BizLawyer îi prezintă pe cei mai buni absolvenți din generația lor | Raluca Panduru, una dintre primele medii obținute în 2020: Este firesc ca niște note mari să facă o primă impresie bună la un interviu. Dar o bună primă impresie, deși este de dorit, nu e niciodată suficientă. Studentul trebuie să fie curios, să caute, să încerce, să se înscrie, să iasă, practic, din zona lui de confort

Raluca Panduru a finalizat printre primii cursurile Facultății de Drept din cadrul Universității din București.A absolvit în anul 2020, iar astăzi este avocat stagiar înscris în Baroul din București.Tânăra profesează în echipa SCP RIZOIU & POENARU în calitate de avocat stagiar colaborator. Domeniul principal de activitate este dreptul civil, în sens larg, în special consultanță. „Ceea ce fac acum seamănă, într-o foarte mare măsură, cu ceea ce făceam și în facultate: citesc, descopăr, învăț și caut soluții la diverse probleme juridice care apar în viața de zi cu zi a clienților. Desigur, miza este mult mai mare acum. Dar activitatea în sine, în esență, este aceeași”, subliniază avocatul.

Motivul pentru care Raluca s-a îndreptat către o facultate în domeniul juridic a fost acela că și-a dorit să poată înțelege lumea. „Îmi place să cred că orice adolescent, sau, cum îmi place mie să îi și să mă numesc pe mine din acea perioadă, copil de liceu, încearcă să înțeleagă lumea, interioară și exterioară. Și așa am simțit eu că pot (începe să) înțeleg lumea exterioară. Pe cea interioară începusem deja să o înțeleg citind, prin intermediul operelor unor scriitori precum Victor Hugo, Goethe, Dante, Eliade, Paler și, mai ales, Dostoievski. Am devorat și savurat opera lui Dostoievski. Și aș vrea să profit și de această ocazie să îi sfătuiesc pe toți cei care nu i-au descoperit încă (toată) opera să citească tot, absolut tot, ce găsesc scris de el și să lase „Frații Karamazov” la final”, mărturisește tânăra.

Una dintre ocupațiile sale preferate în perioada liceului a fost lectura. „La început citeam haotic, pe ce carte îmi cădeau ochii și îmi părea cât de cât interesantă, aceea îmi devenea ocupația principală. Până când am dat peste un pasaj într-o operă de-ale lui Mircea Eliade, dacă nu mă înșel, în care spunea că el nu citea așa, haotic, ci descoperind un autor, căuta peste tot cărți scrise de acest nou autor descoperit și citea tot ceea ce găsea. Așa că „i-am urmat sfatul” și am început să fac același lucru. E un sfat pe care încerc să îl urmez și acum. Simt că așa înțeleg mai bine și opera, și omul. De asemenea, era și un sentiment, căci gând nu știu dacă ajunsese încă să fie la momentul acela, că justul trebuie să existe în lume; sau că există, numai că trebuie să (îl lăsăm să) fie înfăptuit. Doar că pentru asta trebuie mai întâi să îl vezi. Și ca să îl vezi, trebuie să te învețe mai întâi cineva câte ceva despre el. Am ales o facultate de drept pentru că voiam să înțeleg lumea făcută de om pentru om. Am urmat un profil de matematică-informatică în liceu și îmi cam dădusem seama că a înțelege o lume în afara omului era mai puțin interesant”, explică Raluca.

---

Descoperă oportunitățile de recrutare de pe LegiTeam! GRATUIT.

---

Tânăra a fost elevă a Colegiului Național „Frații Buzești” din Craiova, profilul de matematică-informatică, bilingv franceză.

A optat pentru Facultatea de Drept din cadrul Universității din București pentru că îi permitea să urmeze în paralel și cursurile Colegiului juridic franco-român de studii europene. Încă din clasa a treia a studiat limba franceză la școală, iar la liceu a urmat un profil de bilingv franceză și nu a vrut să se piardă toți acești ani de învățat. „În plus, îmi era (și îmi este și acum) foarte dragă franceză, lucru datorat în mare parte, cred eu, profesoarelor minunate pe care am avut norocul să le întâlnesc. Oameni de cultură, frumoși și dedicați profesiei lor. Mă gândesc și mă voi gândi mereu la dumnealor cu sufletul plin de recunoștință și apreciere, știind foarte bine cât au contribuit la omul care sunt astăzi. Dumnealor sunt exemplul viu că omul sfințește locul și că cel mai important este să iubești ceea ce faci, restul vine de la sine”, arată tânăra.

