Cariere în Drept | Cum a perceput Vasile Țurcan, român din Basarabia, învățământul juridic românesc pe care l-a absolvit cu 9,85 și care au fost primele impresii după: ”Raportat la obligativitatea celor doi ani de stagiu, găsirea unui coordonator este o activitate extrem de anevoioasă, dacă ai niște așteptări minime de la această colaborare: să fii plătit măcar cu minimul pe economie conform Statutului profesiei, să ai o minimă libertate și acces la clienți proprii sau să beneficiezi de o îndrumare efectivă, nu doar expusă în contract”

Vasile Țurcan este din Republica Moldova, dar a decis să studieze Dreptul în România, în cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași (UAIC).  „Alegerea în favoarea României nu a fost nicidecum una pragmatică, ci mai degrabă emoțională, întrucât mereu am simțit apartenența la valorile culturale române și identitatea noastră ca popor. Pe parcursul studiilor liceale am încercat să nu mă gândesc prea mult asupra viitorului meu, lăsând decizia pentru momentul în care voi vedea rezultatele de la Bacalaureat. În acel moment Dreptul nu a fost unica opțiune, gândindu-mă mai ales la o facultate de informatică raportat la piața muncii care este mai deschisă spre profesioniștii din acest domeniu.  Cu toate acestea, mai mult dintr-un impuls pe care nu-l pot explica nici acum, am ales totuși facultatea de Drept, o decizie pe care nu pot spune acum că o regret într-o măsură considerabilă”, mărturisește tânărul.

Între timp și-a finalizat studiile, cu media 9,85, a dat admitere în Barou și activează ca avocat, urmând în paralel un program de master. Dar până să ajungă în această etapă a traseului său, a parcurs un drum care a implicat, în primul rând, adaptarea la un alt sistem de învățământ decât cel cu care era obișnuit și confruntarea cu realitățile de pe piața muncii din țara noastră.

În dialog cu ^BizLawyer, avocatul a realizat o radiografie a sistemului educațional din domeniul juridic, scoțând în evidență plusurile și minusurile acestuia. Totodată, a reliefat problemele pe care un absolvent de Drept le poate întâmpina la intrarea în carieră.

În momentul în care și-a depus actele pentru a intra în rândul studenților de la UAIC, Vasile Țurcan nu era cetățean român, așa că i s-a aplicat o procedură specială de admitere, ca român de pretutindeni. Pentru acest segment de candidați, instituția ieșeană a alocat un număr limitat de locuri, făcând selecția pe baza rezultatelor de la Bacalaureat.

„Facultatea de Drept este destul de populară în rândul tinerilor, deci selecția a fost una destul de grea, media pe care am avut-o la examenul de absolvire a liceului a fost de 9,25. Cu toate acestea, în Republica Moldova examenul de Bacalaureat este structurat în mod diferit. Există doar patru probe scrise la: limba și literatura română, limba străină (engleza în cazul meu), istoria (la profil umanist) și disciplina la alegere (matematica în cazul meu), fiecare fiind notată conform unui punctaj cu note de la 1 la 10, doar numere întregi. În acord cu structura examenului, o medie mai mare sau egală cu 9 este destul de rară, în anul 2018 au avut un astfel de rezultat doar 436 din 18.760 de candidați, deci circa 2%. Raportat la aceste statistici, știam că voi fi cel mai probabil admis la orice facultate, inclusiv la drept, deci n-a fost o surpriză”, explică interlocutorul ^BizLawyer.

---

Descoperă oportunitățile de recrutare de pe LegiTeam! GRATUIT.

---

Perioada liceului pe care a petrecut-o în Republica Moldova nu a fost una simplă pentru el, fiind una stresantă, în care a făcut eforturi constante pentru a menține un nivel înalt de pregătire la toate materiile de studiu. „Pe parcursul studiilor liceale, am participat la numeroase olimpiade republicane (naționale) în domeniul istoriei și geografiei, punctul forte al acestora, în afară de aspectul pur științific, fiind interacțiunea cu elevi din alte regiuni ale Basarabiei”, povestește tânărul.

Odată cu începerea facultății, Vasile nu a schimbat doar mediul, venind teoretic într-o altă țară, ci și sistemul de învățământ. Astfel că prima sesiune de examene a fost una neobișnuită pentru el, deoarece s-a confruntat cu un mod de evaluare cu care nu a mai interacționat până atunci, întrucât la Facultatea de Drept din cadrul UAIC examenele sunt preponderent orale, nu scrise. „ În afară de acest aspect, nu pot spune că prima sesiune a fost deosebit de grea, următoarele au fost mult mai complexe și solicitante. În general, nu am avut mari dificultăți cu examenele din timpul facultății, în multe cazuri, după părerea mea, profesorii nu au fost destul de exigenți, nefiind o mare problemă în a promova fiecare dintre sesiuni. Am absolvit facultatea cu media de 9,85, recunosc că au fost materii asupra cărora nu m-am aplecat suficient întrucât nu le-am considerat extrem de importante, dar și materii care mi-au creat repulsie din cauza comportamentului nedeontologic al anumitor cadre didactice (cazuri izolate și minoritare, dar existente)”, detaliază interlocutorul ^BizLawyer.

