Statul susține angajarea victimelor violenței domestice, dar suma poate acoperi doar jumătate din salariul minim pe economie

Segmentul persoanelor vulnerabile din societatea românească este unul extrem de complex, referindu-se la cei aflați în diferite situații critice care au nevoie de susținere financiară din partea statului pentru a avea un trai decent. Victimele violenței în familie reprezintă una din categoriile care au nevoie de suport pe termen lung, nu doar material, dar și moral, inclusiv prin integrarea în societate. În cursul lunii aprilie a.c., a fost adoptată Legea nr. 45/2025, care vine să completeze prevederile Legii nr. 76/2002, în sensul includerii în categoria persoanelor vulnerabile și a victimelor violenței domestice și acordării unui suport financiar companiilor care angajează astfel de persoane. 

Implicații fiscale pentru companii

Trebuie să se înțeleagă de la bun început că suma alocată lunar unui angajator în acest scop, cu îndeplinirea anumitor condiții, nu reprezintă salariul care poate fi acordat unei astfel de persoane, ci este în cuantum fix, de 2.250 lei. 

Dacă ar fi să luăm exemplul salariului minim pe economie, se observă că angajatorul ar trebui să completeze cu suma de 1.800 lei, pentru a  respecta salariul minim brut pe țară, care este de 4.050 lei lunar, începând de la 1 ianuarie 2025, conform HG nr. 1506/ 2024. 

Mai mult, suportul financiar este acordat de stat timp de un an, dar angajatorul trebuie să-și asume contractul de angajare încă o jumătate de an peste această limită. Cu alte cuvinte, din momentul asumării angajării unei persoane din această categorie (victimă a violenței în familie, postură pe care persoana în cauză trebuie să o și dovedească cu actele cerute de legislație), angajatorul va avea acoperite parțial cheltuielile de salarizare pe timp de 12 luni din cele 18 pentru care legea îl obligă să încheie și să mențină respectivul contract de muncă. Sunt considerate victime ale violenței domestice persoanele care sunt protejate prin ordin de protecție ori sunt victime ale traficului de persoane și pot fi incluse în categoria beneficiarilor care își caută un loc de muncă în baza Legii nr. 76/2002. 

Dincolo de aspectul legislativ al demersului de a susține material aceste persoane, vorbim aici și despre o anume relație angajat-angajator, ușor diferită comparativ cu aceea a unui angajat obișnuit. Întrucât aceste persoane fac parte dintr-o categorie specială de „posibili” angajați, având probleme complexe, de ordin material și uman, nevoi aparte de susținere și de integrare în societate. Pentru angajator nu va fi simplu să construiască o relație de durată cu astfel de persoane, bazată pe încredere, o relație în care să se simtă valorizate și să fie productive. Mai mult, dincolo de suma în plus pe care trebuie să o aducă angajatorul, strict pentru salariul lunar, pe termen lung, foarte probabil vor fi necesare și investiții în pregătirea lor, asumarea unor posibile greșeli la început, plus alți factori determinanți în menținerea angajatului pe termen lung, ceea ce complică lucrurile.

Dar, principiul de la care a pornit legiuitorul în acest demers se presupune că a fost acela de a susține printr-un efort comun, stat și companii, angajarea pe o perioadă de minimum un an și jumătate, a persoanelor din această categorie, oferindu-le posibilitatea de a-și găsi un loc de muncă și de a obține un venit rezonabil.
În afară de subvenționarea unei părți din salariul acordat de către un angajator, pe baza unui contract de muncă, alte facilități fiscale special destinate victimelor violenței domestice nu sunt prevăzute. Angajatorul poate aplica prevederi din Codul Fiscal doar dacă aceste persoane sunt încadrate și în alte categorii (șomeri de lungă durată, persoane cu handicap), cum ar fi scutiri de la plata contribuțiilor sociale, în anumite condiții.

Procedură și documente

Pentru a accesa subvenții de la ANOFM, angajatorul trebuie să prezinte cerere către AJOFM (model standard), contractul individual de muncă, actele angajatului (buletin, diplome, CV etc.), precum și dovada statutului de victimă prin Ordin de protecție (definitiv sau provizoriu) și adeverința de la DGASPC sau un ONG acreditat.
În ceea ce privește procedura de urmat pentru angajarea unor astfel de persoane, punctăm faptul că normele metodologice de aplicare a Legii nr. 45/2025 ar trebui să apară în 60 zile de la data intrării în vigoare a legii, deci la începutul lunii iunie a.c., și vom putea analiza cât de birocratic va fi tot acest demers.

Oportunități pentru angajatori?

Este evident faptul că vorbim despre o susținere a unei categorii de persoane extrem de vulnerabile care, de cele mai multe ori, nu au puterea de a se auto-proteja de violența din familie și, cu atât mai puțin, de a se integra în societate printr-un loc de muncă și de a căpăta o  oarecare independență financiară. 

Financiar, vorbim despre o susținere comună, în care statul suportă o sumă fixă (2.250 lei)  din salariul oferit unei astfel de persoane după cum stabilește fiecare companie. Faptul că statul acordă această subvenție doar pe parcursul a 12 luni din cele 18 obligatorii pentru a menține contractul de către angajator poate fi interpretat ca un dezavantaj pentru companii. Nu este o subvenție permanentă și nici nu acoperă toate costurile asociate salariului oferit unui angajat într-un astfel de contract. Dar, trebuie observată și cealaltă față a monedei, atât pentru companie, cât și pentru aceste persoane: de exemplu, angajatorii pot descoperi o potențială pepinieră de forță de muncă pentru poziții pe care nu găsesc candidați. La rândul lor, persoanele provenind din această categorie pot fi determinate să rămână pe termen lung în câmpul muncii, beneficiind de asigurare medicală, un trai decent și depășirea condiției de asistat social.

Concluzie 

Deși cuantumul facilității este unul limitat, implementarea simplă, coerentă și asumată a Legii nr. 45/2025 poate aduce beneficii semnificative pentru toate părțile implicate, precum reducerea cheltuielilor legate de asistența socială și serviciile de suport (pentru stat), reducerea costurilor de recrutare (pentru companii), sprijinirea victimelor în recâștigarea independenței financiare și stimularea economiei prin reducerea ratei șomajului și creșterea productivității.