ESMA stabileşte reglementările de tranzacţionare post-Brexit

 

Marea Britanie a ieşit din Uniunea Europeană, iar acordul de tranziţie se încheie în decembrie, după care firmele de servicii financiare din blocul comunitar vor avea nevoie de autorizaţie pentru a opera o filială sau o subsidiară în Regatul Unit.

 

ESMA a revizuit reglementările privind "obligaţia de tranzacţionare a acţiunilor (STO)", care împuternicesc băncile în privinţa locului în care pot tranzacţiona acţiuni listate în UE după 31 decembrie.

 

Astfel, acţiunile listate la bursele din interiorul blocului comunitar încă pot fi tranzacţionate pe platformele din City of London dacă sunt tranzacţionate în lire sterline, se arată într-un comunicat al ESMA, ceea ce înseamnă că tranzacţiile în euro trebuie desfăşurate în interiorul UE.

 

Oficialii ESMA susţin că au făcut tot posibilul pentru a evita un dezacord cu Marea Britanie privind locul în care trebuie să fie tranzacţionate acţiunile din Ianuarie.

 

Totuşi, oficialii din Regatul Unit vor prezenta propriile reglementări privind tranzacţionarea acţiunilor listate în UE de investitorii din afara blocului comunitar.

 

Până la termenul limită din 30 iunie, Marea Britanie şi Uniunea Europeană nu au reuşit să finalizeze evaluările pentru "echivalenţa" reglementărilor reciproce, pentru a permite acces selectat la pieţele lor financiare respective, reprezentanţii Londrei şi Bruxelles-ului acuzându-se reciproc pentru eşec.

 

Permiterea accesului bazat pe echivalenţă reprezintă cel mai bun mod pentru evitarea conflictelor în privinţa derivatelor şi a tranzacţionării acţiunilor după 31 decembrie, declara recent Nausicaa Delfas, director de operaţiuni internaţionale la Autoritatea pentru Conduită Financiară din Marea Britanie (FCA).

 

Conform unui recent comunicat al Comisiei Europene, echivalenţa UE a devenit un instrument important în ultimii ani, încurajând integrarea pieţelor financiare mondiale şi cooperarea cu autorităţile ţărilor terţe. UE evaluează contextul general de politici şi în ce măsură regimurile de reglementare ale unei anumite ţări terţe conduc la aceleaşi rezultate ca propriile sale norme. O decizie de stabilire a echivalenţei, care este o măsură unilaterală a Comisiei Europene, le permite autorităţilor UE să se bazeze pe normele existente în ţările terţe şi pe supravegherea efectuată de acestea, participanţii pe piaţă din ţări terţe care îşi desfăşoară activitatea în UE având astfel obligaţia de a respecta doar un singur set de norme.