INTERVIU | Dragoş Anastasiu (AHK România): Jumătate din mediul de afaceri este afectat de pandemie şi abia acum începe greul

Jumătate din mediul de afaceri este afectat de pandemie şi sute de oameni şi-au pierdut joburile, însă ce este mai greu de acum încolo va veni, pentru că se apropie scadenţele la plata unor impozite şi rate la bănci, a declarat Dragoş Anastasiu, preşedintele Camerei de Comerţ Româno-Germane (AHK România) şi membru al Coaliţiei pentru Dezvoltarea României, într-un interviu pentru AGERPRES.

El a arătat că 25 octombrie este data plăţii unor taxe, iar, de la 1 ianuarie, vor deveni scadente ratele la bănci şi leasing, ceea ce va lovi puternic sectoarele unde activităţile au început din nou să se închidă.

În aceste condiţii, Guvernul trebuie să vină de urgenţă cu noi măsuri de salvare a economiei, susţine şeful AHK România, măsuri pe care le-a detaliat în interviu. Dacă ar fi premierul României, Anastasiu spune că s-ar înconjura de o echipă de oameni veniţi din mediul de afaceri, care să ajute şi la implementarea deciziilor, nu doar la luarea lor. O ţară se conduce precum o companie, afirmă antreprenorul.

De asemenea, în opinia sa, autorităţile trebuie să investească în promovarea imaginii României în afara graniţelor şi să facă un PR profesionist, pentru că ţara noastră este privită acum mult mai rău decât este în realitate.

Anastasiu a mai arătat, în interviu, ce notă ar da actualului Executiv şi ce răspuns ar avea dacă i s-ar oferi o funcţie în Guvern.

AGERPRES: Care sunt cele mai mari probleme pe care le are acum mediul de afaceri?

Dragoş Anastasiu: E greu să prioritizezi. Sunt o sumedenie de probleme cu care ne confruntăm acum, doar că suntem obişnuiţi, asta e partea bună a antreprenoriatului din România. Noi avem o criză permanentă: criză de comunicare, de decizii şi aşa mai departe. Cumva suntem obişnuiţi şi căliţi în lupte şi atunci per total sper că o să ne fie bine.

Problema de bază în momentul de faţă este lipsa de predictibilitate. Pentru că nu ştii ce se întâmplă mâine, ce se întâmplă peste o săptămână, suntem aşa într-o criză combinată, criză de ofertă, cu criză de cerere, de încredere, de transport, financiară, medicală. Şi astfel de combinaţie nu a mai existat practic în această formulă. Lucrurile par că acum sunt mai complicate decât acum zece ani, la criza anterioară.

Pe de altă parte, sigur, în diverse zone, pentru că nu putem generaliza... În orice criză unora le merge foarte bine, unora le merge bine, unora le merge rău şi unora le merge foarte rău. Aşa suntem şi noi. Una e să discutăm despre retail, despre sănătate sau despre curierat, alta e să discutăm despre restaurante. Dar, per total, asta îi afectează pe toţi: lipsa de predictibilitate şi imposibilitatea de a planifica cât de cât riguros viitorul.

Aproximativ cât la sută din mediul de afaceri este afectat?

Va trebui să aşteptăm totuşi nişte cifre care să înceapă să devină relevante, pentru că problemele noastre vin de prin luna martie, unele poate chiar dinainte, deci este o perioadă relativ scurtă ca să vedem cifre relevante. Dar eu cred că 40-50% din mediul de afaceri este afectat şi nu este încă afectat atât de rău precum o să fie din ianuarie. Sau din octombrie.

Data de 25 octombrie este primul "milestone", să zic aşa, pentru a vedea cine mai rezistă: se plătesc impozitele, teoretic, din spate. Acum sunt semnale că vor fi rostogolite din spate, să vedem. Al doilea "milestone" va fi la 1 ianuarie, când vor începe să devină scadente ratele amânate la bănci, la leasinguri şi aşa mai departe. Pentru cei care funcţionează oarecum normal va fi ok, dar pentru cei care astăzi nu mai au venituri, pentru că sunt închişi sau afectaţi, de exemplu restaurante, hoteluri, evenimente, teatre, sport şi aşa mai departe, pentru ei va fi dramatic.

Dar aş putea spune că 40-50% din mediul de afaceri este afectat. La fel cum sute de mii de oameni şi-au pierdut contractele de muncă. Deci şi angajaţii sunt afectaţi, nu doar angajatorii. Repet, vom vedea ce se va întâmpla din ianuarie şi dacă statul nu intervine în mod decisiv, va fi destul de rău.

