Avocații noii generații | De vorbă cu Mihnea Orjan, avocat cu 5 ani experiență și recent laureat al Premiului de Excelență „Sarmiza Bilcescu-Alimănișteanu”, despre avocatură ca vocație, activitatea de cercetare, implicare și crez profesional: „Misiunea este pentru mine clară: să devin cel mai bun în ceea ce fac. Nu este o aroganță, este doar o înțelegere a faptului că trebuie să țintești spre Lună ca să ai șansa de a atinge o stea. Plănuiesc să fac ceea ce am făcut și până acum: să lupt pentru ceea ce cred și pentru cei care mă cheamă să îi apăr”

Avocatul Mihnea Orjan și-a dorit din școala gimnazială să urmeze Facultatea de Drept. A luat această hotărâre pentru că a asociat încă de atunci mediul juridic, așa cum o face și acum, cu ideea de a lupta pentru cauze legitime.  „S-a potrivit structurii mele de luptător, pe care cred că o am din naștere, ceea ce mi-a fost ursit ca fel de a fi fiind astfel ulterior cultivat prin alegerea facultății și, mai târziu, a profesiei”, mărturisește interlocutorul ^BizLawyer. Astăzi face parte din echipa Leroy și Asociații, unde activează pe partea litigioasă, oferind consultanță și în materia dreptului imobiliar.  Este un avocat „altfel”, plăcându-i să se implice în situații atipice, pluridisciplinare, care, datorită complexității lor deosebite, nu ar putea fi „cantonate” în limitele unui unic domeniu de specializare. Chiar dacă nu neagă importanța specializării în avocatură, susține că are o viziune renascentistă asupra cunoașterii, astfel încât face tot posibilul să rămână un polimat și să poată păstra viziunea de ansamblu asupra unor spețe sofisticate, cu implicații și consecințe deosebite pentru mediul de afaceri.

Mihnea Orjan este foarte implicat și în apărarea drepturilor și libertăților breslei din care face parte. În prezent, susține demersurile Decanului Baroului București de apărare a intereselor Baroului București și, deopotrivă, ale avocaturii, sens în care contribuie cu opinii tehnice și redactează acte de procedură specifice de fiecare dată când îi sunt solicitate. „Ceea ce consider că aduce un însemnat plus de valoare muncii mele de zi cu zi este îmbinarea avocaturii cu activitatea de cercetare, eu fiind în cel de-al treilea an al unei cercetări doctorale care are ca obiect dimensiunile juridică, economică și etică ale dreptului de proprietate privată în România. Astfel, am „transplantat” elemente ce țin de metodologia cercetării în activitatea mea de avocat, după cum am selectat elemente din propria cazuistică pentru a susține dimensiunea aplicată a cercetării mele. Aceste două laturi ale vieții au devenit indisolubil legate și mă bucur să văd că ele au ajuns a se consolida și a se susține reciproc”, subliniază avocatul.


Mihnea este absolvent al Colegiului Tehnic „Ioan Ciordaș” din Beiuș, profilul real, specializarea matematică-informatică, pe care l-a absolvit, în anul 2015, ca șef de promoție, cu media generală a celor patru ani de studiu 10.

Odată încheiată această etapă, tânărul a optat pentru Drept, alegând să studieze la București. Nu a resimțit trecerea de la statutul de elev la cel de student ca pe ceva brusc, dat fiind că încă din primul semestru de facultate a continuat să facă ceea ce făcuse și în liceu și chiar înaintea liceului: să învețe, să se străduiască să înțeleagă materia într-un mod logic, matematic, algoritmic, să contribuie la bunul mers al colectivității de colegi, să dezvolte relații de prietenie și de colegialitate cu cei din jurul său. „Eu am fost, atât în școala gimnazială, cât și în liceu, olimpic la mai multe discipline, astfel încât am intrat în învățământul universitar deja familiarizat cu niște elemente indispensabile unei vieți de student desfășurate cu folos, precum dragostea de carte și de cunoaștere, rigoarea, atenția, seriozitatea, puterea de muncă, spiritul competiției loiale și, deopotrivă, al colaborării, respectul și prețuirea față de dascăli, moralitatea și decența și, bineînțeles, altele la rândul lor de o importanță aparte (tind să cred că spiritul autodidact ar fi fost primul care ar fi trebuit enumerat, întrucât eu am credința că acesta ne ajută să facem saltul de la un student sau profesionist foarte bun la unul excepțional, fiind o condiție necesară, chiar dacă nu și suficientă, acestui scop)”, menționează interlocutorul ^BizLawyer.