Nu s-a gândit din primii ani de liceu să urmeze cursurile unei facultăți de drept. A vrut să urmez un profil real pentru că a considerat că după terminarea liceului își putea alege orice facultate și-ar fi dorit. Susține că astfel a vrut să își păstreze libertatea de a nu ști ce să facă (încă) cu viața sa. „Îmi plăcuse matematica în timpul gimnaziului cam atât cât să aleg să merg la un profil de matematică-informatică, dar în liceu am ajuns să ne înțelegem din ce în ce mai prost. Ne-am despărțit, totuși, amical datorită unei doamne profesor remarcabile care m-a ajutat să văd frumosul până și în matematică. Motivul principal pentru care alesesem să urmez matematică-informatică, bilingv franceză, fusese, desigur, franceza. Ca orice elev veritabil al unui profil real, am cochetat o perioadă, scurtă, ce-i drept, și cu gândul de a urma cursurile unei facultăți din cadrul Universității Politehnica București. Din fericire, nu am luat această decizie”, adaugă avocatul.

A ajuns să opteze pentru Facultatea de Drept undeva pe la sfârșitul clasei a unsprezecea, la imboldul majorității colegilor care știau deja ce dorea să facă și a părinților care, deși nu au presat-o în niciun sens, așteptau, totuși, o hotărâre din partea sa. Astfel, s-a pregătit pentru admiterea la Facultatea de Drept doar pe parcursul clasei a douăsprezecea.

„Sunt o persoană care se dedică cu totul, nu îmi place ideea de a face lucruri doar ca să fie făcute sau doar ca să îți iei o grijă. Cred cu tărie că o hotărâre trebuie luată cu toată ființa, trup, suflet și minte; niciodată mai devreme de a exista acest consens. Cumva, cred că așa am fost dintotdeauna. Așa că atunci când m-am hotărât că vreau să devin studentă a Facultății de Drept din cadrul Universității din București și a Colegiului juridic franco-român am știut că aceasta este singura opțiune; ori reușesc, ori nu. Prin urmare, singura variantă posibilă era să reușesc. Într-un final, la insistențele unei prietene foarte bune, mi-am depus dosarul și la Facultatea de Finanțe, Asigurări, Bănci și Burse de Valori din cadrul Academiei de Studii Economice. Am fost admisă și la aceasta. Dar când mi s-a comunicat că fusesem admisă, știam deja rezultatul de la concursul de admitere la Facultatea de Drept și nu mă mai interesa nimic altceva”, își amintește Raluca.

Privind în urmă, afirmă că ar alege, fără niciun fel de ezitare, tot Facultatea de Drept. Cumva, a simțit că aici îi este locul.  

„Țin minte că după prima zi de cursuri am vorbit, ca orice copil proaspăt plecat de acasă la facultate, cu părinții. Și m-a întrebat tata cum mi se pare, dacă îmi place. Și i-am spus că nu știu, nu am nici cea mai vagă idee nici cum e, nici dacă îmi place. Era o zi de marți și avusesem doar cursul de Drept roman și apoi, cred, seminar tot de Drept roman. Dar știu că i-am spus că nu mă simt nelalocul meu, simt că sunt unde trebuie. Și sentimentul acesta, că sunt unde îmi e locul, l-am avut toată facultatea, cum îl am și acum”, povestește tânăra, intervievată de ^BizLawyer.

Nu ar schimba nimic din traseul urmat pe parcursul facultății. S-a bucurat de ea cât a putut și cum a putut: cursuri, seminare, voluntariat, format prietenii, petreceri, învățat (mai mult în sesiune decât pe timpul semestrului, ce-i drept) de dimineața la sala de lectură și până noaptea târziu prin sălile pe care le mai găsea deschise în facultate, discuții contradictorii cu colegii pe diverse probleme juridice, „seminare” pe care și le țineau unii altora încercând să înțeleagă „ce a vrut să spună autorul”. „Nu aș schimba nimic, dar, dacă aș putea, aș mai face-o de încă două ori cel puțin. Și nici atunci nu cred că aș putea să simt că m-am bucurat de ea cu totul și am profitat de tot ceea ce are de oferit”, nuanțează Raluca.


Trecerea de la liceu la facultate nu a fost simplă, iar anii studenției au fost tumultoși, dar extrem de frumoși. Au fost plini de întrebări, unele din ele și-au găsit răspuns, altele nu; de bucurie, râsete; uneori și de tristețe.