Ce anume trebuie să facă statul?

Statul trebuie să fie partener cu mediul de afaceri. În sensul că, dacă noi lună de lună plătim la stat impozite de tot felul, taxe, în momentul în care este greu, şi statul ar trebui, aşa cum fac şi antreprenorii - aduc bani de acasă etc - statul ar trebui să facă cel puţin acelaşi lucru.

Faptul că s-au închis foarte multe lucruri, două luni, două luni şi jumătate, altele pe termen mai lung, vezi restaurante, hoteluri, transportatori, evenimente, teatre, sport, nu a fost vina antreprenorilor, ci a statului român. Ok, nu şi-a dorit, am înţeles, dar tot cel care a dat cu ciocanul în masă a fost statul. Şi atunci trebuie să îşi asume consecinţele. Eu când fac ceva, îmi place, nu îmi place, trebuie să îmi asum şi ce urmează.

Cred că statul trebuie să vină cu bani concreţi şi nu cu garanţii, nu cu împrumuturi, nu numai cu bani europeni, trebuie să vină cu bani româneşti, de la bugetul statului. Suntem în discuţii cu ei pe diverse zone, de exemplu HoReCa, hoteluri, agenţii de turism şi va trebui să se întâmple acest lucru. Mi-e teamă însă că anul acesta va fi greu până la imposibil.

Mai concret, ce aşteptaţi? O reducere de taxe?

În secunda în care statul vine şi îţi taie veniturile, statul trebuie să le compenseze. Dacă, de exemplu, cifra de afaceri de anul acesta este cu 40% mai mică decât cea de anul trecut, statul ar trebui să vină cu un procent. Sigur, dacă n-ai venituri, ai economisit şi ceva din cheltuieli, dar niciodată nu merg unu la unu. Şi atunci, dacă ai cu un milion de euro mai puţin venituri, 20% ar trebui să-ţi dea statul român, pentru ca tu să nu intri pe pierderi. Să vină cu granturi, cu sume, cum au făcut alte state: Irlanda, Norvegia, Germania, Austria. Sigur, au alte posibilităţi. Dar şi statul român trebuie să vină şi să compenseze diferenţa de cifră de afaceri pe care el a generat-o. Chiar dacă nu şi-a dorit, ci a fost o pandemie, dar asta este.

Pe de altă parte, se pot face multe alte chestiuni. Vine pe 25 octombrie scadenţa pentru plata impozitelor. Sunt zone cu venituri aproape zero, HoReCa, hotelărie, transportatori, rent-a-car, plus toţi furnizorii lor. Ar trebui să nu trebuiască să plătească impozite. Acum ele se rostogolesc, pentru că nu au fost anulate, ci rostogolite. E o variantă să le mai rostogoleşti o dată. Pe de altă parte, ele se tot acumulează şi în momentul în care va trebui să plăteşti vei fi sufocat. Prin urmare, probabil să singura soluţie este anularea acestor impozite.

În zona HoReCa s-a anulat pentru o perioadă impozitul specific. Vezi, Doamne, mare ajutor! Păi impozitul specific este unul care se plăteşte indiferent de profit. Dar dacă am fi fost toţi pe impozit pe profit, profitul ar fi fost zero, oricum nu am fi plătit acel impozit.

Deci pe aici suntem, se pot rostogoli nişte datorii, se pot anula nişte datorii, nişte impozite locale, se pot relaxa nişte măsuri de genul Kurzarbeit, în loc să fie flexibilizare 50% să fie 80%, 90%. Asta iar pe bani europeni.

Dacă aţi fi premierul României, care ar fi primele decizii pe care le-aţi lua mâine dimineaţă când ajungeţi la birou?

E complicat, pentru că sunt decizii pe termen scurt, mediu şi lung. Cred că primul lucru pe care aş încerca să îl fac e să am lângă mine permanent oameni de la firul ierbii, implicaţi în decizii şi în implementare. Noi avem un dialog foarte bun cu Guvernul, în sensul în care ne vedem des, vorbim mult, dar problema e după aceea, mai jos, la implementare.

Vă ascultă?

