Dependenţa de importurile de gaze poate creşte la 53 % în anul 2030, în lipsa dezvoltării rezervelor din Marea Neagră(studiu)

Producţia de gaze naturale din România a scăzut în ultimii ani, iar această tendinţă va continua şi, în lipsa dezvoltării rezervelor din Marea Neagră, dependenţa de importuri poate creşte semnificativ, până la 53% în anul 2030, conform unui studiu realizat de PwC România pentru Federaţia Patronală Petrol şi Gaze (FPPG).

Potrivit sursei citate, România este al II-lea cel mai mare producător de gaze naturale din Uniunea Europeană, după Olanda, şi are potenţialul de a urca pe prima poziţie odată cu dezvoltarea rezervelor din Marea Neagră şi închiderea zăcământului Groningen.

În contextul actual, investiţiile în dezvoltarea rezervelor de gaze naturale din Marea Neagră sunt esenţiale pentru România, cu atât mai mult cu cât acestea generează o serie de oportunităţi, mai semnalează studiul.

Una dintre acestea vizează securitatea energetică. Astfel, investiţiile din Marea Neagră reprezintă factorul declanşator pentru independenţa energetică şi poate poziţiona România ca exportator net de gaze naturale, aduce o diversitate/independenţă a furnizării pe termen lung oferită de o infrastructură nouă şi interconectările pe două sensuri (2-way). Totodată vor duce la creşterea concurenţei bazate pe mecanismul liber al cererii şi ofertei. Contribuţia la securitatea furnizării de energie în regiune va consolida importanţa României în UE şi în cadrul parteneriatului strategic cu Statele Unite ale Americii, se mai arată în document.

De asemenea, investiţiile vor avea un impact economic semnificativ prin contribuţia la creşterea economică locală şi regională şi la întărirea cooperării dintre statele din regiune, atragerea de noi investiţii, creşterea veniturilor încasate la bugetul de stat, contribuţia la reducerea deficitului de cont curent, diversificarea pieţelor de export şi dezvoltarea economică sustenabilă pe termen lung.

Studiul menţionează şi avantajul competitiv prin tehnologie şi know-how, în sensul că România ar putea deveni pionier în regiunea Mării Negre şi ar putea beneficia de cele mai noi şi eficiente tehnologii, cu efect de multiplicare în alte industrii şi ar putea dobândi, înaintea altor ţări, knowhow-ul tehnic, ceea ce ar permite dezvoltarea unei baze industriale care să deservească şi ţările din regiune.

De asemenea, este subliniat şi impactul privind ocuparea forţei de muncă, respectiv atragerea forţei de muncă calificate, cu salarii semnificativ mai mari decât media naţională, în industria de petrol şi gaze şi de-a lungul lanţului de aprovizionare, evidenţiind calitatea României de jucător regional pe piaţa de energie şi va antrena investiţii în reformele structurale (ex. educaţie, tehnologie, infrastructură, sănătate etc.)

Nu în ultimul rând, investiţiile în Marea Neagră vor ajuta la atingerea obiectivelor asumate prin Proiectul Strategiei Energetice 2020 - 2030 cu perspectiva 2050, în condiţiile în care gazele naturale sunt combustibilul de tranziţie către energia verde, acestea pot fi utilizate pentru încălzire în detrimentul lemnului sau cărbunelui şi oferă oportunitatea de a atinge obiectivele privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, dar vor contribui şi la tranziţia energetică.