Tânăra a venit de la liceu la facultate cu un snop de visuri, un scop bine fixat și cu o infinitate de întrebări. Simțea că nu știe nimic și că vrea, că trebuie să știe totul. „Acum am ajuns să știu că, de fapt, nu am știut și nu o să știu niciodată nimic și că acesta e unul dintre cele mai bune lucruri date omului pentru că așa poate să fie veșnic curios ca un copil. M-am descoperit pe mine însămi în anii studenției, am întâlnit oameni minunați, excepționali, atât printre colegi, cât și printre profesori. Acești ani îmi sunt și îmi vor rămâne, probabil, cei mai dragi. Nu știu dacă pot să identific, să separ în timp, anumite momente și să le cataloghez ca fiind cele mai importante. Toată experiența studenției este importantă. Au fost, desigur, stagii de practică, concursuri, proiecte organizate în calitate de membru al Asociației Studenților în Drept, toate acestea permițându-mi să iau contact cu lumea în care urma să îmi desfășor activitatea odată ce voi fi terminat facultatea. Totuși, vă pot spune că lucrurile care îmi sunt cel mai aproape de suflet din această perioadă sunt prieteniile legate și discuțiile, lungile discuții, din cadrul pregătirilor pentru Hexagonul Facultăților de Drept. Am găsit, datorită Facultății de Drept, oameni frumoși, isteți, minunați pe care am acum norocul să îi numesc prieteni. În ceea ce privește pregătirile pentru Hexagon, în cadrul acestora am putut să îmi dezvolt spiritul critic, capacitatea de a analiza o normă juridică, de a merge dincolo de textul legii. Am învățat „să mă joc” cu noțiunile juridice, cu instituțiile de drept, cu principiile de interpretare. Cumva, tot ceea ce învățasem la cursuri și seminare  și păruse până atunci rigid, devenise ceva foarte fluid, viu. Descoperisem că dreptul era la fel de viu ca societatea căruia era chemat să i se aplice. Am realizat atunci că nu e suficient să știi noțiuni, texte de lege, ci trebuie să înțelegi principiile de drept, rațiunea legii. Dreptul nu mai era ceva fad, ci o lume întreagă, iar relația ta cu ea se putea descrie astfel: tu continui să o descoperi citind cât mai mult, iar ea ți se revelează în consecință. Acelor momente le atribui acum entuziasmul, afinitatea pe care o am față de dreptul civil. Această pasiune care a înflorit în anul doi de facultate și-a reclamat cu fermitate locul pe parcursul acestor pregătiri”, detaliază avocatul.

Raluca merge pe principiul că nimic nu este imposibil, dar în același timp este de părere că nu asta este important, dacă e posibil sau nu, ci dacă trebuie, dacă e bine.

Întrebată dacă Facultatea de Drept este una grea, ea a răspuns că depinde din ce unghi privești. Consideră că, dacă opțiunea pentru Drept este doar de dragul de a face o facultate, atunci nu este grea.

„Fiecare om are locul lui în lumea asta, chemarea lui. A face o facultate sau o facultate de drept doar ca să poți să spui că ai făcut-o este o pierdere de timp și o irosire de potențial. Fiecare om e bun la ceva și societatea are nevoie de oameni buni peste tot, în orice domeniu, de oameni buni și fericiți. Cred că fiecare om este dator, în primul rând sieși, dar și societății în care trăiește, să cerceteze, să afle la ce e bun și apoi să își urmeze calea, indiferent de cât i s-ar spune că va fi de greu. Nimic nu e mai greu de dus decât o viață de nefericire. Dacă se vrea a fi făcută cum trebuie, cum s-ar spune, da, este grea, foarte grea. Cum am spus deja, dreptul este o lume întreagă, complexă, de care nu te lovești deloc în viața de zi cu zi, deși este peste tot. O întâlnești cu adevărat în primul an de facultate și te dă peste cap cu totul. Are propria ei limbă, uneori se simte ca și cum ai învăța din nou să vorbești. Trebuie să ți se explice ce înseamnă cuvintele, nu poți să mai găsești un corespondent în limba maternă pentru noul cuvânt străin.  Chiar mai rău, când ți se pare că găsești un cuvânt, chiar același cuvânt, ți se întâmplă să constați cu stupoare că înseamnă altceva decât ceea ce știai tu. De asemenea, este grea pentru că ea nu se termină, practic, niciodată. Nu poți spune odată ce ai dat licența că gata, de azi înainte nu mai am nimic de  învățat. Nu există așa ceva. Și nu mă refer aici doar la situațiile în care se continuă studiile de licență cu studii universitare de master, doctorat, post-doctorat. Practic, vei fi veșnic student la drept, orice ar fi. Cel puțin, eu așa văd lucrurile. Nu știu dacă aș putea spune că Facultatea de Drept necesită sacrificii, cel puțin eu nu am perceput-o niciodată așa. Poate și pentru că nu îmi place ideea de sacrificiu. Efort da, cu siguranță, sacrificii aș tinde să spun că nu. Trebuie făcute alegeri, desigur, iar orice alegere în favoarea a ceva implică și o alegere în defavoarea a altceva, veșnicul cost de oportunitate. Toate aceste eforturi și sacrificii, pentru cei care consideră că implică și sacrificii, merită în măsura în care sunt făcute să merite. Iar acest lucru poate fi realizat doar atunci când beneficiarul efortului, sacrificiului, suntem noi înșine, dar din viitor. Din punctul meu de vedere, toate eforturile depuse au meritat, iar satisfacțiile ulterioare nu doar că au existat, dar mi-au depășit uneori așteptările. Asta pentru că și atunci, ca și acum, toate eforturile prezente sunt dedicate sinelui meu de mâine”, nuanțează tânăra.

