PUZ-ul nu mai este necesar pentru dezvoltarea de proiecte regenerabile

Începutul de an se anunță foarte bun pentru sectorul energiei regenerabile din România. Mult așteptata intervenție legislativă a fost promulgată: PUZ-ul nu mai este necesar pentru dezvoltarea de proiecte de producere a energiei regenerabile.

La momentul la care Legea fondului funciar nr. 18/1991 a fost modificată vara trecută pentru a permite dezvoltarea de proiecte regenerabile pe terenurile situate în extravilan (care nu depășesc 50 ha per obiectiv de investiție și au clasa de fertilitate III, IV și V), întreaga industrie se aștepta ca planul urbanistic zonal (PUZ) să nu mai fie necesar pentru astfel de proiecte. Aprobarea PUZ-ului este una dintre cele mai îndelungate etape ale procesului de autorizare. Cu toate acestea, în ciuda practicii neunitare a autorităților locale, interpretarea generală a fost că PUZ-ul continuă să fie obligatoriu dacă proiectul nu se încadrează în parametrii specificați prin planul urbanistic general (PUG). O astfel de interpretare se baza pe faptul că, deși cerința PUZ-ului nu era prevăzută expres în Legea 18/1991, PUZ-ul continua să fie necesar pentru emiterea autorizației de construire conform legislației generale în materia construcțiilor și urbanismului.

Cu toate acestea, ca urmare a unei legi noii legi care tocmai ce a fost promulgată de președintele României (și urmează să fie publicată în curând în Monitorul Oficial), Legea privind autorizarea executării lucrărilor de construcții nr. 50/1991 (Legea Construcțiilor) a fost modificată în sensul că autorizațiile de construire se emit fără elaborarea, avizarea și aprobarea în prealabil a unei documentații de urbanism pentru proiectele regenerabile care îndeplinesc limitările de mai sus cu privire la dimensiunea și clasa de fertilitate a terenului. Prin urmare, pentru astfel de proiecte, singurele cerințe de autorizare sunt, de principiu: (i) obținerea deciziei de scoatere a terenului din circuitul agricol (de la direcția locală pentru agricultură competentă, cu avizul prealabil al Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale) și (ii) autorizația de construire.

Această modificare reprezintă un progres important și poate reduce durata procesului de dezvoltare a proiectelor regenerabile cu până la 9 luni.

Din păcate însă, prin această intervenție, legiuitorul nu a modificat și alte prevederi ale Legii Construcțiilor și Legii Urbanismului nr. 350/2001 care impun modificarea documentației de urbanism existente ori de câte ori proiectul avut în vedere nu este conform cu prevederile acesteia. Sperăm că această necorelare legislativă să nu conducă la interpretări contradictorii în practică și că va fi remediată în scurt timp de către legiuitor. Totodată, rămâne de văzut ce abordare vor avea autoritățile locale privind certificatele de urbanism deja emise (și care prevăd necesitatea PUZ-ului pentru obținerea autorizației de construire).

Din această perspectivă, este dezirabilă o atenție mai mare a modului în care se implementază anumite soluții legislative, astfel încât să se analizeze impactul asupra întregului cadru legislativ existent și să se modifice corespunzător toate prevederile contrare din acte normative conexe.  

Rămâne nerezolvată și problema dezvoltării proiectelor regenerabile pe terenuri agricole situate în extravilan care depășesc 50 ha sau au clasa de fertilitate I și II. Pentru astfel de proiecte, PUZ-ul continuă să fie obligatoriu (atât pentru introducerea terenului în intravilan, cât și pentru stabilirea funcțiunii și parametrilor urbanistici compatibili) însă procesul de aprobare al acestuia este încă blocat la nivelul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, care refuză să emită avizul privind clasa de calitate a terenului (aviz obligatoriu pentru introducerea terenurilor în intravilan).