Noi măsuri cu privire la distrugerea bunurilor reținute de autoritățile române cu titlul de mijloace materiale de probă

Astfel, articolul 197 din Codul de Procedură Penală este modificat prin detalierea unor noi proceduri cu privire la bunurile reținute ca mijloace materiale de probă, în cazul anumitor bunuri specifice, după cum urmează:
 

1.      Bunurile se inventariază, luându-se în acelaşi timp şi măsurile de securitate, de păstrare şi de conservare corespunzătoare până la predarea lor efectivă organelor care efectuează distrugerea;

2.      Bunurile se fotografiază, fotografiile fiind apoi vizate de organul de urmărire penală şi atașate la dosar;

3.      Din rândul acestora se prelevează probe (mostre) necesare expertizării în cursul urmării penale și a judecății, câte un exemplar păstrându-se de către organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată la care se găseşte dosarul, până la soluţionarea definitivă a cauzei.
 

Dacă bunurile reținute reprezintă tutunuri prelucrate, după parcurgerea pașilor de mai sus, bunurile sunt predate pentru distrugere de către organul care a efectuat ridicarea sau reţinerea, antrepozitarilor autorizaţi pentru tutun prelucrat, destinatarilor înregistraţi sau importatorilor autorizaţi de astfel de produse. Predarea bunurilor se va face în termen de maxim 6 luni de la identificarea bunurilor, în baza unei ordonanțe motivate dispuse de procuror în cursul urmării penale sau a unei încheieri dispuse de instanța care are pe rol dosarul. Costurile cu preluarea în custodie, transportul, depozitarea și distrugerea bunurilor rămân, potrivit art. IV alin. (7) din Lege, în sarcina antrepozitarilor autorizați.
 

Dacă bunurile reținute reprezintă însă bunuri dovedite că aduc atingere unui drept de proprietate intelectuală, altele decât bunurile ce reprezintă tutunuri prelucrate, după parcurgerea pașilor 1 – 3 de mai sus, acestea se predau titularului drepturilor de proprietate intelectuală. Predarea va avea loc în același termen maxim de 6 luni de la identificarea bunurilor.
 

Potrivit art. IV alin. (11) din Lege, titularii drepturilor de proprietate intelectuală au obligația de a asigura, pe cheltuiala proprie, preluarea în custodia, transportul, depozitarea și distrugerea bunurilor din lotul confiscat.

Potrivit legii, procedura de distrugere ar urma să se organizeze în continuare în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (1) – (5) din Ordonanța Guvernului nr. 14/2007 pentru reglementarea modului şi condiţiilor de valorificare a bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Potrivit acestor provederi, distrugerea se va efectua în prezența şi cu confirmarea prin semnătură a unei comisii de preluare şi distrugere formate din reprezentanţi ai deţinătorului (în speță titularul dreptului de proprietate intelectuală), ai Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, ai organului de valorificare, ai Ministerului Afacerilor Interne şi ai Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice.

Titularii drepturilor de proprietate intelectuală vor avea în continuare și posibilitatea de a preda bunurile cu titlu gratuit, în funcție de natura acestora, spre a fi utilizate de organizații sau asociații non-profit cu caracter umanitar, instituții de învățământ, asociații sportive, etc., cu condiția de a nu fi comercializate.
 

Legea nu definește în cuprinsul său ce înseamnă bunuri dovedite că încalcă un drept de proprietate intelectuală. O definiție a acestui termen nu există, de asemenea, nici în Codul de Procedură Penală. Interpretarea autorităților, inclusiv instanțele și parchetele, va trebui însă să țină cont de toate drepturile care vin în concurs, inclusiv, pe de o parte, dreptul de proprietate al proprietarului bunului reținut, prezumția de nevinovăție a acestuia, și, pe de altă parte, drepturile de proprietate intelectuală pe care legea dorește să le protejeze. La o primă evaluare, soluția legislativă plasează o sarcină excesivă pe umerii titularilor de drepturi de proprietate intelectuală, justul echilibru dintre scopul de interes public urmărit (reducerea cheltuielilor statului) și mijloacele folosite (impunerea acestor cheltuieli în sarcina persoane vătămate) fiind rupt.


Încazul în care se va adopta o interpretare care afectează aceste drepturi, cel mai probabil, vom asista la proceduri de sesizare a Curții Constituționale cu excepții de neconstituționalitate a acestor prevederi ale Legii.
 

Impactul practic al acestor măsuri nou instituite în contextul volumului mare al bunurilor reținute, gradului de ocupare al spațiilor de depozitare folosite de stat, influențat și de ritmul de soluționare a evenimentelor de natură contravențională/infracțională din care provin bunurile, și de promptitudinea cu care acestea sunt predate/preluate spre distrugere/valorificare va face ca abordarea autorităților implicate să fie extrem de atent analizată în viitor atât de titularii drepturilor de proprietate intelectuală cât și de proprietarii de drept ai bunurilor pretins încălcând aceste drepturi.