Odată ce a început cursurile Facultății de Drept din cadrul Universității din București, admite că a existat mai degrabă șocul schimbării mediului de viață. „Un lucru absolut natural în momentul în care m-am mutat dintr-o localitate retrasă cu câteva mii de locuitori – veritabilul „oraș patriarhal”, ca să fac trimitere la titlul unei opere beletristice – în „furnicarul uman” pe care l-am perceput și încă-l percep a fi Bucureștiul. Mai târziu, destinul a făcut să rămân aici după susținerea examenului de licență, dar recunosc că încă încerc să mă adaptez „noului mediu de viață”, care nu încetează nici astăzi a mă surprinde”, mai spune avocatul.

Pe parcursul facultății a oscilat între avocatură, magistratură și o carieră în administrația publică. A analizat însă lucrurile foarte bine, a pus în oglindă plusurile și minusurile oferite de fiecare profesie în parte și, la final, a optat să se îndrepte pe drumul pe care se află în prezent. „În ceea ce privește magistratura, am înțeles că gradul de încărcare al instanțelor și al parchetelor fiind ca regulă ridicat, ar fi probabil să ajung în situația de a nu putea să acord fiecărei motivări sau ordonanțe timpul necesar spre a o redacta în amănunțimea în care eu mi-aș fi dorit, după cum nici nu aș fi putut trata fiecare dosar cu atenția la detalii ce mă caracterizează, eu fiind un „tipicar” - îi admir pe magistrații care, în pofida acestor condiții totuși vitrege, reușesc să facă față volumului de muncă fără a face rabat de la calitatea muncii și de la răbdarea cu care trebuie să trateze fiecare persoană aflată în fața dumnealor – aceștia sunt, pentru mine, adevărați eroi - iar, cu privire la administrația publică, am considerat că este un mediu profesional prin definiție strict ierarhizat, ceea ce nu spun că este în sine un lucru rău, dar în care creativitatea și libertatea de acțiune s-ar manifesta, foarte probabil, mai dificil decât într-o profesie liberală. Prin urmare, punând în balanță, discutând cu profesioniști din diverse domenii și, nu în ultimul rând, gândindu-mă unde aș putea fi mai util prin raportare la structura personalității mele, am ales acum cinci ani calea avocaturii”, argumentează tânărul.

---

Descoperă oportunitățile de recrutare de pe LegiTeam! GRATUIT.

---

Debutul în avocatură și l-a făcut în octombrie 2019, atunci când a început să activeze în cadrul Cabinetului Individual de Avocat dr. Dobre Cristina, loc în care a beneficiat de o formare profesională care s-a întins pe parcursul a zece luni. „În această perioadă, am fost implicat într-o varietate de litigii atât civile, cât și penale, timp în care am cunoscut de la firul ierbii problemele cu care justițiabilii români se confruntă. Chiar dacă în tot acest timp am interacționat mai puțin cu mediile de afaceri, etapa a fost una deosebit de utilă, dat fiind că atunci am luat contactul cu probleme sociale și cu drame umane dintre cele mai grave (litigii privind încredințarea minorilor, ordine de protecție, puneri sub interdicție, dosare penale care priveau fapte de o atrocitate uneori greu de imaginat). Recomand oricărui tânăr jurist, indiferent de profesia aleasă, să ia contact și cu acele realități deloc plăcute ale vieții românești, ceea ce înseamnă, în ceea ce privește tinerii avocați de business, curajul de a păși în afara ‘turnului de fildeș’ al societăților transnaționale care le sunt clienți uzuali, luând „din teren” ceea ce s-ar putea denumi ‘pulsul străzii’ ”, nuanțează avocatul.

