De vorbă cu studenții admiși în fruntea listei la Facultatea de Drept a Universității București | Ioana Adelina Ralea, a treia notă a generației sale: Dreptul e o facultate grea și tehnică, necesită o minte structurată, anduranță și motivație, nu neapărat „toceală”. La Drept, sintetizezi și acumulezi informațiile ca la istorie și operezi cu ele ca la matematică

Ioana Adelina Ralea a avut posibilitatea de a experimenta viața de student și înainte de pandemie și în perioada în care învățământul s-a mutat în totalitate de mediul online.Tânăra a susținut admiterea la Facultatea de Drept a Universității București în 2019, atunci când a fost admisă cu 89 de puncte, având a treia notă din concurs.„Desigur, a fost o bucurie, atât pentru mine, cât și pentru familia mea. Am muncit mult și am avut încredere în faptul că pot să obțin o notă mare. În urma premiilor pe care le-am obținut la olimpiadele naționale și internaționale aveam cumva confirmarea valorii mele, a puterii mele de muncă, a capacității de concentrare și de a face lucrurile bine”, a precizat tânăra în interviul acordat ^BizLawyer.

Adelina nu s-a lăsat niciodată „ispitită” de orgoliu sau delăsare. A muncit până la capăt, a repetat în mod organizat, conform unui program riguros și a reușit. „Și cu toate că aveam încredere în mine, rezultatul m-a surprins și m-a bucurat. Poate că asta e partea frumoasa în a rămâne modest în unele situații. Te bucuri sincer și savurezi la maximum un astfel de moment... a-l lăsa să cadă în banalitate i-ar distruge orice farmec...”, subliniază studenta.

Primul an de facultate l-a urmat în „normalitate”, fapt ce i-a permis să descopere „tainele” vieții de student despre care spune că este foarte frumoasă, în sensul că e o perioadă care poate aduce multe bucurii, o nouă perioadă de evoluție. „Însă strict din perspectiva studentului a cărui menire e să învețe, pot spune ca studenția e o sabie cu două tăișuri. Făcând aici și o paralelă cu liceul, în studenție ai mult mai multă libertate, nu ți se pun note atât de des, nu ai evaluări și controale permanente. Ceea ce poate veni ca o ușurare... însă examenele și volumul de muncă e incomparabil cu cel pe care îl aveam în liceu. Dar per total, eu aș spune că e o perioadă frumoasă, cel puțin anul I l-am trăit din plin, m-am bucurat de toate aspectele, am acumulat mult pe toate planurile vieții mele”, povestește Adelina.

---

Descoperă oportunitățile de recrutare de pe LegiTeam! GRATUIT.

---

Prima sesiune a fost grea, dar frumoasă. Tânăra nu avea precedent și nu avea de unde să știe dacă efortul depus de ea pentru a învăța a fost suficient pentru a-i asigura rezultate bune. „Eram pur și simplu eu într-o stare destul de „neșlefuită”, de pură. Eu în fața unor grile, a unor profesori, a unor cunoștințe, a unei lumi care abia își deschidea brațele pentru mine. Nu îmi amintesc să fi avut mari emoții pentru că eram învățată cu atmosfera de concurs, de examen... am încercat doar să repet cât pot; și a dat roade, a fost o sesiune reușită din punctul meu de vedere, am avut note frumoase. Orișicum, ce pot spune cu toată sinceritatea e că notele nu au constituit niciodată un reper pentru mine, nu am țintit niciodată să bifez totul la cote maxime. Nu notele mă încantă, ci ideea de a ști, de a cunoaște, de a pătrunde substanța lucrurilor, a informațiilor pe care le studiezi. Uneori poți avea o zi proastă, poate interpretarea pe care tu o dai, sau pe care ai citit-o în legătură cu o noțiune nu e tocmai cea agreată de profesor. Pot fi varii cauze pentru care nu întotdeauna o notă să se încadreze la rubrica «excelent». Cunoștințele, abilitățile pe care le dezvolți, omul care devii sunt însă elemente cheie”, afirmă Adelina.


