AEI: Autonomia energetică a României rămâne declarativă fără capacităţi tehnologice proprii

Într-un mediu geopolitic mai competitiv şi mai condiţional, România nu se mai poate baza pe securitatea determinată de presupunerea continuităţii livrărilor externe la vârf de consum în condiţii de deficit, iar energia şi tehnologia energetică devin criterii de suveranitate efectivă, se mai precizează în document.

"Diferenţa dintre stabilitate şi vulnerabilitate nu va fi dată de discurs, ci de capacitatea de a menţine funcţionarea statului în vârf de consum şi în criză, prin producţie, reţele, stocare, guvernanţă şi lanţuri tehnologice controlabile. Dacă aceste capacităţi nu se construiesc, România rămâne fie în zona gri, fie expusă unei crize sistemice; dacă se construiesc, energia trece de la problemă la instrument de putere", arată analiza.

Autorii studiului susţin că "independenţa energetică", abandonată în era globalizării, este înlocuită în prezent de o revenire forţată de la conceptul de "securitate energetică" la cel de "autonomie energetică".

Conform sursei citate, ordinea în care România şi-a construit securitatea după 1990 "se subţiază", iar analiza porneşte de la ipoteza că Strategia Naţională de Securitate a SUA din noiembrie 2025 marchează trecerea de la rolul de "garant omniprezent" la o selecţie mai strictă a intereselor, în care protecţia este condiţionată de capacitatea partenerilor de a-şi gestiona singuri riscurile.

În acest context, energia este mutată din registrul economic în registrul de securitate, nu pentru că preţul ar fi singurul determinant al puterii, ci pentru că energia susţine continuitatea statului - industrie, transport, sănătate, comunicaţii, ordine publică şi apărare. Analiza avertizează că, în secolul XXI, eşecul statal poate apărea prin blocarea sistemelor critice, nu neapărat prin invazie.

Potrivit documentului, modelul de securitate energetică bazat pe pieţe interconectate şi importuri "mereu disponibile" devine insuficient într-un context de competiţie între marile puteri, în care resursele pot fi utilizate ca armă, iar fragmentarea pieţelor şi riscul de întreruperi, inclusiv atacuri hibride, cresc semnificativ.

Astfel, analiza AEI conturează trei traiectorii posibile pentru România în perioada 2025 - 2035: autonomia energetică ca autosusţinere în situaţii de stres, dependenţa accentuată de importuri, cu riscuri majore de securitate, şi "zona gri", caracterizată prin improvizaţie administrată şi vulnerabilitate structurală, în care România se află în prezent, potrivit specialiştilor.

"Zona gri este cel mai seducător şi cel mai periculos scenariu. (...) Studiul face referire la importuri sezoniere gestionate ad-hoc, proiecte strategice blocate (hidro, extragere de gaze etc.) sau împinse înainte fără un orizont de timp, reţele parţiale modernizate, intervenţii reactive şi plafonări care calmează temporar, dar nu repară structural. România rămâne într-un regim de improvizaţie administrată: nu colapsează, dar nici nu câştigă libertate de mişcare. Devine dependentă de "unde bate vântul" geopoliticii. România se găseşte astăzi în această situaţie periculoasă", precizează AEI.