De ascultat, cu siguranţă ascultă, întrebarea este cât din ce ascultă se şi poate implementa, pentru că au aparatele proprii cu care trebuie să lucreze, care nu sunt întotdeauna performante, care au mentalitatea de a spune "nu se poate", orice vrem mai întâi "nu se poate". Este o chestiune de "mind set" în primul rând şi de capabilităţi de profesionalism în al doilea rând. Şi atunci aş încerca să mă ajut cu externalizaţi, ca să spun aşa, încercând să evit orice conflict de interese, dar să aduc din afară oameni care să stea lângă mine, să stea lângă oamenii mei, în măsura în care doresc şi pot să se implice, din mediul de afaceri.

Cred că asta ar fi principala chestiune şi cumva de ajustare de "mind set", pentru că vine un "mind set" din zona privată, antreprenorială şi a abilităţilor de a implementa proiecte. Ar fi un Consiliu Consultativ permanent, cu care practic să mă întâlnesc în fiecare zi două ore.

În acest moment nu există aşa ceva?

Ba da, există Coaliţia pentru Dezvoltarea României, ne vedem o dată pe lună cu primul-ministru. Încă o dată, există dialog, vorbim, ne sunăm, dar problema este la implementare. De la "hai să facem asta", până la implementare, câteodată nu se face nimic şi câteodată durează foarte mult timp.

Suntem în grupuri de dialog, dar nu suntem în grupuri de lucru, efectiv de lucru, cu picioarele în ligheanul cu apă rece, împreună, să începem să scriem. Şi, de foarte multe lucruri, când se implementează ceva la nivel legislativ, fac ei cumva în laboratoarele lor şi ne prezintă şi nouă după ce şi-au terminat prăjitura, ca să zic aşa. Să schimbi acea prăjitură e dificil şi din punct de vedere mental, şi din punct de vedere psihologic, şi din punct de vedere faptic şi al timpului.

Şi atunci, ce tot încercăm noi, dar nu de multe ori cu succes, este să fim de la început în bucătărie, când începem să punem ingredientele şi să coacem prăjitura, să fim şi noi cu ingredientele noastre, nu ca să deranjăm, ci ca să ajutăm. Asta nu se întâmplă. Trebuie să mâncăm cu toţii şi să înghiţim ce am produs împreună. Bine, rău, dar l-am produs împreună.

Acum sunt laboratoarele care lucrează cum reuşesc ele, mai bine, mai rău, în funcţie de instituţie şi de şef, după care mai punem noi două mirodenii şi gata, la mâncat! Cred că asta este principala chestiune pe care aş implementa-o, dacă aş avea ceva de spus şi de făcut.

Doar că de ani de zile există această reticenţă la mediul de afaceri, "ce mai vor şi ăştia, întotdeauna vor, cer, sunt aroganţi, vor numai pentru ei" şi în general deranjează mediul public. Aici oamenii nu se simt bine împreună cu antreprenorii. Iar acest lucru este obligatoriu să se schimbe. Dar este un proces de câştigare de încredere într-o ţară în care nivelul general de încredere este extrem de scăzut.

Prima întrebare este "ce naiba vrea şi ăsta de la mine?". De departe este prima întrebare. "Nu poate să fie de bună credinţă, el vrea pentru el, să câştige el ceva".

Este adevărat că un antreprenor se plânge tot timpul?

Un antreprenor se plânge în sinea lui că vrea mereu mai mult. Dar nu se plânge în sensul de pesimism şi nici în sensul în care să ne plângem de milă că nu avem şanse. Antreprenorii în permanenţă caută soluţii, sunt de regulă mereu nemulţumiţi şi în căutarea progresului. Dar nu suntem de-ăia de ne plângem de milă, că dacă am fi aşa, eram de mult "pa, la revedere!".

Spuneţi-mi cum este privită România din afară?

E privită cu bunăvoinţă, e văzută mult mai rău decât este în realitate.

De ce?

Pentru că aceasta a fost imaginea pe care am reuşit să ne-o facem timp de 30 de ani de când suntem în democraţie. Începând cu uciderea cuplului Ceauşescu în ziua de Crăciun, continuând cu mineriadele, cu valul de azilanţi, cu mâncatul lebedelor din Austria, cu spargerile băncilor, cu faptul că suntem buni hackeri şi poate terminând cu nenumăraţii cerşetori din toată Europa, cel puţin, probabil din toată lumea, toate acestea au fost cărămizi care au contribuit la o anumită imagine.

Trebuia să se vină, pe partea cealaltă, cu părţile bune ale noastre. De la frumuseţile naturale şi potenţialul turistic, la potenţialul uman şi aşa mai departe. Am avut şi părţi bune. Cinci milioane de diasporeni care au dovedit străinilor că se pot baza pe această forţă de muncă, este o parte foarte bună. O nenorocire pentru România că au plecat, dar o parte foarte bună pentru imaginea României şi pentru economia României, că au trimis bani acasă mai mult decât orice alt investitor, ca naţie. Românii din afară au investit mai mult decât a investit Germania, care este cel mai mare investitor în România.

