Producţia unor materii prime de bază riscă o scădere dramatică până în 2050 (raport)

Producţia a nouă materii prime de bază pentru economie şi populaţie, precum cereale (grâul, orezul şi porumbul), minerale esenţiale (cupru, cobalt, litiu) şi metale vitale (zinc, fier, aluminiu), este în pericol din cauza schimbărilor climatice, chiar şi în scenariul în care emisiile de dioxid de carbon ar scădea, potrivit raportului PwC "Riscurile climatice pentru 9 materii prime cheie".

Conform unui comunicat de presă al companiei, estimările arată că 87% din producţia mondială de orez, peste 70% din producţia de cobalt şi litiu şi aproximativ 60% din producţia de bauxită şi fier vor fi afectate negativ până în 2050.

Analiza a identificat două pericole produse de schimbările climei - seceta şi canicula - cu un potenţial dăunător pentru producţia din mine şi ferme, dacă nu se iau măsuri. Chiar şi în cel mai optimist scenariu, în care lumea reuşeşte să încetinească ritmul emisiilor de gaze cu efect de seră, fenomenele meteorologice extreme vor apărea cu o frecvenţă şi o gravitate mult mai mari. Canicula poate îngreuna sau chiar pune în pericol viaţa muncitorilor la locul de muncă, în timp ce seceta poate distruge culturile şi dăuna mineritului, sector puternic dependent de apă. De exemplu, sunt necesare peste două milioane de litri de apă pentru a extrage o tonă de litiu.

"Companiile trebuie să se pregătească pentru o lume în care schimbările climatice vor genera perturbări semnificative ale producţiei şi ale lanţurilor de aprovizionare, inclusiv pentru mărfurile critice. De exemplu, România este în topul primilor 5 producători de grâu şi porumb din Uniunea Europeană, iar cum agricultura este dependentă de climă, este nevoie de implementarea unor măsuri atât din partea autorităţilor, cât şi a companiilor pentru atenuarea impactului acestor fenomene. Este nevoie de o colaborare strânsă între companii, guverne şi comunităţi pentru a crea modele de producţie şi de consum sustenabile", a declarat Dinu Bumbăcea, Country Managing Partner PwC România.

Potrivit sursei citate, lumea se bazează doar pe câteva ţări pentru a produce fiecare dintre cele nouă materii prime cheie. Concentrarea cea mai pronunţată este în cazul litiului, cobaltului, fierului şi bauxitei, peste 70% din aprovizionarea globală provenind din cel mult trei ţări pentru fiecare produs de bază. De exemplu, mai mult de jumătate din producţia mondială de cobalt provine din doar cinci mine din Republica Democrată Congo. Această concentrare geografică accentuează riscurile în cazul unor întreruperi ale aprovizionării.

Unele mine şi ferme au luat deja măsuri pentru a-şi desfăşura activitatea în condiţii de căldură şi secetă. De exemplu, din cauza înrăutăţirii secetelor din Chile, unele companii miniere folosesc apă de mare desalinizată.

Până în 2050, chiar dacă emisiile de carbon se vor reduce drastic, peste 70% din producţia de cobalt şi litiu s-ar putea confrunta cu un risc semnificativ, ridicat sau extrem de ridicat de secetă - faţă de aproape zero în prezent. Mai puţin de 10% din producţia de cupru este afectată de aceste riscuri în prezent, însă ar ajunge la peste jumătate într-un scenariu cu emisii reduse în 2050 şi la peste 70% într-un scenariu cu emisii ridicate. Cobaltul, cuprul şi litiul sunt parte integrantă a tehnologiilor electronice şi a tehnologiilor energetice curate.

În comunicat se menţionează că toate cele trei culturi (grâu, orez, porumb) se confruntă cu riscuri din ce în ce mai mari atât din cauza temperaturilor extreme, cât şi a secetei. Aceste trei culturi asigură 42% din caloriile consumate de oameni. Riscul cel mai răspândit şi cel mai grav este pentru orez. În prezent, peste 75% din orez este cultivat în condiţii de risc semnificativ de caniculă ceea ce arată că, nu doar nivelul de risc este important, ci şi modul în care producătorii sunt pregătiţi să se adapteze. Estimările OCDE pentru perioada 2023-32 sugerează că cererea globală pentru aceste cereale va creşte cu 11-12%.

Studiul PwC mai arată că peste 60% din producţia mondială de bauxită şi fier s-ar putea confrunta cu un risc semnificativ de caniculă până în 2050, chiar şi într-un scenariu cu emisii reduse (faţă de 30-50% în prezent). Aluminiul (din bauxită), fierul şi zincul sunt utilizate pe scară largă în industria prelucrătoare, în transporturi şi în infrastructură.

Raportul PwC a analizat nouă produse de bază esenţiale pentru economia mondială şi expunerea lor la riscul de secetă şi caniculă. Riscul a fost clasificat ca fiind semnificativ, ridicat sau extrem. Riscul de caniculă este clasificat pe baza duratei de timp care depăşeşte limitele temperaturii globale medii normale (Wet Bulb Globe Temperature [WBGT]). WBGT reflectă impactul combinat al temperaturii şi al umidităţii. Riscul de secetă este clasificat pe baza procentului de timp petrecut în condiţii de secetă severă pe o perioadă de 20 de ani. Expunerea minelor şi a fermelor cheie, esenţiale pentru producţia celor nouă produse de bază, a fost evaluată în raport cu stresul provocat de secetă şi de caniculă legat de climă, în condiţiile actuale şi în 2035 şi 2050.