Ulterior, și-a continuat stagiatura în cadrul societății de avocatură Schoenherr și Asociații. Aici s-a ocupat atât cu litigiile civile în sens larg, cât și cu activitatea de consultanță în domeniul dreptului imobiliar. „M-am format sub privirile a doi avocați de o certă valoare, drd. Iustin Armașu și Claudiu Stan, interacționând și cu alte figuri memorabile, dintre care trebuie să fac referire la Ionuț Sava și la dr. Magdalena Roibu. În această perioadă, am călătorit foarte mult prin țară, întrucât trebuia să mă ocup de aducerea în legalitate a numeroase construcții care aparțineau uneia dintre cele mai importante companii din România, ocazie cu care am interacționat foarte mult cu profesioniști din afara profesiilor juridice clasice (funcționari publici, primari, ingineri, arhitecți, polițiști locali etc.), cu diferite persoane fizice din toate păturile sociale și cu diverse persoane juridice. A fost o experiență deosebită, întrucât munca de teren îți conferă o anumită încredere în sine și acele abilități necesare pentru a te putea adapta fiecărui interlocutor, găsind un limbaj și un canal comun de comunicare. Ocazional, am oferit în această perioadă și consultanță în privința legislației protecției consumatorului - un domeniu de care am rămas și astăzi preocupat”, povestește interlocutorul ^BizLawyer.

La începutul anului 2022, după promovarea examenului de definitivat, Mihnea Orjan s-a alăturat echipei Leroy și Asociații, unde colaborează cu mulți avocați de o valoare remarcabilă. „Fiecare dintre aceștia merită din plin să fie menționat și lăudat. O mențiune specială fac în privința doamnei avocat dr. Nela Petrișor, fostă judecătoare în cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție și actualmente conciliator al C.S.A.L.B., de la care am învățat și învăț foarte multe lucruri despre funcționarea mecanismelor Justiției, respectiv în privința doamnei avocat Andreea Toma, care se asigură în permanență că activitatea mea de consultanță respectă standardele ridicate ale societății avocatură”, arată tânărul.

În activitatea sa de zi cu zi, având în vedere că se ocupă atât cu litigiile, cât și cu consultanța în mai multe ramuri ale Dreptului - dată fiind formațiunea sa multidisciplinară – cea mai mare parte a timpului este ocupată de studierea dosarelor și de redactarea documentației, fie că este vorba despre actele de procedură, fie despre opiniile juridice caracteristice activității de consultanță.

„În ceea ce privește cea mai mare provocare cu care se confruntă generațiile tinere de avocați, aceasta ar fi, din punctul meu de vedere, greutatea de a găsi avocați cu experiență de viață și versați profesional care să aibă și pregătirea, și timpul, și răbdarea, și tactul de trebuință spre a oferi constant îndrumări. Fără îndoială, prima etapă a vieții profesionale este una marcată de întrebări, de curiozitate, de incertitudini și, uneori, chiar de blocaje, astfel încât ideal ar fi să existe pentru fiecare tânăr avocat acel confrate sau acei confrați cu mai multă experiență la care să găsească un sfat bun în orice împrejurare în care simte nevoia de a se povățui cu cineva. Cu toate acestea, sunt tot mai rari cei care au atât calitățile necesare unei bune călăuze, cât și disponiblitatea de a-și asuma acest rol față de cel aflat la începuturile profesiei”, mai spune avocatul.

Învață de la fiecare persoană pe care o întâlnește

Alegerile sale legate de echipele din care să facă parte au plecat, în primul rând, de la dorința de a activa într-un mediu de lucru populat cu oameni integri, respectuoși, calmi și bine pregătiți, spune avocatul. „Deși pot lucra, dacă este necesar, cu marea majoritate a tipologiilor umane, prefer oricând colaboratori cu trăsăturile tocmai enumerate. Am regăsit un colectiv format din avocați care aveau și care au aceste calități pe care eu le apreciez în cadrul Leroy și Asociații, astfel încât m-am alăturat acestui colectiv, mi-am confirmat în timp faptul că primele impresii reflectă realitatea și am decis să rămân în cadrul acestuia, deși am avut în ultimul an câteva oferte deloc neglijabile din partea unor societăți de avocatură concurente de prestigiu internațional. Ceea ce apreciez în mod deosebit la colectivul Leroy și Asociații este că a înțeles încă de la bun început faptul că viața mea în acești ani trebuie să se contureze și în jurul activității mele de cercetare, ceea ce implică anumite înlesniri de timp de care am beneficiat, astfel încât am putut avansa cercetarea pe care am început-o și căreia îi dedic timp și energie.

