Mână de ajutor pentru autorităţile locale din partea Parlamentului României în domeniul urbanismului

Parlamentul României a adoptat recent Legea 124/2024 prin care se permite autorităţilor locale să prelungească până la data de 31 decembrie 2026 planurile urbanistice generale elaborate şi aprobate până în anul 2003. Legea 124/2024 a intrat în vigoare pe data de 10 mai 2024 şi are ca obiect aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 33/2023 privind prorogarea unor termene în domeniul urbanismului şi al construcţiilor.

Preocupările forului legislativ şi ale celui executiv în materia documentaţiilor de urbanism nu reprezintă o noutate. Dimpotrivă, primele semne de preocupare au apărut încă din anul 2011, când a fost adoptată Ordonanţa de Urgenţă nr. 7/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul şi a introdus posibilitatea prelungirii termenului de valabilitate a planului urbanistic general existent şi cu risc de "expirare" până la intrarea în vigoare a noului plan urbanistic general; totuşi, o astfel de prelungire nu putea depăşi 2 ani de la data depăşirii termenului de valabilitate a planului de urbanism iniţial. Acest termen maxim de 2 ani a fost ulterior modificat prin acte normative succesive la 3, 5 şi chiar 10 ani, până când a fost finalmente eliminat din lege. În prezent, începând cu data de 28 iunie 2018 (respectiv data intrării în vigoare a Ordonanţei de Urgenţă nr. 51/2018 pentru modificarea Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul şi prorogarea unor termene), art. 46 alin. (11) din Legea nr. 350/2001 prevede că termenul de valabilitate a planului urbanistic general se prelungeşte, pe bază de hotărâre a consiliului local/Consiliului General al Municipiului Bucureşti, până la intrarea în vigoare a noului plan urbanistic general, cu condiţia iniţierii demersurilor de elaborare/actualizare a planului urbanistic general înainte de expirarea termenului de valabilitate.

Se impune precizarea că prevederile citate mai sus au fost/sunt aplicabile planurilor urbanistice generale elaborate şi aprobate ulterior anului 2003 întrucât, prin Ordonanţa de Urgenţă nr. 85/2012 pentru modificarea alin. (13) al art 46 din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul a fost adoptată o prevedere specială cu privire la planurile urbanistice generale elaborate şi aprobate până în anul 2003. Astfel, s-a permis autorităţilor locale să prelungească termenul de valabilitate a acestor planuri urbanistice generale până cel târziu la data de 30 decembrie 2015, indiferent dacă a fost sau nu iniţiată procedura de elaborare/actualizare a noului plan urbanistic general; cu privire la aceste planuri urbanistice generale prelungirea valabilităţii putea depăşi termenul maxim de 3 ani aplicabil la data respectivă în cazul celorlalte planuri urbanistice generale (respectiv cele elaborate şi aprobate după anul 2003).

Adoptarea fiecărui act normativ în această materie a fost justificată de forul legislativ şi de cel executiv prin faptul că mai mult de 40% dintre unităţile administrative-teritoriale aveau depăşite termenele de valabilitate ale planurilor urbanistice generale, în principal din cauza lipsei resurselor financiare necesare pentru elaborarea unora noi. S-a mai justificat şi că era necesar ca autorităţile locale să aibă toate instrumentele de gestionare durabilă şi competitivă a teritoriului localităţilor, precum şi necesitatea evitării măsurilor neatractive care ar putea îndepărta investitorii. Astfel, s-a subliniat faptul că nefinalizarea planurilor urbanistice generale ar conduce la întârzieri sau blocaje în domeniul autorizării executării lucrărilor de construcţii pentru investiţii publice şi private, cu efecte negative inclusiv asupra dezvoltării economice şi a creării de noi locuri de muncă.

Însă derogarea de la regulile generale în ceea ce priveşte prelungirea termenului de valabilitate a planurilor urbanistice generale elaborate şi aprobate până în anul 2003 nu pare să fi fost de real ajutor pentru autorităţile locale, din moment ce acet termen a fost extins ulterior nu o singură dată, ci chiar de trei ori: prima data până la data de 30 decembrie 2018, a doua dată până la data de 31 decembrie 2023 şi ultima dată până la data de 31 decembrie 2026 (prin Ordonanţa Guvernului nr. 33/2023, aprobată prin Legea 124/2024).

Rezultă astfel că, în prezent, în afară de unele situaţii de excepţie în care au fost adoptate şi implementate noi planuri urbanistice generale (cum ar fi cazul Municipiului Timişoara), cele mai multe dintre unităţile administrative-teritoriale sunt guvernate de planuri urbanistice generale foarte vechi, care sunt în mod evident depăşite de realităţile economice şi sociale actuale. Chiar şi Bucureştiul se află în această situaţie, având planul urbanistic general adoptat în anul 2000. Cei aproximativ 10 ani de la adoptarea prevederii speciale cu privire la planurile urbanistice generale elaborate şi aprobate până în anul 2003 şi de prelungiri succesive de termene arată incapacitatea autorităţilor locale şi gradul redus de implicare al lor în elaborarea/actualizarea planurilor urbanistice generale şi în atragerea resurselor financiare pentru acest scop, inclusiv fonduri din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), precum şi disfuncţionalităţi în colaborare inter-instituţională la nivelul autorităţilor Statului.

Este inutil să mai menţionăm faptul că planuri ubanistice generale actualizate, care ar corespunde reglementărilor şi nevoilor sociale şi economice actuale, ar contribui la o dezvoltare durabilă a industriei construcţiilor din România şi atragerea investiţiilor, cu efecte benefice atât pe plan local, cât şi pe plan naţional.
Chiar în Expunerea de Motive pentru adoptarea Legii nr. 124/2014, Prim-Ministrul României a subliniat faptul că, din anul 2003 până în prezent, legislaţia incidentă atât în domeniul urbanismului, cât şi în domeniile conexe, precum cadastru, mediu, patrimoniu natural şi cultural, infrastructură de transport, infrastructură energetică, telecomunicaţii, etc., a suferit modificări majore, astfel că documentaţiile mai vechi de anul 2003 nu mai pot corespunde integral prevederilor legale, fiind imperios necesară actualizarea acestora. Cu toate acestea, faţă de riscul intervenirii de întârzieri sau blocaje în domeniul autorizării executării lucrărilor de construcţii pentru investiţii publice şi private în absenţa unor documentaţii de urbanism valabile, Prim-Ministrul României a propus Parlamentului României aprobarea prin lege a Ordonanţei Guvernului nr. 33/2023, prin care termenul de valabilitate a planurilor urbanistice generale adoptate anterior anului 2003 să poată fi extins până la data de 31 decembrie 2026.

Având în vedere toate aceste consideraţii, ne punem întrebarea dacă toate aceste prorogări legislative reprezintă o reală mână de ajutor din partea autorităţilor de la nivel central pentru cele de la nivel local. Oare abordarea nu ar fi trebuit să fie diferită? De exemplu, prin simplificarea birocraţiei din procedura de adoptare a documentaţiilor de urbanism sau prin instruirea autorităţilor locale pentru a fi mai familiare cu procedurile aplicabile, inclusiv cele legate de atragerea resurselor financiare în acest scop. În orice caz, sperăm ca aceasta să fie ultima prorogare a acestui termen şi să intrăm în anul 2027 cu planuri urbanistice moderne, care să creeze premisele unei dezvoltări durabile la nivel local.