Decizia de a urma cursurile Facultății de Drept a venit ca urmare a faptului că Adelina a considerat că este opțiunea ideală care să împletească interesul său pentru istorie și economie, cu pasiunea pentru dezbateri academice și mai ales pentru limba română și limbile străine (cu precădere limba franceză). „Mi se părea sinteza ideală între științele sociale și cele de natură umanistă care mă pasionau și mai ales (prin Colegiul Juridic Franco-Român de Studii Europene) o poartă deschisă spre Europa, spre lume, spre înțelegerea mecanismelor juridice și politice pe baza cărora funcționează și se dezvoltă viața în societatea internațională... și bineînțeles, o șansă de a studia în limba franceză, atât de dragă mie”, nuanțează tânăra.

A început să se pregătească pentru examenul de admitere încă din clasa a XI-a. Chiar dacă este o persoană muncitoare și ambițiosă, tânăra recunoaște că a avut momente în care s-a gândit că firea sa ceva mai artistică și orientată spre creativitate și-ar găsi mai bine locul la o facultate cum ar fi Literele, Limbile Străine sau chiar Jurnalismul. „Însă dincolo de aceste reflecții interioare, în practică m-am concentrat constant și în mod susținut pe pregătirea pentru admiterea la Facultatea de Drept”, mai spune studenta.

Adelina a făcut liceul în Huși. De altfel, îi place să spună că provine din „orașul dintre vii”, orașul în care a crescut alături de bunicii din partea mamei. Bunicul său a fost comandant în armată și dintotdeauna a fost pentru ea un model de erudiție, de echilibru interior, dar și o sursă nesecată de bunătate și de iubire.

„Dacă bunicul a fost cel care mi-a insuflat dragostea pentru limba franceză, bunica, ceva mai aprigă din fire, mi-a insuflat dorința de a mă autodepăși... tot ea m-a învățat primele poezii, m-a îndrumat spre lecții de pian și, împreună cu bunicul, m-au însoțit practic de-a lungul întregului meu parcurs educațional. Drumul inițiatic, pe care mi l-au deschis bunicii, a fost apoi șlefuit cu profesionalism și măiestrie de profesorii Colegiului Național „Cuza-Vodă”, pe care l-am urmat din clasa a cincea până în clasa a douăsprezecea. Am avut parte de profesori bine pregătiți, de la care mi-a plăcut în adevăratul sens al cuvântului să învăț. Eu mă consider și un foarte bun autodidact, însă rezultatele mele cele mai remarcabile le-am obținut prin sprijinul constant și dedicat al doamnei profesor Elena Talașman, la limba franceză. Am muncit foarte mult și cu pasiune și am obținut de două ori locul 1 la faza națională a Olimpiadei de Limba Franceză, multiple alte premii și locuri de podium și un loc 3 la proba orală a fazei internaționale, în anul 2017. Se cuvine să îi mulțumesc în cel mai sincer mod în primul rând doamnei profesoare de franceză, dar și celorlalți profesori, printre care domnul diriginte din gimanziu, prof. Adrian Talașman, și doamna dirigintă din liceu, prof. Manuela Iacob, care au făcut posibil ca, deși fiind la profilul Matematică-informatică, să am parte de întreg contextul necesar pregătirii pentru o olimpiadă de factură umanistă. Le mulțumesc pentru educația de cea mai bună calitate de care am avut parte. Și le mulțumesc părinților și bunicilor pentru sprijinul și iubirea necondiționate cu care m-au însoțit întotdeauna”, subliniază tânăra.

---

---

Din „tainele” vieții de student

Parcurgând primii doi ani de facultate, Adelina are o imagine clară legată de viața de student la Drept. „Mie mi se pare frumoasă. Nu aș caracteriza-o nici pe departe ca fiind grea, dar sunt perfect conștientă că viziunea mea se datorează faptului că am avut mereu parte de susținerea familiei, și morală, și materială. Dacă mie nu mi-a lipsit nimic, poate că unii întâmpină probleme legate de procurarea cărților, care sunt scumpe, probleme legate de întreținerea la cămin sau în gazdă/ chirie. Însă nu cred că în altă parte, în altă țară, situația stă altfel. Poate doar condițiile din cămine să fie mai bune în altă parte, dar costul vieții nu poate fi decât mai scump în alte țări”, argumentează Adelina.