De asemenea, fiind o societate de avocați de dimensiune medie, Leroy și Asociații îmbină într-o mare măsură avantajele profesării într-un cabinet cu cele ale unei societăți de mari dimensiuni, preluând de la fiecare anumite aspecte pozitive și reușind să găsească o zonă a echilibrului. Astfel, am acces la o cazustică diversă, constantă și provocatoare sub aspect intelectual, fără a trece, însă, prin toate constrângerile – unele dintre ele, din punctul meu de vedere, străine de spiritul liberal al avocaturii – pe care le-aș întâlni în majoritatea societăților de avocatură dintre cele „mari”. Desigur, odată ce m-am alăturat acestei colectivității, intenția mea este de a menține o conlucrare de lungă durată, ceea ce voi și face cât timp eforturile mele vor fi corect recunoscute, eu fiind, prin structura mea, un partener de cursă lungă și un om pe care colaboratorii se pot baza odată ce am pornit împreună un demers”, opinează avocatul.

Este de părere că de la fiecare om pe care îl întâlnim avem câte ceva de învățat, de la unii până și numai cum nu ar trebui să procedăm, la rândul nostru, într-o anume împrejurare. Prin urmare, a căutat să preia ceea ce era bun de la fiecare coleg cu care a colaborat, fie constant, fie și numai tangential. La fel s-a inspirat și de la magistrații, notarii publici, grefierii, polițiștii și experții judiciari cu care s-a intersectat. „La fel, am încercat să învăț de la fiecare autor de specialitate citit (chiar dacă nu l-am întâlnit în persoană), din fiecare hotărâre judecătorească citită, din fiecare ordonanță sau act administrativ avute în față. De oriunde am putut să preiau ceva, fie că era vorba despre un principiu de a profesa, fie despre o atitudine, fie de un raționament juridic sau până și de un element stilistic al redactării, am preluat, am gândit și mi-am însușit acel ceva, odată cu trecerea „achiziției” prin filtrul propriu. Cred în ideea de mentorat și în importanța lui în profesie, departe de mine gândul să pun o latură fundamentală a tradiției breslei noastre sub semnul întrebării. Totuși, eu cred în această accepție puțin mai atipică și mai elaborată a conceptului, în care discipolul este un autodidact care culege ceea ce este de cules de la toți cei pe care îi întâlnește pe cărările devenirii profesionale”, completează avocatul.

În urmă cu puțin timp, Mihnea Orjan a primit Premiul de Excelență „Sarmiza Bilcescu-Alimănișteanu” din partea Decanului Baroului București.

Tânărul afirmă că, pentru el, acest premiu reprezintă, în primul rând, un mesaj transmis de către Decanul Baroului București avocat lector universitar doctor Aurel Ciobanu, întregului corp profesional al Baroului, prin care a fost încurajată implicarea avocaților în problemele cu care profesia se confruntă. Totodată, indică „păstrarea arzândă a unei torțe care să lumineze drumul fiecărui avocat spre ceea ce ar trebui și ar putea să reprezinte excelența profesională”.

De asemenea, este un mesaj că avocații pot ajunge unde se cuvine să fie, atât la nivel individual, cât și ca Barou și ca breaslă. „Și că trebuie să urcăm pe cât se poate de sus, ceea ce desigur că va implica eforturi, oboseală, chiar sacrificii și tot felul de privațiuni și, nu în ultimul rând, un amestec între idealism și pragmatism nu întotdeauna ușor de regăsit. Deci, din punctul meu de vedere, premiul instituit în acest an are semnificația unui îndemn care trebuie corect citit printre rânduri și care se adresează nu numai laureaților săi, ci fiecăruia dintre membrii Baroului București”, punctează interlocutorul ^BizLawyer.