---

---

Tinerii trebuie să rămână în contact cu piața muncii

Faptul că a terminat printre primii absolvenți ai generației sale studiile de licență nu a influențat-o prea mult. Și asta pentru că notele, mediile nu au fost pentru ea un scop în sine, ci mai degrabă o consecință. „Mă preocupau, desigur, dar mai mult din perspectiva de a depinde de ele pentru a rămâne la buget și a primi bursă, dar cam atât. În rest, mereu le-am văzut ca pe o consecință a faptului de a fi curioasă, a pune întrebări și a încerca să înțeleg. Învățam, citeam pentru a putea găsi probleme juridice dintre cele mai întortocheate, care să dea naștere la dezbateri, iar prin discuțiile în contradictoriu să reușesc să înțeleg mai multe și mai bine. Era o bucurie aparte atunci când, din toate cunoștințele acumulate, reușeam să creez o situație de fapt ipotetică ce ridica probleme juridice dintre cele mai diverse; cu cât erau mai dificil de rezolvat, cu atât mai bine și cu atât mai mare satisfacția odată rezolvate. Prin urmare, nu aș știi să vă spun ce a însemnat că am terminat studiile cu o medie foarte mare. Presupun că mi-a adus anumite beneficii, oportunități, dar aș spune asta mai degrabă ca pe o concluzie a unui raționament, decât ca pe o observației asupra unei stări de fapt. Este firesc ca niște note, medii, mari să facă o primă impresie bună la un interviu. Dar o bună primă impresie, deși este de dorit, nu e niciodată suficientă. Media cu care am terminat studiile nu mi-a deschis ușa către un posibil job. Curiozitatea, apetitul pentru dezbateri, dorința de a înțelege, tendința de a pune tot ceea ce citesc și învăț sub semnul întrebării,  veșnicul „dar de ce?” care însoțea fiecare lectură a unui text de lege sau a unui text din doctrină, da”, atrage atenția avocatul.

Este de părere că menirea facultății e să pună bazele, să te ajute să ai o fundație solidă de cunoștințe pe care să poți să construiești odată ce ai absolvit. facultății e să pună bazele, să te ajute să ai o fundație solidă de cunoștințe pe care să poți să construiești odată ce ai absolvit. „De exemplu, nu te poți numi un excelent profesionist în dreptul civil doar pentru că ai luat 10 în facultate la materiile de drept civil; în cel mai bun caz, ai doar o fundație solidă de cunoștințe de drept civil”, subliniază Raluca.

În ceea ce privește programa Facultății de Drept, consideră că are un caracter aplicat. Orice noțiune teoretică se încearcă, în măsura posibilului, să fie ancorată în realitate. „De exemplu,  spețele pe care le rezolvăm la seminare redau, destul de fidel, „munca” pe care o vom depune ulterior ca profesioniști ai dreptului. În primii doi ani am putea vorbi de o oarecare dificultate în a asigura o aplicabilitate a noțiunilor predate, dar asta cred că se datorează faptului că abia la sfârșitul anului al doilea se poate spune că studentul a înțeles cât de cât bazele dreptului și, având aceste cunoștințe, poate trece acum pragul spre a vedea cum se aplică, în concret, dreptul la lumea înconjurătoare”, detaliază avocatul.

De asemenea, programa facultății prevede pentru anii I – III de studii obligativitatea stagiilor de practică. Pe lângă stagiul anual obligatoriu, studenții au posibilitatea de a se înscrie și efectua, ori de câte ori doresc într-un an, prin intermediul proiectelor desfășurate de asociațiile studențești, stagii de practică la societăți de avocatură, instanțe judecătorești, parchete, Curtea Constituțională, precum și diferite alte instituții.

