De vorbă cu studenții admiși în fruntea listei la Facultatea de Drept a Universității București | Arina – Maria Cătălinoiu, 88 de puncte la examen: Mă îndrept către profesia de avocat, după ce am luat în considerare și carierele de procuror și notar. Am descoperit recent un program de Drept medical care mi-a atras atenția, deoarece implică două domenii care mă interesează și reprezintă o ramură relativ nouă, ce devine din ce în ce mai relevantă

  
Referindu-se la cele mai mai însemnate amintiri din această perioadă, face trimitere, în primul rând, la parada organizată în fiecare an la data de 9 mai, de Ziua Europei, un eveniment inedit care, spune ea, a influențat-o. „Pe scurt, fiecare clasă, cu excepția celor de a VIII-a și de a XII-a, trage la sorți un stat european pe care va trebui să îl prezinte la acea dată, printr-un număr de câteva minute care nu pune la încercare doar creativitatea, ci și capacitatea de a lucra în echipă, fiind vorba despre aproximativ 30 de persoane cu viziuni diferite care trebuie să găsească o cale de mijloc. Astfel, cred că tot acest amestec de experiențe educative, însă plăcute, cumulat cu respectul resimțit față de cadrele didactice extrem de bine pregătite și, în același timp, calde și gata să ne sprijine pe fiecare dintre noi, a contribuit la formarea unei comunități față de care există chiar și după absolvire un sentiment de apartenență.”, detaliază Arina.


Odată admisă la Drept, tânăra a conștientizat cu adevărat ce înseamnă viața de student, iar prima sesiune de examene a  reprezentat o lecție importantă. Inițial a fost copleșită de tot ceea ce i se întâmpla, fiindu-i destul de greu să își organizeze timpul astfel încât să poată învăța, dar să se și poată relaxa.

„În cele din urmă, sesiunea s-a încheiat cu bine, deși au existat două examene de al căror rezultat nu am fost mulțumită, motiv pentru care m-am înscris la sesiunea de măriri din septembrie. Următoarele sesiuni au fost mai satisfăcătoare, deoarece am reușit să mă acomodez cu ritmul necesar recapitulărilor și să fiu mai stăpână pe cunoștințele acumulate în timpul semestrului. În mod evident, este o diferență enormă între ceea ce presupun aceste examene și ceea ce însemna o teză din timpul liceului, spre exemplu; se spune că, pentru un singur examen din sesiune, avem de învățat cât pentru toate probele de la Bacalaureat și pentru concursul de admitere. Lăsând gluma la o parte, adevărul nu este, totuși, prea departe de această descriere, motiv pentru care e nevoie de mai multă disciplină pentru a obține rezultatele la care se aspiră”, precizează studenta.

Arina subliniază faptul că îi este destul de greu să compare viața de student cu așteptările pe care le avea, în contextul în care este deja la al treilea semestru desfășurat în condiții excepționale, din pricina situației epidemiologice actuale. Admite faptul că se aștepta ca exigențele pentru atingerea performanței să fie ridicate, dat fiind prestigiul facultății, aspect care i s-a confirmat chiar cu ocazia primei sesiuni. „În același sens, aș putea adăuga fapul că, în calitate de student, nivelul de independență este mult mai ridicat față de cel din liceu, asemenea cantității de informații ce trebuie însușit. În ceea ce mă privește, a trebuit să îmi adaptez inclusiv modul de a învăța, axându-mă mai degrabă pe înțelegerea conceptelor și asimilarea raționamentelor juridice decât pe memorarea unor noțiuni și definiții”, adaugă tânăra.

În cazul său, trecerea de la liceu la facultate a fost oarecum temperată de faptul că aceasta nu a presupus mutarea în alt oraș. „De fapt, ca să ajung la facultate, aveam același traseu ca înainte, stațiile de metrou la care trebuia să cobor fiind succesive, deci zona îmi era familiară. În plus, în liceu am avut și profesori care au încercat să ne obișnuiască cu stilul de predare din facultate, adică ne-au îndemnat să învățăm să luăm notițe ținând pasul cu o persoană care vorbește liber, nu care dictează, astfel încât nu am întâmpinat multe dificultăți în acest sens. Cred că și faptul că eram atât de nerăbdătoare să studiez un domeniu relativ necunoscut, dar care îmi stârnise interesul, m-a făcut să mă adaptez rapid la aceste schimbări”, mai spune Arina.

Tânăra îi îndeamnă pe viitorii studenți care iau în calcul înscrierea la Facultatea de Drept să pășească cu încredere pe acest drum, deoarece există numeroase oportunități de care pot profita ca licențați în Drept, iar cunoștințele acumulate își vor găsi utilitatea practică indiferent de ceea ce vor alege după absolvire.

