Suspendarea rambursării ratelor de credit – sprijin sau povară pentru debitori?

În Monitorul Oficial nr 285 din 06.04.2020 au fost publicate Normele de aplicare a O.U.G. nr 37/2020 privind acordarea unor facilități pentru creditele acordate de instituții de credit și instituții financiare nebancare anumitor categorii de debitori.

În linii generale, ordonanța menționată dă posibilitatea anumitor categorii debitori de a obține o suspendare a rambursării ratelor de credit, pe o durată cuprinsă între 1 și 9 luni, dar nu mai târziu de 31.12.2020.

În rândurile ce urmează, nu vom analiza procedura prin care se poate obține această suspendare, procedură ce are un caracter profund tehnic, ci ne vom concentra asupra oportunității alegerii unei asemenea opțiuni – avantaje, dezavantaje și dacă, în final, suspendarea plății ratelor de credit este o alegere bună pentru debitor.

Avantaje

• Singurul avantaj pe care l-am identificat în procedura de suspendare a rambursării ratelor de credit este că poate reprezenta, pe termen scurt, o gură de oxigen pentru debitorul care se vede confruntat cu o diminuare importantă și bruscă a veniturilor sale, punându-l la adăpost de o eventuală declanșare a scadenței anticipate și executare silită.

Dezavantaje

Cu toate acestea, Ordonanța vine la pachet cu o serie de dezavantaje, care ar trebui cântărite cu o maximă atenție de fiecare debitor care caută să inițieze procedura suspendării.

• Plătești mai mult. Creditul nu este pus pe pauză, iar la finalul perioadei de suspendare se reia în aceiași parametri. Din contră, la finalul perioadei de suspendare, dobânda datorată pe întreaga perioadă de suspendare se capitalizează la soldul creditului existent la finele acestei perioade, iar rambursarea se restructurează în funcție de acest nou capital.

Cu alte cuvinte, este ca și când debitorul ar fi împrumutat de la bancă și suma echivalentă cu valoarea dobânzii în perioada de suspendare și, ca orice sumă împrumutată de la bancă, aceasta trebuie restituită împreună cu dobânzi și comisioane. La sfârșitul perioadei de suspendare, durata de rambursare se majorează proporțional cu durata suspendării, astfel că rata creditului va crește, întrucât debitorul va plăti atât dobânda aferentă perioadei de suspendare (sumă pe care nu ar fi plătit-o în mod normal), cât și dobânzi și comisioane calculate prin raportare la această sumă.

Excepție parțială fac doar creditele ipotecare contractate de persoanele fizice, care vor plăti în plus doar dobânda aferentă perioadei de suspendare, fără perceperea de dobânzi și comisioane față de această sumă, în 60 de rate lunare egale, indiferent de durata de rambursare a creditului ipotecar.

• Presiunea financiară va crește exponențial. Întrucât în această perioadă s-au adoptat atât măsuri financiar-bugetare prin care s-a amânat plata unor taxe și impozite, dar și măsuri de natură mai degrabă civilă, prin care s-a prevăzut posibilitatea de amânare a executării obligațiilor constând, de exemplu, în plata utilităților sau chiriilor, este posibil ca scadențele tuturor acestor obligații de plată să intervină dacă nu simultan, atunci cel puțin într-un interval de timp suficient de apropiat cât să sufoce posibilitățile financiare ale debitorului. Or, la acel moment, dacă legiuitorul nu va prevedea nicio altă măsură de protecție, atunci debitorul se va vedea confruntat fie cu executări silite, fie cu deschiderea procedurilor de insolvență, după caz.

• Procedura de suspendare se inițiază în baza unei declarații pe propria răspundere. Pentru a beneficia de măsura suspendării rambursării ratelor de credit, debitorii persoane fizice trebuie să completeze o declarație pe propria răspundere prin care să arate că le-au fost afectate veniturile proprii și/sau veniturile aferente familiilor lor, direct sau indirect, de situația gravă generată de pandemia COVID-19, față de nivelul înregistrat anterior declarării stării de urgență și se află în imposibilitatea de a onora obligațiile de plată aferente creditului ca urmare a intervenției uneia/mai multora dintre următoarele cauze, fără a se limita la acestea: intrarea debitorului/membrilor familiei acestuia în șomaj tehnic ca efect al închiderii/restrângerii activității angajatorului, concedierea debitorului/membrilor familiei acestuia, reducerea salariului debitorului/membrilor familiei acestuia, plasarea debitorului în carantină instituționalizată sau izolare la domiciliu, îmbolnăvirea cu COVID-19 și altele asemenea.

Similar, debitorii persoane fizice autorizate, întreprinderi individuale, întreprinderi familiale sau care exercită profesii liberale ori profesii desfășurate în baza unor legi speciale trebuie să declare dacă activitatea a fost întreruptă total sau parțial ca efect al deciziilor emise de autoritățile publice competente potrivit legii, pe perioada stării de urgență decretate, cu următoarele urmări: restrângerea pieței de desfacere, restrângerea numărului de angajați, diminuarea numărului de furnizori etc.