Prin urmare, este de părere că pregătirea din timpul Facultății de Drept este aplicată, ancorată în realitate. Nu crede că un student implicat, care a profitat, oricât de puțin, de oportunitățile pe care ți le pune la dispoziție această instituție, s-a trezit, odată ce a absolvit, într-o lume total străină de ceea ce a făcut și învățat în facultate.

Intră pe portalul de concurență pentru mai multe articole referitoare la proiectele avocaților din această arie de practică

Din punctul său de vedere, România oferă suficiente pârghii pentru a reuși celui care e dispus să depună efort și să vrea să schimbe lucrurile în bine.

În ceea ce privește lumea dreptului, și, mai ales, instituția de învățământ pe care a absolvit-o, crede că Facultatea de Drept a Universității din București oferă pârghiile de care are nevoie un (viitor) profesionist pentru a excela în domeniul său. Profesorii de curs și seminar sunt nu doar teoreticieni desăvârșiți, ci și excelenți practicieni ai dreptului. De asemenea,  asociațiile studențești desfășoară în fiecare semestru proiecte dintre cele mai diverse care să permită studenților să aibă tangențe cu toate profesiile spre care se pot îndrepta la finalul facultății (de exemplu, stagiile de practică) și să aplice noțiunile teoretice învățate (de exemplu, concursurile de procese simulate). Însăși posibilitatea de a face parte dintr-o asociație de studenți reprezintă o oportunitate minunată pentru a te dezvolta și a te pregăti pentru lumea de după sfârșitul facultății.

În plus, există diverse concursuri naționale și internaționale la care studenții facultății pot participa, ocazie cu care aceștia își pot lărgi sfera de cunoștințe juridice, își pot da seama ce profesie li se potrivește, se pregătesc, astfel, pentru a fi un bun practician al dreptului.

„Toate acestea, împreună, îi oferă studentului la drept materialul necesar pentru a își construi o bază solidă pentru a excela în profesia pe care și-o va alege. Prin urmare, pârghiile există și sunt suficiente pentru a putea profita fiecare student de ele, în funcție de înclinația fiecăruia. Dar, deși există, nu aleargă după student, nu îi bat în ușă. Studentul trebuie să fie curios, să caute, să încerce, să se înscrie, să iasă, practic, din zona lui de confort. Astfel, încă din timpul facultății, acesta își va fi făcut o idee îndeajuns de fidelă despre piața muncii pentru a ști unde poate și dorește să profeseze”, susține Raluca.

Pentru a-și crește șansele pe piața muncii, tinerii trebuie să aibă cât mai des tangență cu piața muncii cât timp sunt încă pe băncile facultății. „Astfel, ar trebui să participe la cât mai multe concursuri, naționale și internaționale, organizate atât de asociațiile studențești, cât și de facultate. De asemenea, și stagiile de practică sunt ocazii minunate pentru a câștiga cât de cât experiență într-o anumită profesie. Toate aceste activități extracurriculare sunt atuuri pentru proaspătul absolvent de drept ce dorește să intre pe piața muncii. Desigur, asta nu înseamnă că trebuie să le facă pe toate, până la epuizare; echilibrul trebuie (încercat a fi) păstrat mereu”, îi sfătuiește avocatul.

Pe cei care aleg o facultate de drept îi îndeamnă să pună întrebări: lor înșiși, colegilor, profesorilor de curs și de seminar. Să iasă din acea stare de pasivitate cu care au fost învățați până în ultima zi de liceu, să își facă cunoscută părerea, în ciuda temerii de a îi fi mai târziu demontată.

Să discute între ei, să dezbată ceea ce nu înțeleg, să încerce să își explice unii altora subiectele pe care le găsesc a fi mai dificile. „Un lucru, oricât ar fi de greu de unul singur, devine mult mai ușor când ai ajutor; chiar dacă ajutorul constă uneori doar în a ști că nu ești singurul căruia îi e greu”, a argumentat avocatul, în discuția cu redactorii ^BizLawyer. Să participe activ la cursuri și seminare și, desigur, să (încerce să) învețe temeinic materia din timpul semestrului.

În ceea ce privește concurența din lumea juridică, tinerei îi este deocamdată greu să spună opinia, deoarece este abia la începutul profesiei. „Totuși, îndrăznesc să spun, acceptând riscul de a îmi schimba părerea odată cu trecerea timpului, următoarele: secretul e să nu te oprești niciodată din a fi student, deci a învăța continuu, a vrea mereu să știi mai mult, să afli mai mult, să înțelegi mai mult; practic, să îți placă ceea ce faci și să rămâi curios”, a conchis Raluca Panduru.