De asemenea, îi îndeamnă să nu cadă în capcana stereotipurilor, deoarece profesiile juridice sunt numeroase și, din punctul său de vedere, este aproape imposibil să nu o găsească pe cea potrivită profilului lor psihologic.

„În plus, pe cei care vorbesc limba franceză și care se gândesc să dea admiterea la Colegiu îi îndemn să fie curajoși și îi asigur că merită efortul de a urma, practic, două programe de studii în același timp, deși pare dificil. Pentru mine, reprezintă un real ajutor în a-mi consolida cunoștințele juridice acumulate, iar această dublă perspectivă asupra Dreptului constituie un atu, deoarece este important ca un viitor practician să-și dezvolte capacitatea de analiză critică”, menționează Arina.

Intră pe portalul de concurență pentru mai multe articole referitoare la proiectele avocaților din această arie de practică

Încă din primul an de facultate, Arina a avut șansa  de a efectua stagiul de practică în cadrul unei firme de avocatură. Experiența alături de echipa „Cuculis & Asociații” a convins-o că avocatura este drumul pe care dorește să-l urmeze în carieră. „Mi-a plăcut atmosfera prietenoasă, fondată pe respectul reciproc, din birouri; în ciuda faptului că în perioada respectivă volumul de lucru era crescut, dumnealor mi-au prezentat cât mai multe aspecte privind calitatea de avocat, permițându-mi să consult dosarele arhivate și să întocmesc eu însămi anumite acte. În plus, cred că faptul că am desfășurat acele activități sub îndrumarea mai multor persoane, fiecare fiind un model de profesionalism, m-a încurajat să îmi schițez un ideal, în sensul în care am observat ce înseamnă a fi un avocat de succes și care sunt coordonatele ce trebuie urmărite pentru a avea o bună comunicare cu clienții. În mod cert, această profesie este complexă și necesită multe eforturi, dar cred că și satisfacția resimțită ulterior este pe măsură”, povestește tânăra.

După licență, studenta spune că va da examenul de primire în profesia de avocat. De asemenea, ia în calcul un program de master.

„Destul de recent, am descoperit un program de Drept medical care mi-a atras atenția, deoarece implică două domenii care mă interesează și mi se pare că reprezintă o ramură relativ nouă care devine din ce în ce mai relevantă. Dintre ramurile de drept pe care le-am studiat până acum, cel mai mult mă atrag Dreptul penal, alături de alte ramuri de Drept public, printre care Dreptul internațional public și Dreptul constituțional. Cred că această înclinație spre Dreptul public este rezultatul faptului că, din punctul meu de vedere, implică anumite reguli și principii clare, iar interpretarea voinței părților ocupă un plan secundar sau este chiar lipsită de importanță; în plus, mi se par interesante din punct de vedere evolutiv, deoarece reflectă schimbările care au avut loc în societate. Mă îndrept către profesia de avocat, după ce am luat în considerare și alte cariere, mai exact cea de procuror și cea de notar. În final, am ajuns la concluzia că acestea nu mi se potrivesc și că avocatura rămâne singura variantă pe care o am în vedere, pentru că, așa cum am spus, deși necesită multă dăruire, implică și un anume grad de satisfacție profesională, ceva mai palpabilă decât în cazul altor profesii juridice”, nuanțează Arina.

Dacă în timpul liceului își dorea cu ardoare să studieze în străinătate, între timp această dorință s-a estompat. Spune că trăiește un astfel de sentiment și datorită faptului că, din fericire, mediul academic din România este din ce în ce mai integrat în spațiul european și chiar internațional. Aici are în vedere inclusiv Colegiul juridic franco-român, care, din punctul său de vedere, reprezintă o oportunitate deosebit de importantă pentru parcursul profesional al unui jurist cunoscător al limbii franceze. „Totodată, există destul de multe parteneriate încheiate cu universități de prestigiu din afara țării, materializate inclusiv în programe de master organizate la nivelul facultății, dar și în cursuri facultative care, cel puțin, oferă o introducere a altor perspective asupra dreptului. Am luat în calcul și posibilitatea accesării burselor de studiu, dar momentan nu reprezintă o prioritate pentru mine, inclusiv din considerentele enumerate mai sus”, completează tânăra.

Arina spune că are câte ceva de învățat de la fiecare persoană cu care intră în contact. Pe parcursul celor doi ani de studiu a avut posibilitatea să urmeze cursurile unor doamne și domni profesori remarcabili pe care îi vede în continuare ca pe niște modele demne de urmat, fiind exemple de profesionalism și erudiție. Tânăra încearcă să se inspire din atitudinea practicienilor întâlniți și să-și înșusească fiecare sfat primit.