Per total, nu am ştiut să facem PR în aşa fel încât să ne poziţionăm măcar acolo unde suntem, başca deasupra, iar asta trebuie schimbat. I-am spus de mai multe ori, şi prin CDR (Coaliţia pentru Dezvoltarea României - n.r.) şi personal, atât preşedintelui Iohannis, cât şi premierului Orban, că imaginea României este un element esenţial în cum ne va merge în următorii zece ani.

Şi mai ales în contextul în care vin mulţi bani europeni şi am putea face cu ei suficient de multe. Avem nevoie de investiţii noi, de exporturi, de turism şi pentru toate astea trebuie să lucrăm la imaginea României. Şi nu este complicat, pentru că noi suntem mai buni decât imaginea noastră.

Ce ar trebui să scoatem în faţă?

Haideţi să ne legăm de turism, că e cel mai la îndemână. Ar trebui să alocăm nişte bani, un buget şi o instituţie, o entitate, care să facă acest lucru cu bine. Timp de 30 de ani, am avut acest lucru în mâna statului. Rezultatele apreciaţi-le dumneavoastră şi oricine altcineva. Eu le apreciez ca fiind eforturi lăudabile, care nu şi-au atins nici pe departe potenţialul pe care îl au în spate.

Atunci ce trebuie făcut? Un parteneriat public-privat, să punem privaţii la masă, împreună cu cei de la stat, pentru ca împreună să creeze o entitate, Organizaţia Română de Turism o numim noi, care să gestioneze cu foarte bun management un fond, un buget de promovare şi PR al României. De unde să vină banii respectivi? De exemplu din toate taxele hoteliere pe care străinii şi românii le plătesc la hoteluri, este o variantă. Deci cu 10-20 de milioane de euro această entitate să facă ce s-a făcut statul român cu mai mulţi bani.

Gândiţi-vă că am avut fonduri europene, în timpul Guvernului Boc, de 75 de milioane de euro pentru promovare, dintre care 30 de milioane sau nu ştiu exact câţi nu s-au folosi deloc, au fost daţi înapoi. Iar ceilalţi 45 au fost folosiţi nu cu foarte multă eficienţă. Şi atunci, dacă am folosi aceşti bani pentru imaginea turistică a României, deja imaginea României s-ar îmbunătăţi.

Dar, dincolo de asta, imaginea economică. Să ieşim în Germania, în Franţa, în America, să spunem "Băi, ăştia suntem noi! Aşa suntem noi!". Hai să ne prezentăm. Ce face o companie când vrea să se promoveze şi să se poziţioneze? Face PR profesionist, bagă bani în promovare şi face proiecte.

Deci o ţară trebuie condusă precum o companie?

Da, 100%. Chiar dacă România nu poate să fie asimilată 100% unei companii, principiile generale de funcţionare sunt aceleaşi. Avem oameni care lucrează pentru noi, ei trebuie evaluaţi, trebuie să fie profesionişti, să poată fi daţi afară dacă nu-şi fac treaba sau dacă fură, promovaţi şi bonusaţi dacă sunt de bună calitate, trebuie să avem bugete, să avem venituri, mai puţine cheltuieli, ceea ce facem şi noi, zi de zi, în business-urile noastre.

Dacă ar fi să comparaţi România cu un fel de mâncare, care ar fi acela?

Mămăliga.

De ce?

Mie îmi place mămăliga, dar nici nu face foarte bine la sănătate şi nici nu te satură sustenabil. Cam aşa suntem şi noi. Suntem un popor foarte mişto, sincer, suntem o ţară cu potenţial, un popor de oameni frumoşi, deştepţi şi ţi se rupe sufletul când vezi că nu ne atingem potenţialul. Asta este durerea de zi cu zi a mea şi a multor antreprenori. Avem de toate pentru toţi, aşa, o amestecătură care s-a făcut într-un fel anume şi e acolo, pe masă. Câteodată arată bine, dar nu prea face bine la sănătate.