Tânăra vine și cu un sfat pentru cel care ia în calcul posibilitatea de a da admitere la o facultate cu un astfel de profil. „L-aș sfătui să se gândească foarte bine, să își pună întrebări și să fie sincer cu el însuși, să se gândească de ce își dorește să devină student la Drept, care îi sunt calitățile, defectele, înclinațiile. Ce le spun deja celor care aspiră la Drept, când mă intreabă, e că Dreptul e o facultate grea și tehnică. Asta ar fi partea mai „întunecată” a răspunsului, dar nicidecum menită să descurajeze. Da, necesită anduranță și motivație, dar nu necesită neapărat „toceală”. Necesită o minte structurată. Am obiceiul să spun că la Drept, sintetizezi și acumulezi informațiile ca la istorie... și le pui în practică, operezi cu ele ca la matematică. Această din urmă parte e cea mai provocatoare, pentru că necesită formarea unor conexiuni logice, a unor legături de cauzalitate în mintea juristului (sau a viitorului jurist) pe care trebuie foarte mult insistat. Dar nimic nu e de speriat.. atâta timp cât înveți din timpul semestrului, lucrurile „se leagă” de la sine, aproape”, susține studenta.

Intră pe portalul de concurență pentru mai multe articole referitoare la proiectele avocaților din această arie de practică

Până acum, Adelina nu a avut ocazia de a experimenta practica în cadrul unei case de avocatură, dar își dorește să trăiască foarte curând și acest moment. „Am ales să fac un stagiu de practică la Consiliul Legislativ, și apoi unul la Judecătoria Sectorului 4. Mi-ar plăcea și am în plan să urmez un stagiu și la o casă de avocatură, însă până acum am avut rețineri în a face acest pas, pornind de la premisa că ar trebui sa am cunoștințe ceva mai avansate pentru a merge la un avocat, ar trebui să fiu într-un an mai mare „ca să înțeleg ce se discută”. Însă îmi doresc foarte mult să fac și acest pas”, precizează interlocutoarea ^BizLawyer.

Tot ceea ce a trăit în facultate până acum i-a dovedit faptul că este important să se specializeze într-o ramură a Dreptului, indiferent de profesia aleasă. „Ca atare, masterul e o idee pe care am pus-o pe lista mea din prima; rămâne de văzut pe ce ramură a dreptului mai exact... iar asta depinde de cariera pe care o voi urma ulterior. Dacă ar fi să urmez un drum în Diplomație (una dintre primele mele aspirații și dorințe) – aș urma un master în Drept internațional sau chiar unul țintit pe Diplomație și Relații internaționale. Daca voi alege calea avocaturii sau a magistraturii (desi avocatura „mă cheamă” parcă mai mult) – mi-ar plăcea să mă specializez în Dreptul penal (încă mai am multe de descoperit, dar, față de alte ramuri, mi se pare un domeniu în care poți pune mai mult suflet în apărarea clientului tău, asta pe lângă o pledoarie juridic validă; cred că aș fi un pledant bun într-un astfel de domeniu, cu toate că e ceva mai „întunecat” decât alte ramuri ale Dreptului). O altă opțiune interesantă ar fi Dreptul administrativ”, completează tânăra.