„Mi-e foarte greu să aleg un singur curs, deși este adevărat că cel mai mult m-au atras disciplinele studiate în acest an universitar. Partea generală a Dreptului penal mi-a stârnit poate cel mai mult interesul, pentru că, încă de când mă pregăteam pentru admitere, am fost nerăbdătoare să încep să studiez această ramură, acum așteptând ca anul viitor să încep studiul așa-zisei părți speciale. Prin definiție, Dreptul penal vizează apărarea valorilor sociale; practic, este un instrument de menținere a echilibrului în societate. Pentru mine, este fundamental să înțeleg aceste mecanisme de ocrotire, a căror finalitate o vedem amplificată și propagată la nivelul oricărui raport juridic, indiferent de ramura de drept, și care, prin complexitatea lor, necesită o analiză aprofundată a modalităților de combatere a infracționalității. În acest sens, intervine o altă disciplină care m-a atras încă dinainte de a hotărî să mă înscriu la Facultatea de Drept: Criminologia. Consider că acest domeniu atât de vast necesită o examinare amănunțită din partea oricărui practician al Dreptului penal, dar și din partea celor implicați în adoptarea și modificarea legislației penale. Într-o notă mai personală, aș adăuga că mi se pare foarte interesant să descopăr studii ce au vizat fie încercarea de a descoperi o practică anticriminală care dă roade în orice context, fie căutarea unei modalități unitare de a combate fenomenul infracțional. Deși în zilele noastre este evident că posibilitatea de a combate complet criminalitatea este mai mult decât utopică, mi se pare totuși important să cunoaștem rezultatele acestor cercetări întreprinse de-a lungul istoriei, deoarece multe dintre ele își găsesc aplicabilitatea chiar și în secolul XXI”, declară studenta.

---

---

Schimbări pe care le-ar face în programa de învățământ

Experiența de până acum o face să afirme că, la nivelul programei de învățământ, există câteva lacune privind partea practică a pregătirii profesionale. „Deși este adevărat că acesta ar fi scopul stagiilor obligatorii, mi s-ar părea util să existe și o schimbare a programei în scopul includerii unor „cursuri practice”, în cadrul cărora studenții să învețe, de exemplu, cum să redacteze diverse acte sau să fie oferite câteva principii directoare privind interpretarea jurisprudenței. Profesiile juridice implică fără doar și poate multă muncă „de birou”, în sensul în care absolut orice decizie trebuie dublată de un înscris care trebuie redactat conform anumitor cerințe și, din punctul meu de vedere, ar fi mai simplu ca aceste abilități să înceapă să fie deprinse încă din timpul facultății”, detaliază Arina.

De asemenea, mai crede că ar trebui regândite unele repartizări din punctul de vedere al orelor de curs și de seminar alocate, deoarece există unele discipline unde este necesară o mai mare nevoie de consolidare a cunoștințelor, fiind mai complexe, fără a aglomera totuși orarul.  

În plus, din punctul de vedere al oportunităților de pe piața muncii, diversitatea în ceea ce privește cursurile facultative sau chiar programele de master reprezintă un atu pentru studenți. Inclusiv acele parteneriate cu universitățile din străinătate pot reprezenta un avantaj, mai ales în contextul globalizării.  

Printre plusurile instituției de învățământ pe care o urmează, Arina nominalizează, în primul rând, profesorii despre care susține că contribuie neîncentat la menținerea prestigiului facultății, dar și deschiderea către a oferi studenților cât mai multe oportunități de învățare și perfecționare. „Mă refer, în special, la Colegiul juridic franco-român, care le asigură studenților posibilitatea de a studia la standardele uneia dintre cele mai prestigioase universități din Franța și care pentru mine a reprezentat chiar elementul decisiv în a alege Dreptul. Într-o notă informală, aș adăuga că și colectivul nostru, al studenților, este unul deosebit, existând un spirit de ajutor reciproc, dar și unul concurențial, fiecare muncind ca să devină cât mai bun, dovadă fiind inclusiv rezultatele la concursurile internaționale la care au participat echipele reprezentând Universitatea din București”, nuanțează studenta.

În ceea ce privește minusurile, Arina face trimitere la faptul că, din păcate, Palatul Facultății de Drept, o bijuterie arhitecturală, nu a avut parte de renovările necesare de-a lungul timpului. „Știu că în această perioadă, în care cursurile și seminare nu s-au desfășurat decât în sistem online, au avut loc mai multe serii de lucrări de modernizare în incinta clădirii și sper să se continue în acest mod, deoarece era neplăcut să participăm la activitățile didactice din niște bănci șubrezite. De asemenea, modernizarea programei ar fi un alt aspect relevant, așa cum am precizat și mai sus, dar și necesitatea ca feedback-ul oferit la final de semestru să nu mai pară a avea un rol pur formal – consolidarea comunicării cu dintre studenți și instituție nu poate avea decât consecințe pozitive”, subliniază tânăra. 