Meritele pentru care i-a fost decernat premiul sunt legate de eforturile depuse pentru îmbunătățirea normelor procedurale ce reglementează cheltuielile de judecată, redactarea unor puncte de vedere (Amicus Curiae) pe care Baroul București le-a transmis Curții Constituționale a României în diverse cauze care priveau normele incidente activității profesionale a avocaților, respectiv oferirea către Decanul Baroului București a unor puncte de vedere privind apărarea secretului profesional al avocaților în contextul aplicării legislației naționale privind prevenirea spălării banilor și a finanțării terorismului.

„Față de faptul că premiul poartă numele memorabilei doamne Sarmiza Bilcescu-Alimănișteanu, prima femeie din Europa care și-a câștigat atât calitatea de avocat, cât și titlul de doctor în Drept, cel puțin alte două semnificații se alătură celei deja evocate: prima, că profesia noastră își deschide porțile tuturor celor care îi simt chemarea și care sunt pregătiți pentru ea, fără nicio discriminare, iar a doua, că o carieră solidă în avocatură poate și chiar ar trebui armonios împletită cu activitatea de cercetare și, la o scară mai mare, cu un mod de viață căruia învățarea continuă și serioasă, chiar asiduă, nu îi este deloc străină. Generozitatea profesiei de a ne primi, indiferent cine suntem și de unde am plecat, alături de setea noastră perpetuă de a cunoaște, împletite cu dorința de a face tot posibilul atunci când îmbrăcăm roba: toate acestea pot aduce merite, iar meritele aduc recunoaștere – iată o descriere alegorică a semnificației acestui premiu și, cred cu tărie, a mesajului transmis de domnul decan”, apreciază avocatul.

Mihnea Orjan atrage atenția că, dacă s-ar discuta despre problemele cu care se confruntă în momentul de față avocatura, fie în lume, fie numai în România, discuția ar fi, fără nicio îndoială, foarte lungă. „Sigur, pot face o trecere în revistă a dificultăților pe care întreaga comunitate profesională le cunoaște și le recunoaște, cum ar fi înăsprirea fiscalității profesiei (care este, cel puțin din punctul meu de vedere, un veritabil obstacol în calea accesului justițiabililor la apărători – fiind o legitate economică suportarea creșterii costului unui serviciu, în cele din urmă, de către beneficiarul său final), generalizarea practicii cenzurării onorariilor avocațiale de către instanțele judecătorești (situație care s-ar putea ameliora dacă în viitorul apropiat un anumit proiect de lege va supraviețui controlului aprioric al Curții Constituționale) ori dificultatea anumitor barouri de a-și reîntineri efectivele prin atragerea de avocați stagiari și prin convingerea avocaților definitivi a se stabili sau a se reloca în circumscripțiile barourilor respective. În egală măsură, se resimte o nevoie de confraternitate, de solidaritate și de respect în interiorul profesiei ce nu este încă pe deplin acoperită”, este de părere interlocutorul ^BizLawyer.

