei abordări de tip multi-cloud, unele companii simplifică procesul prin integrarea gestionării migrării într-un singur panou de control, cu ajutorul unui palier suplimentar situat deasupra mediului cloud, cunoscut sub numele de metacloud, hypercloud sau supercloud, care poate sprijini o abordare concertată a mai multor zone, cum ar fi securitatea datelor, guvernanța, dezvoltarea sau implementarea diferitelor soluții de cloud utilizate în cadrul unei organizații. 

Al treilea pas: optimizarea costurilor

În primele etape ale migrării – în special în faza de arhitectură și mapare a proceselor, analiza inițială a infrastructurii și construirea strategiei de migrare -, este de preferat ca o organizație să optimizeze costurile aferente migrării și rulării aplicațiilor în cloud. Conceptul de observability (capacitatea de a măsura starea actuală a unui sistem pe baza datelor pe care le generează), o nouă tendință în domeniul cloud și o parte esențială a metacloud-ului în special, așa cum sugerează cea mai recentă ediție a raportului Deloitte Tech Trends, ar putea ajuta la realizarea unei analize corecte a prețurilor în primele etape ale definirii strategiei. Principiile acestui concept ajută companiile să gestioneze complexitatea zonei de cloud, oferind posibilitatea de a găsi răspunsuri bazate pe datele unei companii generate în trecut, în diferite scenarii, și de a configura adecvat arhitectura cloud la costul corect de migrare și rulare a sistemului.

În plus, evaluarea costurilor totale ale transformării poate fi puternic afectată de deciziile strategice inițiale, indiferent de sistemele pe care companiile vor dori să le utilizeze. De exemplu, localizarea geografică a sistemului este una dintre deciziile care ar trebui evaluate judicios în analiza inițială a migrării, deoarece, de obicei, centrele de stocarea a datelor în cloud oferă prețuri diferite pentru același sistem în funcție de locația geografică sau sunt influențate de costurile locale, cum ar fi energia electrică, forța de muncă etc.

Companiile trebuie să se gândească la migrarea în cloud într-o manieră orchestrată, care să poată susține așteptările generate de utilizarea unei astfel de tehnologii. Adoptarea unei gândiri strategice, atenția la deciziile care pot influența întregul proces de migrare și funcționarea în cloud încă de la început, precum și accesul la informații de specialitate sunt instrumentele cu care orice companie trebuie să se echipeze atunci când se angajează într-un astfel de demers.