Pentru un student la Drept adaptarea la mediul online a fost puțin mai simplă, deoarece în acest caz nu există lucrări practice sau de laborator care nu pot fi desfășurate în acest format. „Bineînțeles, pe lângă dezavantajele pe care le-am resimțit cu toții, de la efortul crescut pentru a rămâne concentrat în fața ecranului până la migrenele și disconfortul ocular care apar ca niște consecințe oarecum firești, au existat și inconveniente pur specifice unui student la Drept. De exemplu, cel puțin când am efectuat stagiul de practică, nu se permitea decât accesul părților la proces și al avocaților în incinta judecătoriilor, ceea ce înseamnă că am pierdut ocazia de a primi câteva explicații practice suplimentare privind cariera pe care vreau să o urmez”, susține Arina.

La început, tânăra a încercat să vadă doar partea plină a paharului, în special faptul că economisea destul de mult timp pe care l-ar fi petrecut pe drumul înspre și dinspre facultate, deci s-a adaptat destul de rapid. Doar că între timp această situație excepțională a devenit „nouanormalitate”, iar acest fapt a făcut-o să conștientizeze și toate dezavantajele pe care le prezintă.

„Faptul că nu mai putem participa la ședințele de judecată este un dezavantaj major, mai ales pentru cei care nu au reușit să facă acest lucru nici înaintea pandemiei, precum și greutatea resimțită în a ne concentra asupra a ceea ce avem de făcut. Poate că la începutul acestei perioade nu era atât de pregnant manifestată, dar nevoia de a face și altceva decât a învăța și a sta în casă este o piedică în a da randament maxim. Eu, spre exemplu, eram obișnuită să învăț de luni până vineri, pentru că în weekend plănuiam să iau și o pauză, adică să merg la teatru, la cinema, eventual să fac o mică excursie în afara orașului, lucruri care au părut cvasi-imposibile în această perioadă.Există multe activități care nu au mai putut fi organizate, cum ar fi procesele simulate care ar fi avut loc în timpul unor seminare, mai ales fiindcă ideea de educație online aduce cu sine un fel de depersonalizare a individului, în sensul în care e destul de bizar să comunici cu cineva exclusiv în acest mod, poate chiar fără să vă fi întâlnit anterior în realitate și fără ca această interacțiune să aibă loc într-un cadru realmente formal, adică într-un amfiteatru sau într-o sală de curs, în locul biroului de acasă. Un alt dezavantaj ar fi legat de sesiunea de examene, deoarece acestea au avut loc, în principiu, fie în format oral, fie sub formă de test grilă, deși nu ar fi fost întotdeauna variantele cele mai potrivite. În plus, examenele au fost marcate de o oarecare incertitudine, deoarece trebuia să avem încredere în niște device-uri care puteau oricând să înceteze să mai funcționeze, iar o condiție de promovare a acestora a fost de multe ori ca studenții să rămână conectați pe Google Meet pe toată durata lor. Deși această condiție este absolut firească, pentru a mine a fost o grijă în plus, fiindcă nu știam dacă totul va funcționa cum trebuie, dacă, spre exemplu, voi avea o conexiune stabilă pe toată durata examenului”, detaliază Arina.

Cu toate acestea, tânăra crede că pandemia ne-a oferit multe lecții importante. Oamenii ar trebui să învețe, în primul rând, să fie mai empatici.

„Oricât de neplăcute ar fi inconvenientele, important este să încercăm să ne protejăm atât pe noi, cât și pe cei din jur, apropiați și necunoscuți deopotrivă, ca să putem trece cât mai rapid și mai ușor peste această perioadă. În plus, pentru mine, aceasta a dovedit cât de fragil este tot ceea ce omenirea a construit de-a lungul timpului, așa încât o epidemie globală poate remodela absolut tot ceea ce consideram a fi normal. De aceea, pe mine m-a învățat să mă bucur mai mult de lucrurile simple, care înainte poate că nu păreau așa de importante. În plus, cred că am înțeles cu toții că, oricât de diferiți am fi, colaborarea și respectul reciproc constituie singura cale prin care putem reduce impactul negativ al unor asemenea evenimente și că, indiferent dacă suntem sau nu de acord cu măsurile propuse de autorități, este iresponsabil să refuzăm să respectăm câteva reguli simple, precum purtarea măștii și evitarea supraaglomerării spațiilor publice, cu riscul de a îi vătăma pe cei din jur.Într-o notă pozitivă, nevoia de adaptare m-a făcut să descopăr noi hobby-uri, dar și obiective turistice din România pe care nu le cunoșteam, dat fiind faptul că am căutat locuri cât mai retrase. Cumva, am ieșit din zona de confort stabilită anterior și am văzut că e foarte bine să îmi testez capacitatea de adaptare din când în când”, punctează Arina-Maria Cătălinoiu.