Camera Consultanţilor Fiscali propune soluţii legislative pentru evitarea colapsului societăţilor din transporturi şi construcţii

 

"Soluţiile propuse autorităţilor au la bază o amplă analiză a legislaţiei din România care a avut o incidenţă directă în modul de abordare al organelor fiscale cu privire la taxarea diurnelor plătite angajaţilor în perioada 2015 - 2021, în paralel cu analiza situaţiei practice, de incertitudine şi disperare în care se află zeci de mii de angajatori români din aceste sectoare. Considerăm că, soluţiile de amnistie pentru trecut şi de claritate pentru viitor, sunt salutare pentru angajatorii români care, în loc să lupte din nou pentru supravieţuire în instanţele judecătoreşti şi să îşi relocheze activitatea în alte ţări europene, cum de altfel au şi început, trebuie lăsaţi să lupte pentru poziţia lor şi a României pe piaţa foarte dură şi încordată a acestor servicii, atât în Europa, cât şi în întreaga lume", se arată într-un comunicat al organizaţiei.

 

Camera Consultanţilor Fiscali precizează că doreşte să le supună atenţiei asupra necesităţii elaborării unor reglementări cu privire la tratamentul fiscal al indemnizaţiei de deplasare/detaşare pe care operatorii economici din România o acordă personalului trimis să îşi desfăşoare temporar activitatea într-un alt stat membru al Uniunii Europene sau într-un stat terţ sau în interiorul ţării, în cadrul unor contracte încheiate cu beneficiari societăţi terţe sau membre ale grupului de societăţi.

 

"Menţionăm că această solicitare se întemeiază pe existenţa numeroaselor situaţii practice în care, în cadrul inspecţiilor fiscale, care vizează perioade fiscale începând cu 1 iulie 2015, indemnizaţiile acordate, considerate de către angajatori drept neimpozabile (în limita plafonului reglementat în cadrul art. 76 alin. (2) litera k) din Legea nr 227/2015 privind Codul Fiscal) au fost reîncadrate de către inspectorii fiscali drept venituri asimilate salariilor, subiect al contribuţiilor sociale obligatorii şi impozitului pe veniturile din salarii", se spune în scrisoarea deschisă transmisă autorităţilor.

 

CCF precizează că motivaţiile invocate de către inspectorii fiscali sunt legate de interpretarea definiţiilor şi conţinutului unor concepte cu care operează legislaţia muncii, iar pe baza acestor interpretări stabilesc că sumele plătite de angajatorii romani nu reprezintă indemnizaţii acordate în cadrul unor delegări/detaşări temporare în afara locului de activitate, ci sume primite pentru îndeplinirea sarcinilor curente de serviciu, adică salarii, angajaţii respectivi neavând un loc fix de muncă.

 

Potrivit sursei citate, intervenţiile legislative realizate de autorităţi în contextul amnistiei din 2015 (în 2015, 2017 şi 2020) în scopul declarat al asigurării predictibilităţii fiscale necesare pentru angajatorii români, au fost şi insuficiente şi, în opinia organizaţiei, mai ales eronat plasate şi în OUG 28/2015, respectiv Legea 344/2006, în Legea 16/2017 şi în Legea 172/2020 privind detaşarea salariaţilor în cadrul prestărilor de servicii transnaţionale, întrucât aceste acte normative: au un alt obiect de reglementare şi scop; vizează strict detaşările transnaţionale la nivelul statelor membre; nu abordează alte concepte şi situaţii specifice delegării, detaşării şi mobilităţii angajaţilor care sunt prezente însă în Codul muncii şi care au implicaţii legate de

fiscalizare.

 

"Starea de incertitudine, lipsa de transparenţă şi confuzie în rândul autorităţilor implicate se menţine şi este dovedită de ineficacitatea dialogului acestor autorităţi cu transportatorii organizat în cadrul grupului de lucru comun constituit în acest an, de corespondenţa formală cu aceste instituţii precum şi de acţiunile de control cu abordări neunitare la nivel naţional organizate de ANAF cu această tematică", se mai spune în scrisoarea deschisă.

 

Conform CCF, situaţia de vulnerabilitate în care se afla angajatorii români s-a deplasat spre "disperare şi nemulţumire" în condiţiile în care dialogul cu instituţiile statului nu a dat rezultate, în timp ce în urma acţiunilor de control fiscal li se impune plata unor sume impresionante pe care niciodată nu le-au avut incluse în tarifele prestaţiilor către clienţi, deci nu le-au încasat şi evident că nici nu au de unde să le plătească nici măcar cu preţul falimentului şi disponibilizării angajaţilor. Astfel, starea de fapt a devenit

explozivă.