În plus, ea nu respinge nici posibilitatea de a studia în străinătate, dintotdeauna considerând ca fiind interesantă ideea de a învăța și la o instituție din afara țării, accesând o bursă, de exemplu. „Însă prin intermediul Colegiului Juridic Franco-Român de Studii Europene, aș putea spune că «străinătatea a venit la noi». Avem profesori care vin din Franța și ne predau exact ca pentru studenții de acolo, iar examenele le dăm pe același model, cel francez. La final, vom primi și o diplomă din partea consorțiului universitar din Franța. Însă dincolo de asta, ideea de a trăi și de a studia o perioadă în altă țară rămâne atractivă. Sunt sigură că ar fi interesant, totuși, alegerea mea este să las la o parte (sau poate pentru mai târziu) această idee și să mă concentrez pe o pregătire temeinică pentru admiterea în profesie. Mai târziu, cine știe, poate voi păși și în afară pentru un stagiu de perfecționare sau pentru diferite schimburi de experiențe”, arată studenta.

Deocamdată, Adelina nu are un mentor care să o îndrume în viitoarea profesie, are însă profesori preferați pe care îi consideră modele demne de urmat. „Spre exemplu, în anul I, primul seminar dintre toate l-am avut la Drept civil cu doamna judecător Stela Stoicescu. Am apreciat-o și mi-a plăcut din prima de dumneaei, mi s-a parut un exemplu de echilibru, un bun pedagog, un model de urmat în carieră. Chiar îmi amintesc cum, în timpul unui seminar, i-am spus colegului lângă care stăteam că « mi-ar plăcea să fiu și eu ca doamna profesoară» (să fiu la catedră și, în aceași timp, să fiu și un bun profesionist, un vector al dreptății, o sursă de inspirație). De un alt profesor pe care îl apreciez am avut parte tot în anul I, la seminarul de Drept constituțional, materie pe care am îndrăgit-o în mod special. Este vorba despre domnul avocat Vlad Soare. Personalitate dinamică, bun pedagog, dedicat întru totul materiei sale, domnul profesor aducea în fiecare oră câte un element de noutate în modul de desfășurare a lecției. Domnul profesor e un model pentru mine și prin felul în care împletește Dreptul constituțional cu un demers activ și solid de implicare socială, de schimbare, de punere în mișcare a unor parametri latenți în clipa de față în societatea noastră. Aprecierile mele nu se mărginesc însă la exemplele anterioare, căci am fost învățată să port respect tuturor profesorilor care vin în fața mea, în măsura în care transmit un mesaj încărcat de valoare”, povestește Adelina.

Până acum cursurile sale favorite sunt Dreptul intenațional public și Dreptul penal. Dreptul internațional public pentru că este o materie realmente frumoasă, clară, are parfumul deschiderii spre lume, spre culturi și civilizații diverse. „Poate că mă influențează și modul în care am aprofundat materia la seminar, alături de doamna profesoară Irina Munteanu, însă mă regăsesc mult în această materie curată și în continuă dezvoltare. De altfel, dintotdeauna studiul mediului internațional, pregătirea pentru a face parte dintr-o societate deschisă și multiculturală au fost pe primul plan la mine. Dreptul penal este de asemenea un domeniu atractiv. Părerea mea, realistă cred, e că mai mulți absolvenți de Drept profesează ca avocați sau judecători, decât ca diplomați, spre exemplu. În acest context, dacă trebuie să fac o alegere pragmatică a materiei pe care să o pun în practică mai târziu, aceasta ar fi Dreptul penal. După cum am mai spus, mi se pare ca o argumentare de opinie, o pledoarie în materie penală poate fi încărcată de mai mult element emoțional decât în alte ramuri ale Dreptului”, detaliază studenta.

Citește pe In-house Legal Romania: →   De vorbă cu unul dintre cei mai experimentați profesioniști ai Dreptului, inclus de Legal 500 pe lista celor mai influenți General Counsels din Europa Centrală și de Est | Radu Culic, Head of Legal la Roche România: Cheia de boltă este mentalitatea membrilor echipei juridice pe care o coordonez. Noi spunem „da, este posibil dacă...” și nu, „nu se poate pentru că...”