De altfel, complexitatea situațiilor cu care se confruntă profesioniștii din acest domeniu denotă că soluțiile individuale nu pot fi eficiente pe termen mediu și lung, răspunsul neputând fi decât gestionarea colectivă și instituționalizată a problematicii apărării avocaților. „Mai precis, eu sunt de părere că Uniunea Națională a Barourilor din România și barourile trebuie să se implice activ în această problemă, oferind mai mult sprijin și o mai consistentă îndrumare de specialitate tuturor avocaților care se află în fața unor riscuri reale și determinate de îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. Mai mult, U.N.B.R. și barourile trebuie să identifice amenințările și pericolele recurente și să facă apel la toate instrumentele conferite lor de lege pentru a sensibiliza și responsabiliza autoritățile competente pe linia combaterii amenințărilor și a pericolelor descoperite. Ar trebui să se țină mai mult cont că o problemă aparent individuală a unui avocat, apărută într-un context dat, ar putea „iradia”, devenind o problemă a imaginii avocaturii în societate și chiar, in extremis, un semn de întrebare asupra funcționării unor mecanisme specifice unui stat democratic. Astfel, o atare situație ar trebui tratată de către organele profesiei cu toată seriozitatea și gravitatea cuvenite. În acest scop, am convingerea că în cadrul U.N.B.R. și al barourilor ar trebui angajați specialiști care să se ocupe zi de zi cu cercetarea sesizărilor avocaților care se consideră persecutați în legătură cu îndeplinirea propriilor atribuții și care să mențină o legătură permanentă și oficială cu reprezentanții abilitați ai entităților care au competențe legale în ceea ce privește prevenirea, împiedicarea și sancționarea abuzurilor la care confrații noștri ar putea fi supuși. Similar, specialiști anume selectați ar trebui să țină sub observație proiectele legislative și practicile instituționale relevante pentru profesie, redactând memorii, propuneri, note de protest, adrese sau, după caz, comunicări oficiale, de fiecare dată când este cazul. S-a dovedit în ultimii ani – și nu numai o singură dată – că a reacționa post factum este mult mai puțin eficient decât a lua măsuri (desigur, în limitele permise de lege) înainte de momentul transformării unui risc într-un fapt consumat”, detaliază avocatul.

Mihnea Orjan a ales să se implice în susținerea cauzelor profesiei deoarece consideră că ne aflăm într-o etapă de evoluție a societății și, implicit, a profesiei în care soluțiile marilor probleme ar trebui să fie colective, iar, pentru a găsi soluții colective marilor cauze ale numeroaselor probleme individuale, ar fi nevoie ca fiecare să contribuie când, unde și cum poate mai bine.

„Stând pe margine și sperând că problema va fi „pasată” sau „rostogolită” altora nu facem decât, în definitiv, să îmbrățișăm o postură de victime, adică una prin esența ei totalmente incompatibilă cu onoarea de a fi avocat.
Dacă stau să mă gândesc mai bine, nu pot spune că realmente „am ales” implicarea, dat fiind că, din punctul meu de vedere, implicarea la care vă referiți este o îndatorire morală și, în particular, deontologică, iar nu o simplă opțiune: dacă am jurat să apăr drepturile, libertățile și interesele legitime ale persoanelor, iar pentru a putea apăra toate acestea este nevoie ca, într-o primă fază, să iau apărarea profesiei mele și, inevitabil, să mă apăr pe mine însumi, implicarea despre care faceți vorbire nu vine decât ca o condiție pentru a-mi duce la îndeplinire îndatorirea fundamentală la care m-am angajat odată cu rostirea jurământului. La urma urmelor, cum să ne așteptăm să îl apere pe altul cineva care ar refuza a se apăra pe sine, rămânând pasiv în fața a tot felul de piedici și obstacole?
M-aș bucura enorm ca și alți colegi să facă fiecare câte un mic pas în direcția în care eu deja am pășit: puși unul lângă altul, câteva sute sau chiar mii de „pași mici” ne pot duce, în timp, mult mai departe decât astăzi poate anticipăm. Ar fi bine, cred eu, să tratăm problemele colective cu o seriozitate cât mai apropiată de cea cu care ne tratăm propriile dificultăți”, precizează avocatul.

Mihnea nu face o disociere a principiilor după care se ghidează în viața de zi cu zi și valorile după care se ghidează în carieră. „Sunt și rămân avocat în fiecare moment al vieții mele, după cum sunt și rămân același om în fiecare clipă în care practic avocatura. Urmez câteva linii directoare ale existenței de la care fac tot posibilul să nu mă abat, indiferent de conjunctură, acestea fiind credința în Dumnezeu și, firește, în justiția Lui divină, bunătatea față de fiecare om întâlnit, setea de adevăr și de dreptate, onoarea, seriozitatea, respectul și tenacitatea, punerea de suflet în tot ceea ce fac, spiritul de sacrificiu pentru idealurile în care, ca un idealist ce sunt, cred cu toată tăria, învățarea permanentă și patriotismul. A crede într-o Justiție perfectă, aflată deasupra imperfectei justiții omenești, a avea verticalitate și a te bucura de o bună pregătire sunt lucrurile care îți dau curajul ca în oricare situație cu care profesia te confruntă să poți înainta cu suficient aplomb și, indiferent ce tentații apar pe parcurs, să nu te abați de la misiunea ta și să nu îi dezamăgești pe cei ce ți-au acordat încrederea lor (adică, în termenii mei, forma cea mai înaltă a respectului dintre oameni)”, declară interlocutorul ^BizLawyer.