Vasile Țurcan le transmite tinerilor care iau în calcul posibilitatea de a urma studii universitare juridice să țină cont de faptul că pentru a obține o bază teoretică solidă, nu doar pentru simpla promovare a examenelor, este nevoie de o muncă constantă și disciplină. „ Doctrina juridică, care este baza studiului în drept, este foarte vastă și, pentru a o parcurge în mod adecvat, viitorul student la drept trebuie să fie pregătit să dedice zilnic un anumit număr de ore pentru studiu”, precizează avocatul.

Din punctul său de vedere, programa de învățământ din domneniul juridic are destul de multe materii care sunt „în plus”. „Nu vreau să ofer exemple concrete, deoarece nu vreau să indispun pe nimeni din cadrele didactice care m-au instruit în cei patru ani de licență și un an de master. Pot spune cu siguranță însă că e nevoie să se pună un accent mai mare pe materiile fundamentale. Astfel, materii ca dreptul civil, procesual civil, penal și procesual penal ar trebui să fie tratate cu mai multă atenție și rigoare. În acest sens, consider că e necesară suplimentarea numărului de cursuri și seminare la toate aceste materii, în detrimentul unor materii opționale, care oricum sunt ignorate de către studenți. În ceea ce ține de caracterul mai aplicat, consider că latura teoretică a dreptului este totuși esența facultății, fără aceasta nu se poate îmbrățișa o carieră juridică. Aspectele practice se pot deprinde și ulterior, e vitală însă pregătirea teoretică bine fundamentată”, argumentează tânărul.

De asemenea, este de părere că plusurile facultății de drept constau în faptul că, spre deosebire de alte domenii de studiu din spectrul științelor umaniste, oferă o perspectivă clară asupra viitorului profesional. În afară de carierele clasice pe care le poate urma doar un absolvent de drept: avocatură, notariat, magistratută, sunt și domenii în care o persoană care este licențiată în drept poate fi preferată de un eventual angajator în detrimentul unor absolvenți de alte facultăți. „Cu toate acestea, din perspectiva unui viitor, consider că Dreptul pierde foarte mult teren în fața altor domenii de studiu, în special cele din domeniul științelor exacte. Este mult mai facilă obținerea unui job care să asigure o existență decentă în domeniul tehnologiilor informaționale, ingineriei sau medicinei. Motivul principal este suprasaturarea pieței cu absolvenți de drept. În prezent, în afară de numeroasele facultăți de drept publice din România, există o sumedenie de facultăți juridice private, despre multe dintre ele nu se cunoaște mai nimic. Toate universitățile tind să deschidă o facultate de drept, în măsura în care mereu există cerere în rândul tinerilor, care încă sunt convinși că este foarte prestigios să fii absolvent de drept, în detrimentul altor facultăți”, completează interlocutorul ^BizLawyer.

De altfel, consideră că problema majoră în domeniul juridic este numărul redus de posibilități în alegerea carierei. „Dacă vorbim strict de avocatură, existența unei obligații de a urma doi ani de stagiu este un anumit impediment în evoluția avocatului la început de drum. În afară de baroul București, care abundă în oferte de muncă și posibilități de dezvoltare a carierei, toate celelalte barouri, inclusiv cele relativ mari, se află într-o anumită criză. Raportat la obligativitatea celor doi ani de stagiu, găsirea unui coordonator este o activitate extrem de anevoioasă, dacă ai niște așteptări minime de la această colaborare: să fii plătit măcar cu minimul pe economie conform Statutului profesiei de avocat, să ai o minimă libertate și acces la clienți proprii sau să beneficiezi de o îndrumare efectivă, nu doar expusă în contract. În legătură cu facultatea, consider că pregătirea teoretică temeinică e baza, dar totuși este esențială explicarea modului de aplicare a noțiunilor teoretice în realitate, ca studenții să nu se limiteze la memorarea unor texte de lege, ci să înțeleagă care este scopul acestor dispoziții și ce finalitate urmăresc”, nuanțează Vasile Țurcan.

---

---

Își construiește o carieră în avocatură

În ceea ce privește examenele de primire în profesia de avocat, interlocutorul ^BizLawyer apreciază că sunt nejustificat de facile. „Cu un minim efort, obținerea celor 70 de puncte care asigură admiterea în profesie (cu minim 10 la fiecare materie) este un deziderat pe care îl poate atinge aproape orice absolvent de drept care este dipsus să depună un minim efort. O astfel de abordare îmi pare greșită, cel puțin la acest moment, facilitând dobândirea calității de avocat de către persoane care nu sunt suficient de bine pregătite ca să facă față responsabilităților. În cazul meu, nu am întâlnit probleme în timpul examenului, am rezolvat 20/20 de grile la penal și procedură penală, care sunt domeniul meu principal de interes, neîntâlnind greutăți majore nici la celelalte materii. Nu pot spune că nu am avut anumite emoții, nu din cauza riscului de a nu promova, ci mai degrabă ca o reacție normală a organismului la stres. Am ales avocatura în mod conștient și sunt sigur că voi urma această carieră, în lipsa unor circumstanțe neprevăzute”, detaliază tânărul.