Referindu-se la plusurile facultății pe care o urmează, tânăra indică, în primul rând faptul că profesorii sunt foarte bine pregătiți, cu toții. „Cel puțin asta este impresia mea. Sunt exigenți și încearcă să ne forjeze cât mai mult cu putință acuitatea de spirit în materie juridică. Nu sunt părtinitori, din punctul meu de vedere. Respectul, politețea și curtoazia sunt două constante care definesc parcursul oricui prin această facultate, lucru pe care îl apreciez și cu care mă identific cât se poate de mult. Se organizează foarte multe evenimente, conferințe, dezbateri, concursuri. Toate acestea nu pot decât sa încline balanța într-un mod pozitiv în favoarea Facultății de Drept a Universității București. În ceea ce privește minusurile, nu am reușit să identific prea multe, prin simplul fapt că nu m-am simțit direct afectată de situații negative”, subliniază Adelina.

Școala în pandemie

Declanșarea crizei medicale a avut drept consecință mutarea învățământului în sistemul online. Privind partea plină a paharului, Adelina spune că prin acest system studenții au avut, poate, mai mult confort, stând acasă. Totuși, calitatea învățării nu este nici pe departe aceeași ca atunci când se mergea fizic la facultate, unde  tânăra speră să revină cât mai curând.

„Așa cum spunea unul dintre profesorii cu care am lucrat la seminarul de Drept administrativ, domnul profesor Bogdan Dima, metoda dovedită de mii de ani, încă din Antichitate, nu poate fi înlocuită de învățământul online în nicio circumstanță. E ușor să te ascunzi în spatele unei camere închise, cu un microfon închis, și să te înscrii practic în acea categorie de « prezent - absent» la lecție. E chiar foarte tentant. Dar asta e o carte care nu poate fi jucată decât în defavoarea studentului. Nu trebuie să amintesc că posibilitățile de fraudă cresc. Desigur, unii spun ca cine vrea să învețe, învață, indiferent de circumstanțe. E un argument valabil, dar e și individualist în același timp. Spre exemplu, eu (generic vorbind) învăț chiar și în condiții de școală online; până aici totul e bine, eu îmi voi câștiga cinstit și frumos pâinea. Dar societatea nu e formată doar din mine. Eu voi fi un judecător onest sau un avocat priceput. Dar ceilalți judecători? Ceilalți viitori medici care acum sunt studenți în mediul online? Ceilalți ingineri care îmi vor construi mie casa pe viitor, astfel încât sa nu se dărâme peste mine? Iată câteva întrebări dureroase; dureroase în contextul în care marea majoritate a studenților au ales sa se lase pradă tentației camerei închise. Problema e și mai spinoasă când ne gândim la elevi, la cei care acum se formează, la cei care acum au pierdut verigi esențiale din educația lor. Cu o astfel de generație viitroare, mă gândesc cu teamă la duritatea vremurilor care vor urma. Și aici nu învinovățesc pe nimeni. Nu știu dacă eu m-aș fi descurcat mai bine să organizez educația în această perioadă, pandemia a fost ceva cu totul neprevăzut. Singurul lucru care ar fi putut salva situația e o ipoteză nerealistă, anume ca toți elevii și studenții, sau măcar o majoritate, să fie dornici să învețe. Dincolo de aspectul educațional, au lipsit poate contactele sociale, bucuriile tinereții așa cum le-au trăit cei care la vârsta noastră nu au fost afectați de pandemie. Însă, pentru mine cel puțin, acest aspect a fost contrabalansat de o mai mare mobilitate în a-mi vizita familia, am petrecut timp de calitate cu părinții, cu bunicii și cu sora mea... și totuși am și călătorit și am avut și viață socială... deci nu a fost chiar așa de rău”, opinează tânăra.

Pandemia ne-a oferit tuturor o serie de lecții majore. Pe Adelina a învățat-o să fie mai puternică, mai concentrată, să îi aprecieze mai mult pe cei dragi. De asemenea, i-a dat posibilitatea să-și reordoneze viața. „Mi-e dor de unele aspecte ale vieții de dinainte de pandemie, însă știu că vom reveni la normalitate (aceeași sau o alta), iar atunci voi ști să gestionez și să mă bucur altfel de viată, cu o doză de maturitate în plus”, a mai spus tânăra studentă în discuția cu ^BizLawyer.