În fine, toți ceilalți debitori eligibili care nu au fost enumerați anterior, trebuie să declare dacă dețin certificatul de situații de urgență emis de Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri, sau certificatul pentru situații de urgență emis de Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri prin care se constată diminuarea veniturilor sau a încasărilor sale cu minimum 25% în luna martie 2020 prin raportare la media lunilor ianuarie și februarie 2020 sau activitatea lor a fost întreruptă parțial sau total ca efect al deciziilor emise de autoritățile publice competente pe perioada stării de urgență decretate, cu următoarele urmări: restrângerea pieței de desfacere, restrângerea numărului de angajați, diminuarea numărului de furnizori etc.

În verificarea condițiilor de încadrare în criteriile de eligibilitate pentru acordarea suspendării rambursării ratelor de credit, creditorul nu poate solicita debitorului să completeze cu documente justificative cele arătate prin declarația pe propria răspundere. Astfel, în acest context, poate apărea tentația ca debitorul să declare că activitatea i-a fost afectată în sensul descris anterior, fără ca această declarație să corespundă adevărului.

Deși creditorul nu are în prezent la îndemână niciun instrument de cenzură a declarației pe propria răspundere, aceasta poate fi înaintată ulterior spre verificare organelor de cercetare penală competente, astfel că debitorul s-ar putea confrunta cu sancțiuni de natură penală, dar chiar și cu o acțiune civilă pornită de creditor pentru recuperarea prejudiciului cauzat prin suspendarea abuzivă a plății ratelor de credit.

• Creditorul ar putea refuza discreționar solicitarea de suspendare. Conform Normelor de aplicare a Ordonanței, creditorul analizează și răspunde solicitării debitorului în termen de maximum 15 zile de la data primirii sale. Ce se întâmplă, însă, dacă debitorul îndeplinește toate criteriile pentru acordarea suspendării, dar creditorul nu dă curs acestei solicitări?

Până la acest moment, nici în Norme, dar nici în Ordonanță nu se prevede o sancțiune pentru creditorul care refuză să acorde debitorului suspendarea solicitată. În acest context, debitorului nu îi rămâne decât să se adreseze instanțelor de judecată pentru a obține o hotărâre prin care să se constate intervenită suspendarea rambursării ratelor de credit, însă o asemenea cerere nu se încadrează printre cele considerate de o urgență deosebită de către Consiliul Superior al Magistraturii prin Hotărârea nr. 417 din 24 martie 2020, așa că debitorul nu ar putea beneficia în timp util de prevederile Ordonanței.

În schimb, în toată această perioadă, nimic nu îl oprește pe creditor să considere că ratele de credit devin scadente și, în lipsa achitării lor de către debitor, să declanșeze exigibilitatea anticipată a creditului și să demareze procedura de executare silită împotriva acestuia (reamintim că Decretul nr. 195/2020 privind instituirea stării de urgență nu prevede suspendarea procedurilor de executare silită).

În acest scenariu, singura posibilitate a debitorului de a se pune la adăpost de comportamentul abuziv al creditorului ar fi să formuleze o contestație la executare, împreună cu o cerere de suspendare provizorie a executării silite. Conform aceleiași hotărâri a CSM, în perioada stării de urgență se va judeca, însă, doar cererea de suspendare provizorie a executării silite, iar nu și contestația la executare. În orice caz, până când debitorul va reuși să își reglementeze situația față de creditor, măcar provizoriu, se va fi scurs o perioadă importantă de timp în care resursele sale financiare vor fi fost blocate, măcar printr-o măsură de instituire a popririi dacă nu și prin alte forme.

• Suspendarea rambursării ratelor de credit poate reprezenta o altă stavilă pusă în calea economiei. În fine, reflexul de autoconservare specific fiecărui individ în situații de criză, care împinge la scoaterea resurselor din circuitul lor economic firesc se poate dovedi o nouă stavilă pusă în fața unui aparat economic și așa confruntat cu serioase dificultăți în toate sectoarele sale fundamentale.

Pe cale de consecință, apelarea la procedura suspendării reglementată de Ordonanța de urgență nr. 37/2020 și de Normele sale de punere în aplicare ar trebui să fie atent cântărită și utilizată drept instrument pentru salvarea strict a debitorilor care se află într-o reală dificultate. Toți ceilalți debitori, are ar putea fi înclinați sau încurajați să speculeze o eventuală suspendare oportunistă, trebuie să poarte în gând că obligațiile contractuale trebuie executate în maniera în care au fost asumate, iar orice conduită contrară ar putea conduce la o înrăutățire a contextului social și economic în care ne regăsim în prezent.