Trei sferturi dintre directorii financiari susţin impunerea unor standarde globale pentru raportarea de mediu

 

Raportul sondează opiniile a peste 1.000 de directori financiari din companii care acoperă 14 sectoare şi 26 de ţări. Conform datelor, 76% dintre directorii financiari din cadrul celor mai importante companii din lume susţin necesitatea unor standarde uniforme la nivel global pentru raportarea ESG, iar 74% dintre aceştia consideră că aceste standarde ar trebui să fie obligatorii.

 

De asemenea, raportul analizează modul în care companiile trebuie să se adapteze la marile provocări, precum pandemia de COVID-19 şi schimbările tehnologice, pentru a oferi raportări de o calitate mai bună. În acelaşi timp, examinează rolul pe care funcţiile financiare îl pot juca în concretizarea acestui deziderat.

 

Concluziile acestui raport au fost formulate după anunţul făcut cu ocazia COP26, privind înfiinţarea noului Consiliu pentru Standarde Internaţionale de Durabilitate (ISSB), care va elabora un set de cerinţe de bază, aplicabile la nivel global, pentru standardele de raportare privind sustenabilitatea, care să vină în întâmpinarea nevoilor investitorilor din întreaga lume.

 

Potrivit studiului, aproape trei sferturi (74%) dintre directorii financiari consideră că ritmul de trecere la o raportare nefinanciară de calitate superioară se intensifică şi mulţi dintre aceştia indică pandemia provocată de COVID-19 ca un factor cheie pentru această accelerare. În acelaşi timp, 70% dintre respondenţi sunt de acord că raportarea ESG reprezintă o parte importantă din atribuţiilor lor, un procent în creştere faţă de 63% anul trecut.

 

Totuşi, studiul evidenţiază şi o serie de probleme cu care companiile se confruntă în demersul de a oferi raportări ESG utile. 39% dintre respondenţi au declarat că există o discrepanţă între raportarea ESG şi principalele rapoarte financiare, 38% au indicat o lipsă a concertării pe aspectele importante şi acelaşi procentaj a observat că nu există informaţii privind valoarea adăugată pe termen lung. Pentru o treime dintre respondenţi (33%), lipsa informaţiilor în timp real este un obstacol, iar 32% au menţionat absenţa oricăror rapoarte anticipative.

 

Principalul obstacol în calea elaborării de rapoarte ESG utile este însă "obţinerea unor direcţii clare din partea investitorilor cu privire la ce îşi doresc de la raportarea ESG". Totodată, studiul relevă o discordanţă între opinia companiilor privind utilitatea raportărilor lor şi perspectiva investitorilor, care utilizează informaţiile obţinute de la companii pentru a lua decizii legate de portofoliile lor.

 

De exemplu, 52% dintre investitorii sondaţi în cadrul unui studiu recent EY sunt îngrijoraţi de lipsa de atenţie acordată aspectelor importante, iar 51% de nivelul de informaţii disponibile privind valoarea pe termen lung. În acelaşi timp, investitorii par că îşi doresc mai mult decât corporaţiile existenţa unor standarde globale obligatorii (89% comparativ cu 74%), potrivit aceluiaşi studiu.