Faptul că-și iubește profesia și că a ales drumul care i se potrivește cel mai bine în carieră răzbate și din dificultatea de a nominaliza cel mai fericit moment de împlinire profesională. În fiecare clipă a simțit că a putut face în profesie ceea ce binele impunea a se face, astfel că a fost, dacă nu „fericit”, cel puțin mulțumit și împăcat cu el însuși.

De altfel, nu vede drumul profesiei ca fiind o jubilație perpetuă și nici măcar ca pe o colecție de jubilații, ci, mai degrabă, ca pe un drum anevoios pe care, atunci când ai un moment de răgaz, îl privești în urmă, știind că el trebuie continuat, dar cu liniștea sufletească a conștiinței faptului că l-ai parcurs până la acel moment dat cu prețuire față de tine însuți și de regulile tale de viață, de munca ta și de cei din jur. „Fiecare zi în care ai profesat conform propriului crez profesional, în care nu ai făcut ceva care să te rușineze atunci când privești în oglindă și la finele căreia, cum s-ar putea spune, poți pune capul pe pernă liniștit este, în definitiv, o zi fericită...”, transmite avocatul.

Plecând de la aceste credințe ale sale, tânărul subliniază faptul că va continua să-și păstreze integritatea, să își mențină probitatea și onoarea, să își sporească buna reputație, să cerceteze și să învețe, ca să știe cum poate face cât mai bine ceea ce are și va avea de făcut.

„Misiunea este pentru mine clară: să devin cel mai bun în ceea ce fac. Nu este o aroganță, este doar o înțelegere a faptului că trebuie să țintești spre Lună ca să ai șansa de a atinge o stea. Mai mult, odată ce am ales această cale a dedicării față de interesele comune ale avocaților, eu nu pot renunța pur și simplu la ea, întrucât ar fi un semn de egoism și chiar de lașitate să o fac, atât timp cât deja sunt atâția oameni care apreciază ceea ce am început și care își pun anumite speranțe în mine. Eu nu vreau să dezamăgesc asemenea speranțe și, în primul rând, nu vreau să mă dezamăgesc pe mine însumi, motiv pentru care, în câteva cuvinte, spun că plănuiesc să fac ceea ce am făcut și până acum: să lupt pentru ceea ce cred și pentru cei care mă cheamă să îi apăr”, încheie Mihnea Orjan.

                                                         Citește și

→   De vorbă cu Corina Oana Mazilu, admisă în primii zece la Facultatea de Drept a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, acum avocat stagiar: ”Ceea ce mă fascinează cu privire la această profesie este că, prin ajutorul oferit oamenilor, ajungi să te descoperi și să te redescoperi pe tine însuți”




→   Cariere în Drept | De vorbă cu Mihaela Scorpan, româncă de peste Prut care a studiat Dreptul la Iași, fiind printre cei mai buni studenți ai generației sale, cu media finală 9.67





→   Andrea Roxana Chihaia, printre cei mai buni zece absolvenți ai generației sale, acum stagiară, a intrat în profesie cu emoție și entuziasm. Ea spune că performanța nu se întreține singură, ci trebuie susținută




→   Cum a perceput Vasile Țurcan, român din Basarabia, învățământul juridic românesc pe care l-a absolvit cu 9,85 și care au fost primele impresii după





→ Cariere în Drept | Povestea Andreei Ungureanu, absolventă a Facultății de Drept din Iași, care a ales magistratura, după un program de master în Științe Penale, dorindu-și să activeze ca procuror