 

"Este imperios necesară reglementarea clară şi nediferenţiată, în Codul fiscal, a modului de fiscalizare a celor patru categorii de sume suplimentare faţă de salariul de bază, care au aceeaşi natură şi aceleaşi caracteristici, pe care angajatorii le plătesc angajaţilor în acelaşi scop (respectiv prestaţia suplimentară prevăzută la art. 25 alin. (1) din Codul muncii, indemnizaţia de delegare prevăzută de art. 44 alin. (2) din Codul muncii, indemnizaţia de detaşare prevăzută de art. 46 alin. (4) din Codul muncii, indemnizaţia specifică detaşării transnaţionale prevăzută de art. 2 alin. (1) lit. h din Legea 16/2017), aşa după cum am demonstrat în cele de mai sus", se arată în document.

 

CCF apreciază că regimul fiscal al acestor patru forme de sume suplimentare, generic numite diurne, trebuie stabilit explicit în Codul fiscal şi nu în alte acte normative, având în vedere că: sediul materiei pentru stabilirea regimului fiscal este evident Codul fiscal aşa cum rezultă chiar din prevederile generale ale acestuia; Ministerul Finanţelor a insistat în decursul timpului să evite şi să elimine prevederile fiscale din alte acte normative, tocmai din motive de coerenţă, predictibilitate şi aplicare unitară; prezenţa unor reglementări de natură fiscală în alte acte normative care presupune o interpretare coroborată precum şi o colaborare interinstituţională perfectă, s-a dovedit total neadecvată şi chiar dezastruoasă dacă este luată în considerare doar problema fiscalizării diurnei, dar care din nefericire nu este singura.

 

Toate cele trei modificări legislative prezentate anterior, care au avut ca şi scop declarat în fundamentarea lor tocmai evitarea reîncadrării diurnelor de către organele fiscale, nu au avut practic niciun efect, în prezent fiind în aceeaşi situaţie ca în 2015.

 

Potrivit CCF, reglementarea efectivă a regimului fiscal al diurnei se poate face în cadrul articolelor corespunzătoare din Codul fiscal, care şi la această dată conţin prevederi privind taxarea diurnei dar incomplete, respectiv art. 76, art. 142 şi art. 157, ţinând seama de următoarele elemente esenţiale de conţinut: să vizeze în mod explicit, cu tratament unitar toate cele 4 forme ale diurnei; plafonul neimpozabil să fie stabilit prin raportare la nivelul de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru diurnă prin hotărâre a Guvernului dar nu mai mult decât 3 ori nivelul salariului de baza aferent locului de muncă ocupat de salariat; reîncadrarea fiscală a diurnelor plătite de angajatori, situate în limita plafonului neimpozabil, în salarii sau în venituri asimilate salariului, în vederea impozitării acestora, să poată fi realizată de organele fiscale doar în baza constatărilor Inspecţiei Muncii (ITM) privind neîncadrarea celor 4 forme de diurnă în prevederile legislaţiei muncii.

 

"Având în vedere absenţa unui cadrul fiscal cert şi predictibil în perioada 2015-2021, aşa după cum am arătat pe larg în cele de mai sus şi constatând că pe acest fond nu pot fi identificate alte soluţii rezonabile de ieşire din această situaţie, fără mari pierderi economice pentru angajatorii români şi pentru România de altfel, dar şi pierderi de credibilitate şi încredere pentru autorităţile statului atât cele executive, cât şi cele legislative, considerăm că se impune adoptarea unui act normativ similar Legii 209/2015 care să prevadă interdicţia efectuării de reîncadrări ale indemnizaţiilor în venituri salariale integral impozabile şi să anuleze obligaţiile fiscale principale şi accesorii stabilite de organele de inspecţie fiscală în urma reîncadrării acestor

indemnizaţii pentru perioade controlate ulterioare datei de 1 iulie 2015. Ne manifestăm, ca de fiecare dată, întreaga disponibilitate pentru a oferi suportul tehnic prin expertiza noastră în domeniul fiscalităţii, în cazul în care apreciaţi că acesta este necesar pentru o mai completă înţelegere a problemelor sau soluţiilor legislative propuse de noi", se precizează, printre altele, în scrisoarea transmisă autorităţilor.