Totodată, mărturisește că avocatura „din interior” arată astfel cum și-a imaginat-o, bazându-se pe multă muncă și atenție la detalii. „Nu am intrat în profesie cu așteptări similare celor din serialul “Suits” (am văzut doar câteva episoade, recunosc). Eram convins la început că nu există soluții magice pentru orice problemă, fapt care s-a adeverit. Pot spune că îmi aduce plăcere ceea ce fac, indiferent dacă e vorba de partea de asistare/reprezentare a clienților în fața organelor de urmărire penală și instanțe sau procesul de redactare a anumitor acte, care uneori este mai provocator și interesant decât orice alte activități profesionale. În legătură cu primele impresii, raportat la natura mea sceptică, nu am fost dezamăgit, întrucât e imposibil să fii dezamăgit când nu ai așteptări. Totuși, m-a surprins și întristat într-o anumită măsură nivelul general de pregătire al avocatului român, unii dintre reprezentanții profesiei nu au abilitățile de bază nici după 20-30 de ani de când sunt membri activi ai Baroului”, subliniază Vasile.

Chiar dacă avocatura este așa cum și-a imaginat-o, fără iluzii, cu aspecte pozitive și negative, și poate afirma că nu a fost surprins în vreun anumit fel, Vasile Țurcan este satisfăcut de activitățile sale profesionale zilnice și speră că va mișca lucrurile măcar puțin în direcția bună.

De asemenea, în perioada de stagiu își dorește să colaboreze în mod armonios cu un coordonator care înțelege necesitățile unui avocat stagiar și care să îl poată ghida în direcția corectă, astfel încât calitățile sale bune să fie puse în valoare. „Societatea actuală este într-o stare accelerată de modificare, nu neapărat într-o direcție pozitivă. Perioadele de progres alternează cu cele de regres și invers, astfel că o perioadă de cinci ani este prea lungă pentru a putea aprecia ce se va întâmpla în general cu societatea și cu mine, în particular. Totuși sper să fiu mult mai fericit și liniștit sufletește decât sunt acum, indiferent de evoluția profesională”, încheie avocatul.

                                                         Citește și

→   De vorbă cu Corina Oana Mazilu, admisă în primii zece la Facultatea de Drept a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, acum avocat stagiar: ”Ceea ce mă fascinează cu privire la această profesie este că, prin ajutorul oferit oamenilor, ajungi să te descoperi și să te redescoperi pe tine însuți”


→   Diana Maria Gogoașă, cel mai mare punctaj la examenul organizat de Facultatea de Drept în anul 2021: Pentru o perspectivă mai aplicată asupra profesiilor juridice, consider că ar fi benefică suplimentarea orelor obligatorii de practică. 60, respectiv 90 de ore pe an, nu sunt suficiente pentru ca un student să-și formeze o opinie completă despre profesiile juridice

→   Mihai Adelin Lungu, 90 de puncte la examen și zece pe linie: Notele n-ar trebui să reprezinte un obiectiv în sine, ci mai degrabă o consecință a unei pregătiri serioase, constante, în care acumulezi noi cunoștințe, înveți să faci analogii, să raționezi și să aplici informația învățată în contexte practice. Rodul învățării nu e nota finală, ci bagajul intelectual acumulat, pe care va trebui să-l preiei ca atare și să-l perfecționezi în viața profesională

→   Alexia Rizoiu, 85 de puncte la examenul organizat de Facultatea de Drept în anul 2022: ”Cuvântul-cheie în jurul căruia îmi concentrez activitatea de student este echilibrul. Satisfacția pe care o obții după ce ai reușit să înțelegi încă un concept sau o instituție a dreptului nu se compară cu nimic altceva; simți că ai mai făcut un pas spre a deveni profesionistul care îți dorești să fii”

→   Diana Latiș, 86 de puncte, printre primii intrați în anul 2023: ”La această facultate, cantitatea de informație care trebuie asimilată în timpul scurt al unui semestru este enormă, explicațiile nu sunt întotdeauna pe înțelesul nostru. Seminarele sunt cele care mai salvează cât de cât situația, în cadrul acestora putând discuta mai aplicat teoria predată la cursuri. Practica ne-ar fi cea mai utilă”


→   Maria Teodora Busuioc, a noua pe listă anul trecut: ”Este o onoare pentru mine să am ocazia să întâlnesc persoanele care se află în miezul vieții juridice din România, care scriu nu numai doctrină, ci și legislație”