Trebuie să facem ceva, să ne mobilizăm, iar eu sper ca pandemia asta să ne mobilizeze, pentru că am acumulat experienţă. Noi suntem tineri, 30 de ani de capitalism şi o povară care vine din spate, povara unui regim în care orice fel de iniţiativă a fost pedepsită. Şi atunci cum vrem noi, în 30 de ani, să fim un popor cu iniţiative, cum vrem noi să fim, după ce ne-au cotropit unii, alţii, un popor cu încredere? Şi dacă nu avem încredere şi iniţiative, nu putem să facem echipe şi nu putem să facem nimic.

Acest lucru se schimbă încet-încet. Suntem la prima generaţie, poate a venit a doua, de antreprenori, o generaţie de oameni cu foame personală, care am pornit neavând o casă, neavând o maşină, nevăzând în viaţa noastră Maldive. Ce am făcut noi primul şi primul lucru când am avut nişte bani? Ne-am luat o casă, o maşină, ne-am dus în Maldive. Acum putem să ne aplecăm şi asupra lucrurilor care cu adevărat contează, adică resursa umană, colaboratorii şi aşa mai departe.

Deci, ca să concluzionez: România, cu un potenţial senzaţional, este bine unde e, în sensul că trebuie să vedem de unde am pornit. Ar fi putut fi şi mai bine dacă şi clasa politică, dar şi antreprenoriatul ar fi fost next level. Am ajuns încet-încet next level şi cred că de acum e momentul nostru. Şi dacă ne zguduie puţin pandemia şi ne apropiem... nu se poate o clasă politică superperformantă peste noapte, cum nu se poate un antreprenoriat superperformant, dar credeţi-mă că s-au făcut progrese uluitoare în ultimii cinci ani. Şi în ultima perioadă şi la clasa politică. Sunt oameni noi în politică, care îi mişcă pe ceilalţi. Deci eu sunt optimist că lucrurile se pot îndrepta. Şi mămăliga e foarte bună.

Simplă sau cu brânză şi smântână?

Trebuie să îi punem brânză şi smântână, că aşa goală.... Dar vin şi brânza, şi smântâna, eu sunt convins.

Ce notă aţi da actualului Guvern?

Cu siguranţă o notă de trecere. Încă o dată, putem sta pe margine să criticăm. Dar când eşti în interior, iar eu ştiu lucruri şi în interior, lucrurile se relativează. Dacă nu ai resurse umane, financiare şi aşa mai departe, cum vrei să fii performant? Dau nota 10 la dialog. Vorbeam cu primul-ministru şi, mai în glumă, mai în serios, ne spunea: "Vorbesc cu voi mai des decât cu nevastă-mea". Şi aşa este. Şi nu numai la nivelul primului-ministru, dar şi la nivelul preşedintelui. Dau nota 10 la dialog şi acesta este primul pas.

Apoi, la bună credinţă, o notă foarte mare. La implementare, încep notele să fie ceva mai mici şi am explicat de ce: nu au resurse, nici financiare, nici umane. Dar cred că este multă bună credinţă, multă bună voinţă. Aştept cu mare nerăbdare să treacă alegerile, ca să scăpăm de o parte a ecuaţiei care ne joacă tuturor feste şi apoi, cu fondurile europene care vor veni, cu progresele făcute împreună, mă aştept să fie o perioadă de patru ani bună pentru România.

Dacă vi s-ar propune o funcţie în Guvern în următoarea perioadă ce răspuns aţi da?

Probabil că funcţiile trebuie să fie date politic. Eu nu sunt în politică. E foarte greu să combini business-ul şi funcţii de genul preşedintele Camerei de Comerţ Româno-Germane cu politica, e imposibil şi o ipocrizie să faci aşa ceva. Şi nu cred că o să-mi propună cineva ceva de genul acesta. În general, când mi s-au făcut propuneri de orice fel de natură în viaţa mea, răspunsul nu a fost niciodată "Nu" din start. Răspunsul a fost "Hai să vorbim, ce presupune acest lucru".

Dar niciodată, la niciun fel de întrebare, nici la "Hai să mergem pe lună!" nu o să spun "Nu". Nici măcar la "Hai să ne paraşutăm!", deşi am o oroare aşa de... cum ar fi să mă arunc. Nu aş spune din start "Nu". Pentru îmi aduc aminte cum am intrat în antreprenoriatul românesc acum 25 de ani şi aia a fost o paraşutare fără paraşută. Şi a ieşit bine.

Aşa că am învăţat să nu mai spun "Nu" la nimic. Dar trebuie discutat, văzut şi stabilit. Oriunde am putut să ajut, în această viaţă, am încercat să ajut şi dacă am simţit că sunt folositor şi sunt dorit, am fost prezent.